4,697 matches
-
miresme plin a adăstat Să îi aducă fructe-ale-ncîntării dulci de la copacii preabogatelor minuni, 285 Și Vulturul cel cu puternice arípi văpaia cerului în noapte o purta. Petit și subjugat în Moartea Veșnică Zăcut-a Demonul 236, Înfuriat pe disperarea-ntunecoasă, Melancolia-ngrozitoare. Căci pînă-n zări se-ntinse ea prin toate lumile pe care Urizen le străbătu-n călătorie, Si se Alăturắ lui Beula că Polipul 237 de Stîncă 238. 290 Triste văzut-au fiicele lui Beula, și nici n-ar fi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
putea să-i cauzeze ruină, deoarece certifică că ea nu este fiica lui Nabucco, ci copilul unei sclave (Ben io t'invenni, o fatal scritto!...). Ea jură să se răzbune pe Nabucco și pe moștenitoarea lui legitimă, Fenena. Plină de melancolie se gândește că dragostea pe care o resimte pentru Ismaele ar putea să-i schimbe viața (Anch'io dischiuso un giorno). Marele Sacerdot al zeului Baal sosește să-i spună că Fenena a eliberat prizonierii evrei. Ca urmare a trădării
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
adaptări • "Livada cu ... oameni" scenariu după cele cinci mari piese ale lui A.P. Cehov 1997 • "Sub zodia lui Sisif" scenariu după Tragedia antică 1999spectacol cu care s-a efectuat un turneu în Italia. • "Audiență la Caragiale" 2003 • "Îmi voi retrage melancolia" scenariu după volumul de versuri "Donatorul de umbră" de C.Popa • "Stepă...Votcă...și alte suspine" scenarii după piesele lui A.P. Cehov toate scenariile au fost montate pe scena "Studio" al Teatrului Național , cu studenții Facultății de teatru Universitatea "George
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Doine și lăcrimioare (1853), cântă amorul grațios, sprințar pentru Elena Negri (Steluța). Liricii de dragoste, plină de efuziuni și alte lejere palpituri, nu-i lipsește sinceritatea, ci fiorul. Ecouri din stihuirile anacreontice, din romanțe, din cântecul de lume sunt perceptibile. Melancoliile, ușoare, trec aproape fără să lase urme. A. e, fără nici o adumbrire, o natură jubilantă, expansivă, gata să vestească tuturor bucuria dragostei împărtășite. O dragoste tihnită, ocolită de neliniști și suferințe, la care natura întreagă este chemată să ia parte
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
clipei, înrudită cu maniera lui Tudor Arghezi (poet prețuit, de altfel, de A.). Predominantă este trăirea condiției contradictorii, considerată esență a feminității. Totul este însă spus parcă în glumă, cu un aer de frondă juvenilă, destinată să oprească alunecarea în melancolie. Versurile mărturisesc o egolatrie nestăvilită și mult prea fățiș afirmată pentru a fi cu totul autentică. Îndărătul ei se află bucuria prezentului, susținută de gratuitatea sentimentelor cuprinse într-un joc detașat. Umorul și ironia răstălmăcind clișeele culturale premerg uneori gesticulația
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
evocatoare pentru existența zbuciumată, asediată de potrivnicii, a fraților săi „de ginte aromână”. Această frântură de români trăind sub zări întunecate, căci „Ș’chirirea-așteaptă un popor / când dulțea-l’i limbă cheare” ( S-a dus bucuria de la noi...). În dispoziție elegiacă, melancolia găsindu-și un spațiu de rezonanță în decorul autumnal, samarineanul cântă de „dor și jale”, atent la ritmuri și chiar la muzicalitatea rostirii. Își împărtășește mâhnirile, iar alteori revolta, în versuri ce mărturisesc hotărât influența lui G. Coșbuc, din a
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
aur se desprinde celebra figură a lui Lauzun. Antonin Nompar de Caumont, conte și mai apoi duce de Lauzun, cel despre care Marea Domnișoară, Domnișoara de Montpensier, vara lui Ludovic al XIV-lea, scrie cu iubire Încărcată de suferință și melancolie: „O distincție extraordinară ș...ț, un milion de singularități”. Sunt cuvintele unei fecioare de 43 de ani, săgetată de o dragoste năprasnică pentru un bărbat ciudat, provocator, insolent, curajos, fermecător, care intră În grațiile Regelui Soare, refuzând să se lase
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
epoci de tranziție, când Încă nici democrația nu se instalează deplin, dar nici aristocrația nu e total depreciată. Exact cât, În acest interval, dandy-ul să poată apărea „ca un soare la asfințit, ș...ț fără căldură și plin de melancolie”2. Unde?tc "Unde?" Evident, În Dandyland, care, aparent, nu poate fi decât Anglia. La o privire scrutătoare (și obiectivă), se va vedea Însă că nici Franța nu e străină de apariția dandysmului. Nu neapărat pentru faptul (istoricește dovedit) că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu mai stau astfel. Un dandy autentic are aerul cuceritor, distant, insolent, o toaletă Îngrijită, mustața sau barba tunse cu grijă ș...ț”. La fel și Alfred de Musset, firav copil al propriului secol, mărturisește În aceleași vremi, ros de melancolie, proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
White» e clubul care i-a făcut să moară pe câțiva bărbați din simplul motiv că au fost excluși, uciși pe loc de bila neagră”. Cine ar putea crede că subita moarte a exclușilor s-ar datora unui atac de melancolie („bilă neagră”) sau unei crize de fiere se Înșală. E vorba despre o bilă neagră tale quale, semn al respingerii unui candidat la intrarea În faimosul club. Iar ceea ce urmează este o descriere ca la carte a cluburilor ce sporesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
adevărat că În textul lui Lytton cuvântul apare, cu premoniție, ca echivalent superior al lui dandy. Leii au În plus, scrie Edward Bulwer În cartea dedicată moravurilor Angliei, o anumită aplecare spre idealism, fără a-și pierde totuși scepticismul și melancolia. Nu-i deloc Întâmplător că același Bulwer Îl introduce pe Leul Benjamin Disraëli În salonul lui Lady Blessington ca să Îl prezinte unui alt mare Leu, francez de astă dată, contele d’Orsay. Stau față În față doi bărbați fermecători, eleganți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lamenteze dezolat Edmond de Goncourt, care Îi vede ca pe niște „parizieni ai decadenței”, frivoli și superficiali. Vechii Lei fie s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia, ei rememorează plini de nostalgie apusele vremi, vorbind la nesfârșit prin cafenele, cluburi, saloane, mânuind conversația ca pe o spadă cam istovită sau scriind. Iar noii Eleganți, fără strălucirea Înaintașilor, fac ca dandysmul să intre, la finele celui de-al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
De Fouquières Îi descoperă pe dandy-i de la 1830. Dandysmul Își redobândește forțele și culoarea. ș...ț Sportul l-a transformat, l-a debarasat de plictis, de morga sa obligatorie, de flegma disprețuitoare. Acest dandysm, Învăluit Într-un soi de melancolie, preferă bon ton-ul răcelii, reînnodând tradiția unui tip de frivolitate și a unui clasicism Îmblânzit de grația veacului al XVIII-lea. Dandy-ul dansează cumva menuetul: eleganța devine o formă a moralei, gustul - o formă de politețe”1. Fraze
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
două tendințe, dacă ar fi să Îi dăm dreptate Marylènei Delbourg-Delphis: „În transformarea brutală a peisajului ideologic apare totuși un nou dandysm, paralel cu cel neoclasic, care ar face să se reaprindă - dacă nu și-ar fi atins deja apogeul - melancolia acelor fashionables, transformând sentimentul neputinței În criză de conștiință, exacerbat și narcisic, cu atât mai intens cu cât oglinzile au dispărut. Pornind de aici, se suprapun două dandysme fără a se contrazice: dandysmul desperado al foamei de acțiune și un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
revoluționar, Înflăcărare, eroism), „viața și opera” acestuia datorează Îndeajuns de mult dandysmului pentru a-l așeza În deschiderea paradei noastre. Spiritul rebel, de contestatar impenitent, Îl animă Încă din adolescență. Suita de eroi ai poemelor sale Îi poartă, sublimate, pasiunea, melancolia, revolta, Înflăcărarea, freamătul În fața naturii, sfâșierea Între extreme. Dar așa trăiește chiar el până În clipa morții. Nimic mai străin de firea unui dandy adevărat. Și atunci? Câteva detalii din felul de a fi al lui Byron poartă Însă inconfundabila amprentă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care Îl așteaptă tremurând de dorință pe o stradă ferită de lume. Se retrage atunci, copleșit de oprobriu, pe domeniul familiei, Împreună cu devotatul Sainte-Barbe. În 1826 Îi mor, unul după altul, fiul și mama. Din nou, un același remediu Împotriva melancoliei: călătoriile Împreună cu Sainte-Barbe În Italia, Germania, Spania. Dar În plus, de această dată, și scrisul. Nici romanul Olivier, nici celelalte proze sau piesele de teatru nu sunt Încununate Însă de succes. Dar apartamentul său din strada la Rochefoucauld 6 Îi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
club sau salon, Brummell refugiat la Caen nu e decât o tristă ruină, un bătrân lacom, cu hainele neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă nu ajung În asemenea postùri, d’Orsay, Barbey d’Aurevilly, Robert de Montesquiou sau Proust scriu deseori despre melancolia care-i Încearcă atunci când se simt atinși de senectute, de privirea dezamăgită sau chiar de indiferența vechilor admiratori. În cazul dandy-lor scriitori sau artiști, mai trainic decât orice bronz este Însă corpusul propriilor opere, care le-ar putea dăinui și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
chipul (mai exact, expresia feței). Toate trăsăturile sunt În prealabil studiate meticulos În oglindă de acești Narciși imperturbabili. Privirea trebuie să fie când absentă, trădând nepăsarea, când afectată, de o superioritate disprețuitoare. Nici o lacrimă, nici o sclipire de interes, nici măcar o melancolie. Monoclul, lornionul, ochelarii au o funcție precisă: chiar dacă nu sunt miopi, dandy-i trebuie să semnalizeze că nu văd sau, mai exact, că nu doresc să vadă pe nimeni atunci când intră Într-un salon, club ori sală de spectacol. Privirea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu nimic ideea: căci nimic nu te Împiedică să presupui că triburile pe care le numim sălbatece sînt rămășițele unor mari civilizații dispărute. Dandysmul e un soare la asfințit; precum astrul ce coboară, e mîndru, fără căldură și plin de melancolie. Dar, vai! Mareea democrației ce cotropește tot și nivelează tot Îi Îneacă pe zi ce trece pe ultimii reprezentanți ai orgoliului omenesc și așterne valuri de uitare pe urmele lăsate de uimitorii mirmidoni. La noi, Întîlnești din ce În ce mai rar un dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
picta ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el. Iată ce-i dă lui Baudelaire această Înfățișare veșnic Încordată: el nu cunoaște nici nepăsarea, nici spontaneitatea. Nimic mai Îndepărtat de melancolia nedeslușită și fără de pricină decât spleenul său: În aceasta trebuie văzute, dimpotrivă, o insatisfacție virilă, o depășire arzătoare și voluntară. Blin scrie foarte adevărat: „Meritul lui Baudelaire este de a fi dat neliniștii o rezonanță mai justă despuind-o de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
indiferentă ar fi rămas la provocarea durerii În alții, era deosebit de sensibilă la propria durere. El fugea de suferință ca de ceva ce deteriorează și schilodește viața umană și s-ar părea că a rătăcit prin acea teribilă vale a melancoliei, din care atât de multe spirite mari, poate mai mari chiar decât al său, nu au mai ieșit niciodată. Dar era tânăr - avea numai douăzeci și cinci de ani - și curând trecu dincolo de „apele negre, moartea”, cum le numea, pentru a respira
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
considerații asupra dandysmului lui Mateiu. Observația, formulată prima dată de Perpessicius, a fost abuziv dezvoltată de Vladimir Streinu și, mai aproape de noi, dar În același spirit, de Liviu Petrescu. Tânărul critic vede În dandysm una dintre trăsăturile caracterologice fundamentale (Împreună cu melancolia) ale personajelor lui Mateiu. Iritarea cu care a fost Întâmpinată această teză de către Al. George (pe cât de sever cu Liviu Petrescu, pe atât de Îngăduitor cu Vladimir Streinu) justifică luarea mai atentă În considerare a acestei probleme, nu chiar atât
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În epocile de tranziție, când democrația nu este Încă atotputernică, iar aristocrația nu este decât parțial șubrezită și Înjosită. ș...ț Dandysmul este un soare În amurg; ca și astrul care pogoară, el este superb, fără căldură și plin de melancolie”. Voluptatea singurătății morale, refuzul comunicării, răceala și sterilitatea sunt trăsături satanice, cărora masca impecabilă a dandy-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în " cetate " prin funcționalizare și izgoniți din paradisul cunoașterii nemijlocite, poeții suferă în carne și în spirit durerea lumii : " toată durerea/ce-o simt, n-o simt în mine,/în inimă,/în piept,/ci-n picurii de ploaie care curg. " (Melancolie)854 Îl est intéressant d'observer que Blaga ne parle pas du poète comme figure générique, idéalisée, mais d'une communauté de créateurs prêts à propager le mystère dans le monde. Voilà des vers emblématiques qui témoignent de la vision de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
d'Arno Holz.1348 Leș vers étaient placés au centre de la page, ce qui, du point de vue visuel, mettait davantage l'accent sur leș vers brefs et sur leș espaces blancs qu'ils créent. Voilà l'exemple du poème Melancolie (Mélancolie) du recueil Leș poèmes de la lumière, dans la traduction de Jean Poncet, que nous avons disposé selon le principe de la symétrie axiale : Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Ploua. Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]