3,996 matches
-
lucrările ungurului György Lukacs. Sprijinindu-se pe teza marxistă potrivit căreia realismul ar fi stilul propriu perioadelor de mari mutații sociale, acesta luase parte, înainte de război, la combaterea avangardei, considerată atunci ca „decadență” de către PC ungar. După război, el este mentorul unei școli care critică societatea burgheză cu mijloacele lui Balzac și ale lui Tolstoi. Or, în octombrie 1951, Lukacs face obiectul unui atac vehement din partea lui Rîvai care declară: „Noi nu putem lăsa în seama scriitorilor, artiștilor, dramaturgiștilor grija de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marii autori politici ai epocii erau conștienți de unitatea morală și intelectuală, fundamentul balanței de putere care făcea posibilă funcționarea sa benefică. Vom menționa doar trei: Fénelon, Rousseau și Vattel. Marele filosof din timpul lui Ludovic al XIV-lea și mentor al nepotului acestuia, Fénelon scria în Supplement for the Examination of Conscience about the Duties ofRoyalty: Atenția la menținerea unei anumite egalități și a unui echilibru între națiunile învecinate asigură liniștea tuturor. În această privință, toate națiunile învecinate care întrețin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Books, Lexinfton, MA, 1974. Kemp, Geoffrey, Pfalzgraff, Robert L., Jr., Ra’anan, Uri (eds.), The Other Arms Race: New Technologies and Non-Nuclear Conflict, Lexington Books, Lexington, MA, 1975. Kennan, George F., American Diplomacy: 1900-1950, University of Chicago Press, Chicago, 1951; Mentor Books, New York, 1952. Kinter, William R., Sicherman, Harvey, Technology and International Politics: The Crisis of Wishing, Lexington Books, Lexington, MA, 1975. Kissinger, Henry A., Nuclear Weapons and Foreign Policy, Harper and Brothers, New York, 1957; Anchor Books, Garden City, 1958. LaFeber
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
the Social Organization, New York, Columbia University Press. LINDZEY Gardner (1961), Projective Techniques and Cross-cultural Research, New York, Appletown. LINTON Ralph (1968), De l’homme, trad. fr., Paris, Minuit (prima ediție americană: 1936). MEAD Margaret (1949), Coming of Age in Samoa, New York, Mentor (prima ediție americană: 1928). — (1971), L’Anthropologie comme science humaine, trad. fr., Paris, Payot (prima ediție americană: 1964). TOREN Christina (1996), „Culture and Personality”, in BERNARD Alan și SPENCER Jonathan (coordonatori), Encyclopaedia of Social and Cultural Anthropology, Londra, Routledge, pp.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
citim. Ele ne învață ceva despre viață, ne validează propriile experiențe ori subliniază diferențele față de experiența noastră. Persoana ce-și povestește viața este profesorul, iar cea care ascultă este elevul. A aborda povestea vieții cuiva este ca și cum ai avea un mentor. Te-ai putea întreba: „Ce am de învăț din această experiență?”, „Ce înseamnă această poveste a vieții pentru mine din perspectiva propriei mele experiențe?”, „Ce anume din viața mea regăsesc în această poveste?”, „Ce anume pot învăța pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Caseta audio nr.: Caseta video nr.: Data de naștere a respondentului: Vârsta la care s-a realizat interviul: Locul nașterii: Reședința actuală: Etnie: Religie: Evenimente și experiențe menționate în povestea vieții: Copilărie: primele amintiri experiențe traumatizante relații sociale: Tinerețe: pubertate mentor relații sociale: Maturitate: căsătorie relații sociale: Tradiții culturale: ceremonii: ritualuri: sărbători: Studii: liceu facultate studii postuniversitare școală profesională școală comunitară facultatea tehnică altele Muncă/Ocupație/Carieră Realizări și activități comunitare: Etape de trecere și schimbări ale vieții: mutat slujbă părăsirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
el este rodul milenar al unei tradiții îndelungate, fiind floarea cea mai rară în folclorul autentic românesc și, implicit, în folclorul lumii. Pentru că, pe această floare rară, sau așezat picăturile de diamant șlefuite de marii artiști ai neamului. 5 II. MENTORI Valerică Pietraru Virginel Solomon 6 Pe doi dintre aceștia vor încerca să-i nemurească rândurile mele, oameni de o simțire aleasă, de o extraordinară trăire artistică, cărora le-a fost hărăzită ambrozia zeilor antici, două talente incontestabile puse în slujba
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-i nimiciți, ca nu cumva să vă aflați și luptători împotriva lui Dumnezeu" (Faptele Sfinților Apostoli, 5, 38-39). Să remarcăm că Gamaliel, mentorul lui Pavel din Tars, repetă gestul lui Nicodim, fariseu și el, care i-a luat apărarea lui Iisus în fața arhiereului. Poate nu întâmplător, fariseii, care respectau atât Legea scrisă, cât și tradiția orală, vor fi cei care vor supraviețui distrugerii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
condițiile igienico-sanitare și de viață ale bolnavilor, dar și ale angajaților. S-a impus în fața colaboratorilor într-un mod firesc și natural câștigându-le stima. Nu a fost numai Director, ci și Dascăl, sfetnic, ocrotitor în momente de cumpănă și mentor. A călăuzit părintește pașii în profesie și în viața familială a subalternilor, a fost exigent și generos în același timp; înainte de orice i-a învățat pe aceștia să-și dăruiască munca și viața fără preget îngrijirii bolnavilor pe care să
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
la câteva elemente scoase din context. Un neurolog umanist Aceasta este viziunea unui neurolog umanist, a unui adevărat om al Luminilor. Medic pe timp de război și pe timp de pace, medic al săracilor și al celor puternici, cercetător și mentor, supraviețuitor al cataclismelor istorice din secolul trecut, pretutindeni acasă acolo unde își poate ajuta semenii, gânditor raționalist și în același timp om de o mare căldură și generozitate, Jean-Jacques Askenasy ne propune deci un orizont optimist al încrederii în plasticitatea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de la Zürich (condus de C.G. Jung) și se înrolează în grupul lui Pierre Janet, care nu accepta teoria inconștientului lui Freud, dar accepta existența unei forme de subconștiință. 61 Philip Bard (1898-1977), doctorand al lui Walter Bradford Cannon, elaborează, împreună cu mentorul său, ipoteza emoției ca funcție a structurilor hipotalamice și a senzației subiective a emoției ca rezultat al stimulării regiunii dorsale a talamusului. Pe timpul lor, teoria dominantă despre emoții era cea numită James-Lange Theory, care susținea că (pentru a acorda "independență
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
absolvent al Universității din Edinburgh, este numit neuropatolog la spitalul King's College din Londra. La laboratorul său de neurologie experimentală al spitalului de psihiatrie din Yorkshire, pe baza stimulării electrice a scoarței cerebrale la Maccacus Rhesus, dovedește experimental teoria mentorului său John Hughlings Jackson, despre originea corticală a epilepsiei. Prin stimulări de înaltă frecvență, provoacă mișcări ale gâtului, feței și membrelor la animale, asemănătoare crizelor de epilepsie la om, care, probabil, sunt rezultatul difuziunii excitației de la focar. Harta excitațiilor produse
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
trebuie repetat la fiecare conjunct. Repetarea nu atrage neapărat o interpretare [+plural]. Exemplele de mai jos pot avea un singur referent (lectură monoreferențială) sau mai mult de unul (lectura non-monoreferențială): (187) a. colegul și prietenul (Ion) b. tatăl, profesorul și mentorul Pe de altă parte, chiar și în cazul lecturii care implică un singur referent, repetarea articolului este obligatorie, semn că repetarea articolului definit nu atrage neapărat introducerea unui nou referent în discurs: (188) a. *colegul și prieten Ion b. *coleg
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ambiția „să facă epocă”, propunând una dintre cele mai catastrofice utopii umane: o „altă” societate, În care oamenii să nu se mulțumească cu egalitatea În fața justiției și administrației, care era marea victorie a enciclopediștilor și revoluționarilor francezi, avându-l ca mentor pe J.J. Rousseau, „descoperitorul bunului-simț” și al dreptului natural; nu, Karl Marx „visa” o „altă societate”, care să forjeze „omul nou”, un individ debarasat de instinctele și reflexele sale fundamentale, create și Întărite Într-o evoluție de mii de ani
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îngerul de gips, prin care voiam să contrazic zvonul pe care intoxicarea securității Îl pusese deja În mișcare, că aș fi „alienat mental”. Aici, În satul 2 Mai, a poposit prin luna iulie, ’72, grupa veselă onirică, În frunte cu mentorul ei. D. Țepeneag, poetul serafic Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
generației noastre citați mai sus, la care, pretinde D-sa, avea tot dreptul. Posibil, dar... ce legătură au toate acestea, strict private și Îngust biografice, cu „falsa ierarhie de valori” instaurată sub comuniști?! Grigurcu se face, de aproape două decenii, mentorul aprig, aproape nenuanțat, al acestei „morale revendicări”, susținând-o pe dna Monica Lovinescu de la Paris, care, după o fructuoasă carieră radiofonică, a debutat la București, În senectute, cu o serie de „amintiri” sau ”cronici” de la Europa Liberă, unde imixtiunea politică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Nicolae Manolescu intitulat Contradicția lui Maiorescu), un spirit deschis înnoirilor, care-și provoca des contemporanii, avertizându-i asupra formelor fără fond, împrumutate din Apus. Paradoxal, "marele său pariu era tocmai Occidentul!" (p. 33). Junimea, având în Maiorescu un strălucit mentor, a năzuit mereu spre creația culturală românească majoră. "...Românismul observă cu justețe Theodor Codreanu a dat îndeobște personalități cu vocația sintezei, deschis fiind spre toate marile culturi, fără a se lăsa copleșit de acestea. Unei asemenea culturi i se va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1991, că "Eminescu a pus bazele unei concepții închise, ce determină complacerea în semivaloare și orientarea spre reacționarism", reluând poziția din 1944 a lui I. Ludo care îl așeza pe Eminescu în "elita ciomăgașă a neamului", alături de L. Rebreanu, ca "mentorii cretinologiei românești"; Leon Volovici care, în 1995, într-o carte editată la Humanitas, susține că antisemitismul lui Eminescu se înscrie în "antisemitismul european modern" al cărui focar a fost, în jurul anului 1870, Viena, unde poetul studiase; Z. Ornea, în "Adevărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stăpânit și-l roagă să ia măsuri de urgență. Acesta, fără a sta de vorbă cu Eminescu, hotărăște internarea. Este o acțiune fatală, cu urmări tragice la nivel național. Destinul omului genial s-a spulberat în urma unui bilet pe care mentorul Junimii îl primise de la o persoana fără nici o competență decizională în privința bolii lui Eminescu. Ireparabilul se produsese. Vestea bolii oficializate se răspândește repede, iar contemporanii și posteritatea nu-l vor mai privi aproape niciodată ca pe o ființă normală. "Internarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cei doi așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea, ca Dimitrie Cristea să-l facă părtaș pe Dragoș Ivănescu la rememorarea poveștii excepționale a vieții lui. Axul relatării profesorului îl constituie experiența sa inițiatică, în cadrul căreia învățătorul Rebega, îi este, până la un punct, mentor, pentru ca, ulterior, să-i devină dușman, în momentul în care "ucenicul" îi amenință poziția de singur deținător al unor secrete de neconceput pentru cei mai mulți oameni, cu atât mai mult, cu cât se află în contiguitatea lor. Împreună cu învățătorul, Dimitrie Cristea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
problemele importante pe care Theodor Codreanu le ridică în volumul Controverse eminesciene, dar ne face plăcere să întârziem măcar asupra câtorva aspecte. De exemplu, în legătură cu eliminarea de către Maiorescu a trei strofe din Luceafărul, avem dreptul să ne întrebăm dacă un mentor (care nici nu era recunoscut ca atare de Eminescu) era abilitat să intervină în creația acestuia. Maiorescu era un om de mare cultură, dar nu era un poet el însuși. Ni se pare a fi o practică barbară aceea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
redactori semianalfabeți și pusilanimi (vorba ăluia). Nu ne mai dați decrete și anateme, domnilor profesori! De la voi așteptăm sfaturi și motivații care să vină pe fluxul firesc al limbii pe care o trăim, chiar dacă uneori o practicăm cu inexactitate. Marii mentori sunt și ei oameni, iar în zilele noastre mulți din cei care au apucat la o catedră sau la o rubrică își închipuie că pot să taie și să spânzure în lege, deși dacă îi pui să scrie ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poporul român, se așază stăruitori, când mai pe ascuns, când mai pe față, acei "luptători" pentru sfârșirea odată și-odată, cu această "făcătură", cultul lui Eminescu, un cult din care, la început, ar fi avut de câștigat, zic ei, și mentorul și Direcția nouă... Unii dintre aceștia chiar nu văd altă soluție decât "delenda" pentru totdeauna cu "idolatria mortifiantă" (Z. Ornea) care, vorba deceniului "Șase" (din veacul încheiat), astăzi, mai mult ca oricând, "așa și pe dincoace", ca să fim și noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în 1870, cu o intuiție incredibilă și va atinge cota maximă cu studiul din 1889. Acest fapt îl îndreptățește pe Theodor Codreanu să afirme adevărul că mitul eminescian este cea mai durabilă operă a lui Maiorescu. Uimitor e că tot mentorul junimist este principalul executor al conjurației anti-Eminescu, declanșată de o "gașcă feroce", cum formulează exegetul, în frunte cu P.P. Carp care, din motive politice, ceruse ca Eminescu să fie potolit! Oscilând între credință (pentru poet) și tăgadă (față de gazetarul indezirabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest "cult". Dar e vorba ne previne exegetul, folosind toate sursele la îndemână de un veritabil plan maiorescian care nu excludea "sechestrarea" lui Eminescu, acea "arestare mascată" (Călin L. Cernăianu) ori detenție politică (D. Vatamaniuc), poetul fiind considerat irecuperabil de mentorul junimist. De unde și "ingratitudinea" de care se va plânge, repetat, Maiorescu. Cabala antieminesciană viza anihilarea ziaristului, trăitor "între lupi", cel care reușise "să se pună rău cu toată lumea" și care își impunea drept normă de viață adevărul (lucr. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]