2,843 matches
-
puțin cam îmbătrânit pentru cei treizeci de ani ai lui, spânatic, cu puful unei mustăți blonde deasupra buzei cărnoase, cu bărbia proeminentă, rotundă, accentuând un fel de vulgaritate ce contrasta cu puritatea ideală a ochilor. Avea, în adevăr, ochii mari, melancolici, sub pleoape adormite, cu o privire visătoare, dând un caracter figurii lui, de altfel, inexpresive". Cu asemenea înfățișare, trădând "lipsa de voință și de energie", nu ar fi putut plăcea unei femei... "dintr-o dată"!. Mai târziu, poate. Pentru că atuul lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de inițiere biologică a indivizilor, sisteme coerente de clasificare tipologică fiecare ținând seama de un alt criteriu de diferențiere. Iată, principala clasificare alopatică (antipatică), valabilă și pentru medicina alternativă practicată frecvent diagnostic prin intermediul terapiilor complementare, tipologia constituțională (hippocratică): sangvinică colerică melancolică flegmatică Toate sistemele de tipologie umană laolaltă și fiecare dintre acestea în parte sunt tot atâtea adjuvante egal de îndreptățite/de valabile și prețioase pentru medicina practică, deoarece toate se adresează aceleiași realități biologice, specia umană, pe care o ierarhizează
II. De la Hipocrate la Palade: o tipologie imposibilă. In: Fitoterapie clinică by Olga I. Botez, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2095]
-
drepte, repezindu-se ca niște săgeți spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau vederii gura rumenă, frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape transparent aveau ceva melancolic și prin mărimea lor subliniau noblețea nasului subțire, ușor coroiat cu nări mici. Instructorii de la școala de ieniceri îi pierduseră urma, nu se știa despre el de unde era; venea și el ca toți ceilalți din devșirmé, adică fusese copil de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obrajilor, Io Constantin Basarab Voievod la cei cincizeci de ani ai lui, arborând un zâmbet îngăduitor și care ridicase în sus mâna dreaptă în semn de salut, și marele spătar Cantacuzino, cărunt, distins, legănând abia perceptibil capul cu o mișcare melancolică. Era maiestuoasă, dar în același timp discretă intrarea voievodului în tabăra de la Arnăutchioi. Spătarul Mihai știa că printre curioșii care veniseră din Adrianopol să vadă sosirea beiului valah și printre negustorii turci și greci erau iscoade ale marelui vizir, ale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și prințul Ștefan, s-au apropiat făcând plecăciuni și murmurând cuvinte când grecește, când turcește. — Ce limbă știți să vorbiți mai bine? întrebă Brâncoveanu mirat. — Italiană, serenissime, suntem florentini. Vodă zâmbi, acel zâmbet care dădea expresiei feței sale un aer melancolic și trist. — Domnia ta, rogu-te să ne fii tălmaci, întoarse vodă capul spre marele spătar. Eu o să vorbesc răspicat românește ca să înțeleagă și ei, așa cum fac cu Del Chiaro. Ce ne-ați adus acolo? și arătă spre boccea. Cei doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un Lemn ca să nu mai fie tainița cercetată în veci. La Hurezi stă nou și gol mormântul lui Io Constantin Voievod, căci acolo dorise măria sa să-și doarmă somnul de veci. Din dunga cea mare a voievozilor, neamurile măriei sale, privesc melancolic toți cei care și-au însemnat viața cu pecetea luptei pentru dăinuirea credinței creștine, privesc și poate așteaptă. Atunci când le-au ridicat trupurile Brâncovenilor din piața de la Iali Kiosk și le-au pus laolaltă cu pietroaie în saci de cânepă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de muzică, mai mult sau mai puțin de divertisment, putem repera un spațiu care merge de la genurile puternic "muzicalizate", fără cuvinte, al căror scop este atingerea unei stări de transă (tehno), la curentele "cu text", mai mult sau mai puțin melancolice, triste sau contestatare, ritmate slab sau diferit. Această linie se încrucișează cu o alta, paralelă sau analoagă: cea a politizării/depolitizării maselor (Seca, 2001, pp. 213-222). 2.2. Consum și practici creative Chestiunea raportării la obiectele artistice presupune construcția unei
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
umeri; barba, pieptănată cu grijă, se împarte la fel pe bărbie; scopul acestei toalete este de a se apropia de tipul reprezentat de capul lui Hristos. Ținutei preoților români nu-i lipsește demnitatea; mersul lor e încet și grav, privirea melancolică trezește interes. Prin ce stranie anomalie e ținută în această stare de neștiință și de mizerie o clasă de oameni chemată să exercite o influență moralizatoare asupra maselor? Oare nu aflăm răspunsul în această vorbă de duh a patriarhului de la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
strat de flori sau ar fi putut vopsi altfel pereții. Curtea era animată totuși. Cei tineri se plimbau gânditori, singuri sau câte doi. Numai tineri am văzut... unii erau frumoși, cu părul într-o parte, cu fruntea aplecată, cu expresii melancolice, încă neînțepenite, cum arătau cei bătrâni, pe care îi întîlneam pe scări, coborând sau urcând cu mâinile alunecând pe cimentul lustruit al palierelor, cu fruntea în sus, inexpresivi și decolorați, în hainele lor care se încheiau la gât fără croiala
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
adică dacă ar fi fost castrat, ar fi ajuns și el docil, pur, neturburat de stări sălbatice, iraționale... Era ceva cu Swift, aspira spre puritate și i-am citit și fratelui meu Nilă acel paragraf în care biograful relata stupoarea melancolică a acestui englez când a surprins-o pe iubita lui într-o anumită postură: Lelia... Lelia... Lelia se... Nilă a surâs și l-a înjurat blând pe Swift zicând că ei și ce dacă Lelia aceea se... Ce-ar ti
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tabla de șah... Stăm departe unul de celălalt, precauți. Mutăm piesele și totul se termină cu remiză. Apoi trece un timp când nu te mai regăsesc, oricât te-aș căuta prin cotloanele sufletului. Poate că toamna este de vină. Prea melancolică, ne încearcă sufletele din când în când. Și totuși nu mă lasă singură. Prietenii mei, greierii, vin în fiecare seară să-mi cânte pe sub ferești. Nu am închis un ochi toată noaptea. Spre dimineață, într-o liniște apăsătoare, m-am
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
au legat, voi avea un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi, eliberată din propria-mi colivie, clinchetul unui clopoțel care anunță o nouă iubire... În singurătate Afară plouă, copacii sunt desfrunziți, toamna se scurge melancolică și-n mine plouă cu ochi de singurătate... Caut un adăpost; numai în mine am loc. Aud ecoul gândului care țipă, scurgându-se afară ca o apă de ploaie... Adorm ghemuită într-un colț amenajat; gazdă îmi este pânza unui
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
susținere, să păstrez în armonie, balanța dintre gânduri. Și, cum stăteam eu și-l urmăream aidoma unui cântec care nu vrea să-și piardă partitura, a venit o toamnă luminoasă, mi-a luat mâna și mia desenat în palmă linii melancolice în culori calde. Gândul meu năzdrăvan a intrat în jocul toamnei s-a prelins ca o lacrimă prin ochii minții, în căușul palmei. Am simțit o căldură prin toți porii. L-am privit mai atentă. I-am văzut intențiile prin
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ai simțit că nu mai îmi găsesc locul? Vreau să plec ascuns într-o aripă de pasăre în țările calde. Toamna mi-a redat libertatea, doar ea îmi cunoaște zborul”. „Și pe mine cui mă lași”? „Te las printre gândurile melancolice. Ele îți vor ține de cald și de singuratate până la primăvară când voi veni îmbrăcat într-o haină nouă... Atunci, numai tu mă vei recunoaște...” Gânduri Într-o zi, stăteam ghemuită într-un văl de ceață dens . Simțeam greutatea gândurilor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
tunelurile mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic, disprețuit de temniceri, un evadat ratat, ascuns într-un tren întunecos și captiv ? L-aș putea vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
război și într-o bună zi locotenentul chiar trebui să-și curme concediul și să plece în mare grabă la regiment. Apostol se duse a doua zi la Marta, triumfător. Când veni însă vorba de locotenent, Marta zise cu ochi melancolici: ― Simpatic om!... Acuma va fi erou! Apostol îngălbeni. Se hotărî să strice logodna, să recunoască fără înconjur că mamă-sa a avut dreptate și să-și vază de cărțile lui... Dar asta ar însemna o lașitate. Dacă în prima ciocnire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
citit pe chipu-mi strivitoarea și infinita luciditate a disperării... Eram singură, singură, ca o torță funebră și un fel de paralizie a sensibilității începea să mă cuprindă încet-încet. Mi se părea că răspậndeam în jur tente de o gravitate melancolică, uitậnd că tot ce nu e cu putință omului e cu putință lui Dumnezeu. N-am să pricep niciodată cum și prin ce forță tainică a Universului, din automobilul acela negru s-au putut ivi ochii aceia mari, mai negri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
puțin cer visurile mele! Și ce greu este în același timp cu ele! Vậntul toamnei alunga nemilos frunzele moarte, stậncile deveneau singuratice și pustii ca și sufletul meu însetat de dor, soarele se pregătea să apună, iar biserica își priveghea melancolică morții pe melodia gậndurilor mele care mi-au anticipat existența. Vălul tristeții acoperea parcă întregul sat, iar eu mă retrăsesem iarăși în forul meu lăuntric. Cele două lumi antagonice, atật cea exterioară, cật și cea interioară erau luminate acum de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
noastră... Câteva picături rebele stropesc alene ferestrele cârciumii, ca și cum ar dori să le trezească din lâncezeala de iulie, iar darabana lor molatecă Îl face pe Gicu să ridice ochii către acoperământul de pânză al umbrelelor de pe terasă și să devină melancolic. Plouă, plouă, plouă, vreme de beție... Băi, Sandule, să n-am parte de frumusețea toamnei care se apropie, dar versurile astea mi-au plăcut cel mai mult, pe onoarea mea. Nu e poezie românească, nu e poem de-al nostru
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Speranțele-i, și binele-i și tot! Un vis ar fi amestecat cu ceața, Un chin ar fi - ce L-aș sfârși să pot; Pe când astfel o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceriu înnot, Prin ele trece melancolic luna - O gură dă-mi iubito - și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători. - Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e un păcat Și că-n întunecata lor dulceață Nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iară albii sâni de neauă strălucesc, cu de mărgele Și mărgăritare salbă, pe un fir de aur prins; Păru-i lung de aur galbăn e-mpletit în cozi pe spate, Ochii ei căprii se uită la cerescu-i mândru frate Și de melancolici gânduri al ei suflet e cuprins. Înainte de plecare - ea, doinind din frunză, chiamă Zimbrii codrilor cei vecinici, li desmiardă sura coamă, Li îndoae a lor coarne, pe grumaz îi bate lin Și pe frunți ea-îl sărută, de rămân steme pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-o tainică văpae Pentru cucurigul dulce din cântări de dimineață. Pierde gustul de mâncare, scormolește, de ți-i milă, În pământ ca să găsească chipul cel dorit într-una 15Sau se primblă visătoare, noaptea căutând în lună A lui umbră luminoasă - melancolica copilă! O găină-mbătrînită, venerabilă matroană, Ce de mult e schivnicită de lumești deșertăciuni, Ea îi spune-ale ei taine, ca la raza-nțelepciunei Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce de mult era iertată, Ce de mult se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din braț te las - De trist abia mă duc, Nainte-mi vecinic treci Un blând năluc. Și zi și noapte treci - La tine-n veci gândesc, 15Copil frumos și blond, Ce mult iubesc! Auzi: din codri cum Isvoare prund răstorn Și melancolic blând Un glas de corn. {EminescuOpIV 234} CÎNTEC VECHIU Vino, scumpă, de privește Dorul tău cum mă muncește. Nici de fel cum nu mă lasă Nici să intru sara-n casă, Ci din așternut mă scoală, Ca pe-un pătimaș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund. Tu râzi și-ți razemi capul De umăru-mi încet Și-n ochii mei îmi cauți, Vicleano, așa cochet. Tu vezi că în iubire Nu știu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plăpând, Nemărginit de gingaș, nemărginit de blând. Când îmbli a ta haină de tine se lipește, Ci gingaș-mlădioasă tu râzi copilărește. De șezi cu capul mândru pe spate lin lăsat, Tu pari sau fericită sau parc-ai triumfat... Ciudat... Stau melancolic, greoiu ca și un trunchiu, Când veselă ți-ai pune chiar talpa pe genunchiu. Căci mă cunosc prea bine și nu-mi vine să cred Că mă iubești pe mine tu, tu! ce eu te văd Atâta de frumoasă, atât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]