2,571 matches
-
aș fi putut să vând, așa că m-am întins pe pat și am încercat să fac un inventar în cap al tuturor bunurilor mele, soldații de plumb, colecția de cutii de chibrituri, colecția de poze din cutiile de gumă de mestecat, racheta de tenis, cea de badminton, paleta de ping-pong, mingile, modelajele de la Casa Pionierilor, figurile din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave cu benzi desenate, pe care le primisem de la foștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-au ridicat, de atunci am stat adesea în fața dulapului ăluia, privindu-mă în ușa-i lăcuită ca într-o oglindă, evocând mirosul pe care-l simțeam când tata îl deschidea ca să scoată câte-o bomboană sau vreo gumă de mestecat, dosite pe după cămăși, și încercând să-mi imaginez că stă acolo, în spatele meu, dar nu-l văd din cauză că lucește prea tare ușa lăcuită, și cum stăteam acolo, pe pat, ascultând zgomotele pe care le făcea mama, umplând valiza, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așteptat ca flăcările să mai scadă, a aruncat mangalul peste ele, apoi a așezat ceaunul fără pirostrii în mijlocul focului, și-a tras scaunul acolo, s-a așezat și cu o mână a început să pună făină de porumb în ceaun, mestecând apoi în mămăligă cu o creangă uscată, din când în când, unul dintre câini se ridica, dându-i târcoale, atunci caporalul îl amenința cu creanga, câinele se ferea de lovitură fără să se uite la el, îi ocolea scaunul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la fel de cenușie ca atunci când începusem s-o spălăm, deși am îndepărtat o parte din mizerie, apa din lighean se înnoroise, nici n-am mai muiat cârpele în ea, am văzut că și ceilalți se uitau mai mult la caporal cum mestecă în mămăligă. Deodată a luat ceaunul de pe foc, creanga a azvârlit-o câinilor, apoi s-a ridicat și ne-a chemat la el, a dat jos găleata de pe borcan și a pus-o lângă el, a luat borcanul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apoi am luat o înghițitură și era delicioasă, întocmai cum mi-o aminteam sau poate și mai delicioasă, dulce și pufoasă, și când am luat a doua înghițitură, de-abia atunci m-am uitat în farfuria lui Marius, el tocmai mesteca ultima bucată și s-a uitat la mama și a zis că așa o bunătate n-a mâncat în viața lui, niciodată de când e pe lume, și a întrebat dacă mai poate primi o felie, iar eu mai degrabă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să torn nimic în mine. Totul avea gust de otravă, de cucută. Așa că am adormit cu un pumn de Serafim. Nu știu ce m-aș fi făcut fără bătrânul amic în frac. Cred că aș fi murit fără atingerea aceea omenească... În timp ce mestecam gânditor un covrig, mi-am lovit măseaua cariată. Și, cum adevărul doare, am avut certitudinea, dincolo de orice îndoială, că în agenda de lucru a Selinei mai erau înscrise și alte sule. Ei, hai, doar e clar că am dreptate. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se uita la noi prin geamul deschis, fața fiindu-i încadrată de pantofii mei. — Grăbește-te, amice, îmi spuse ea. Ești pe drumul de acces în curtea mea! În aceeași clipă Agnes îmi scuipă sula din gură, de parcă ar fi mestecat o stridie stricată, după care începu și ea să strige la nesuferita ei inamică - limbajul lui Agnes era ceva inimaginabil: până și eu m-am îngrețoșat. Jură să se răzbune până la detaliu pe femeie, pe câinii ei, pe copiii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că eu aveam o mahmureală cumplită. După câteva minute, coborând pe Ninth Avenue, nu departe de apartamentul Martinei, am simțit, am simțit binefacerea, seva care îmi dădea viață. Doamne, era ca și cum aș fi mușcat dintr-un măr pe care îl mestecam cu dinți mari și pătrați de țăran. Acum îi dau telefon de la repetiții în fiecare zi. Oh, discutăm despre tot felul de lucruri. În seara asta mă întâlnesc cu ea. Eu, la operă. Otello. Abia aștept. N-am mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tipar și propria formă. Ascult cu atenție murmurele ei de efort, concentrate și aprobare. Mâncăm: omletă, salate, carne albă, vin alb. Îmi supraveghez paharul, îmi supraveghez greutatea, o supraveghez pe Martina Twain. Țin cuțitul de parcă aș ține un creion. Nu mestec așa cum trebuie și vorbesc cu gura plină. E prea târziu să mă mai schimb. Ea mănâncă meticulos și are un apetit ponderat. Sunt surprins de apetitul ei. Cafea? Cafea sau o infuzie macabră din est. Ea spală și eu usuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar seamănă așa de mult cu un cadavru, încât m-am încordat și i-am așteptat următoarea respirație. Briza ei ușoară a fost însoțită de un ticăit slab, umed și regulat. M-am întors. Barry Self stătea în ușa băii. Mesteca gumă. — Uite unde se duc banii tăi, John, spuse el sec, ținându-și degetul ațintit spre mine. Am trecut în goană pe lângă el și am coborât scările. Am năvălit pe ușile-n oglindă. Știam că nu s-a terminat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața se privea cu atenție în oglindă; părul înspicat o prindea bine; buzele, parcă, se mai subțiaseră. Își mângâia obrazul; era neted și cald. Scurma în carii cu scobitoarea; pentru că nu mesteca bine, o durea stomacul. Se balona. Vomita, uneori. Nu mai avea ciclu. O posedase, în somn, unul din bărbați: erau semnele unei sarcini. După câteva luni, totul a revenit la normal. Dădea meditații rar, puțini o mai chemau. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
adânci. Și animalele respirau anevoie. Dar lăcustele nu cunoșteau opreliște. Oamenii, câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin curți și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Billy era de fapt directorul centrului Tyron Guthrie care ne găzduia, și un dramaturg de noto rietate mondială. El mi-a spus prima dată povestea cu contesa. A treia sau a patra zi mă nimerisem lângă el la masă și mestecam cu lingura în eternul pudding. „You doin’ O.K.?“ mă-ntrebase cu gura plină. „Yeah, fine“, îi răspunsesem cu engleza mea de Iowa City. Cum mergea cu poemele? Well... mergea greu, fiindcă poetele noastre erau afurisit de orgolioase, niciodată nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
instrumentele de tortură, flagrum-ul, cleștii, fierul înroșit pe care călăul i-l arăta râzând. Iar Drusus, care scrisese jurnalul acela, murise de foame chiar în subteranele palatului, unde era singurul prizonier și unde, vreme de nouă zile, încercase să supraviețuiască mestecând paiele saltelei. Timp de nouă zile îl strigase, îl implorase și îl blestemase pe Tiberius, iar centurionul de gardă, pe nume Attius, îi înăbușea izbucnirile de revoltă, din ce în ce mai slabe, cu lovituri de bici, pe când spionii lui Tiberius notau fiecare cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-a curăța mașinile acelea, reziduurile șoferilor dinainte rămâneau înăuntrul lor - urmele de tocuri pe covorașele de cauciuc de sub pedalele șoferului; un chiștoc uscat de țigară, pătat cu o nuanță de ruj demodată, lipit de-o bucată de gumă de mestecat pe partea de sus a scrumierei; un amestec complex de zgârieturi ciudate, ca o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din pricina efortului de-a ține pasul cu ei. Am coborât din mașină și-am traversat către Vaughan. El mă privi cum mă apropii de parcă nu m-ar fi văzut niciodată până atunci, mișcând din gura plină de cicatrice ocupat să mestece o bucată de gumă, în vreme ce se uita la avioanele care se înălțau în aer de pe aeroport. - Vaughan, să știi că acum nu ești pe-o pistă afurisită de acrobații. Îmi făcu un gest pacificator scurt cu mâna. Apoi puse schimbătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fi văzut pe ea însăși și pe fiicele ei dezmembrate în accident. Vizitatorii se duseră cu pași nesiguri spre cortul cu ceai. L-am urmat pe Vaughan către mașina zdrobită. Se opri între scaune, scuipându-și în iarbă guma de mestecat. Știam că fusese mai afectat decât mine de accident și de filmul rulat cu încetinitorul. Stând singură printre scaune, Helen Remington ne privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste capota și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o inspirație îl face să spargă zăbrelele langajului pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le va mirosi și mesteca în aceeași rumegătură. Dicționare de cuvinte, de rime, de teme: zadarnice mănunchiuri”. Ideea „importului” literar este o bête noire a autorului, care, asemenea lui Fundoianu, vede întreaga literatură a secolului al XIX-lea, laolaltă cu simbolismul și cu poporanismul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are ceva din funambulescul suprarealist, dar și din „exhibițiile” primelor poeme ale lui Tzara, la care face și o aluzie transparentă: „E jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gîrbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se încurajă pe sine mestecînd un cîntec de drum lung. Un cîntec suspect. Cîntec din România Mare. La Moară la Hîrța...” (n.b., ceea ce cînta la Cabaret Voltaire tînărul dadaist...). Povestea de dragoste se derulează în stil urmuzian, „literatura” (falsitatea convențională) a vieții fiind „deconstruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mulțumească și ei cu mare mila Domnului. Vedeți ce iarnă grea s-a lăsat afară? Ia uitați-vă pe fereastră și spuneți-mi și mie, păcătosului, nu-i așa că vedeți cum popi cu mânecile suflecate, cu bărboaiele date pe după umeri, mestecă de zor, în cazanele de ciorbă caldă pentru nevoiașii acestei țări? Nu ați văzut așa ceva, ci doar popi cu burta umflată, de stă să le crape anteriul și cu mâna veșnic întinsă. O fi vreo boală popească, așa că ar trebui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prostie și la acest Ujică. După părerea lor, ar fi trebuit să lase naibii arhivele, fiindcă acestea îl arată de fapt pe Ceaușescu așa cum era, un om pentru oameni, și să facă filmul pe baza unei mese rotunde, unde să mestece vorbe otrăvite, tot felul de neîmpliniți mintal, tot felul de frustrați, care niciodată nu au ajuns la tava cu bucate, tot felul de gloabe literare pe care până în 1989 nu-i băga nimeni în seamă, pentru incompetența lor literară, tot
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea vreun miros în cameră? întreb. — Tineri însurăței fiind, zice, bănuiesc că a futut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îi dau două hârtii de douăzeci și una de zece. Trage cu dinții o felie de carne din sendviș. Bucata de carne îi atârnă peste bărbie până să-și dea capul pe spate și să și-o arunce în gură. Zice, în timp ce mestecă: — Da, știu, mănânc ca un porc - iar gura îi trăsnește a muștar. Ultima persoană care a vorbit cu ei, cum apărea în memoria ambelor celulare, se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o coafură umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și adorm. Ceva mai târziu, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și adorm. Ceva mai târziu, când mă trezesc, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]