2,374 matches
-
1944 pe baza unei tehnici spectroscopice care a estimat o presiune parțială atmosferice a metanului de ordinul a 100 de milibari (10 kPa). Observațiile ulterioare din anii 1970 au arătat că cifrele lui Kuiper au fost subestimate semnificativ; abundența de metan în atmosfera lui Titan fiind de zece ori mai mare, iar presiunea de la suprafață fiind cel puțin de două ori mai mare față de ceea prezisă. Presiunea ridicată a suprafeței a fost un indiciu că metanul ar putea constitui doar o
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
fost subestimate semnificativ; abundența de metan în atmosfera lui Titan fiind de zece ori mai mare, iar presiunea de la suprafață fiind cel puțin de două ori mai mare față de ceea prezisă. Presiunea ridicată a suprafeței a fost un indiciu că metanul ar putea constitui doar o mică parte din atmosfera lui Titan. În 1981, "Voyager 1" a făcut primele observații detaliate ale atmosferei lui Titan, arătând că presiunea la suprafață este mai mare decât cea a Pământului, având 1,5 bari
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
1,5 bari. Atmosfera lui Titan este cea mai densă și cea mai bogată în azot din Sistemul Solar în afară de cea a Pământului. Compoziția atmosferică în stratosferă este de 98,4% azot, restul de 1,6% fiind în mare parte metan (1,4%) și hidrogen (0,1-0,2%). Deoarece metanul se condensează în atmosferă la altitudini înalte, abundența sa crește cu scăderea înălțimii, sub tropopauză, la o altitudine de 32 km, stabilizându-se la o valoare de 4,9% între 8
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
densă și cea mai bogată în azot din Sistemul Solar în afară de cea a Pământului. Compoziția atmosferică în stratosferă este de 98,4% azot, restul de 1,6% fiind în mare parte metan (1,4%) și hidrogen (0,1-0,2%). Deoarece metanul se condensează în atmosferă la altitudini înalte, abundența sa crește cu scăderea înălțimii, sub tropopauză, la o altitudine de 32 km, stabilizându-se la o valoare de 4,9% între 8 km și suprafața sa. Există urme și ale altor
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
heliu. Culoarea portocalie, așa cum este apare din spațiul cosmic, poate fi datorată unor alte complexe chimice în mici cantități, posibil tolini, precipitate organice ca tarul. Se crede că hidrocarbonii apar în atmosfera superioară ca urmare a reacțiilor rezultate din disiparea metanului de către lumina ultravioletă a soarelui, producând o ceață groasă de culoare portocalie. Satelitul nu are câmp magnetic, deși unele studii din 2008 au dovedit că Titan a reținut rămășițele câmpului magnetic al lui Saturn în scurtele momente când a trecut
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Structura acestora nu este cunoscută în prezent, dar se presupune că sunt tolini, și ar putea fi baza apariției unor structuri moleculare mult mai complexe, cum ar fi .. Energia primită de la Soare ar fi trebuit să convertească toate urmele de metan din atmosfera lui Titan în hidrocarboni mai complecși în ultimii 50 de milioane de ani (o perioadă scurtă comparată cu vârsta Sistemului Solar). Aceasta lucru sugerează că metanul este realimentat cumva dintr-un rezervor aflat la suprafață sau în interiorul satelitului
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Energia primită de la Soare ar fi trebuit să convertească toate urmele de metan din atmosfera lui Titan în hidrocarboni mai complecși în ultimii 50 de milioane de ani (o perioadă scurtă comparată cu vârsta Sistemului Solar). Aceasta lucru sugerează că metanul este realimentat cumva dintr-un rezervor aflat la suprafață sau în interiorul satelitului Titan. Deoarece atmosfera lui Titan conține de 1000 de ori mai mult metan decât monoxid de carbon se ia în calcul contribuțiile semnificative ale ciocnirilor cu comete, deoarece
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
milioane de ani (o perioadă scurtă comparată cu vârsta Sistemului Solar). Aceasta lucru sugerează că metanul este realimentat cumva dintr-un rezervor aflat la suprafață sau în interiorul satelitului Titan. Deoarece atmosfera lui Titan conține de 1000 de ori mai mult metan decât monoxid de carbon se ia în calcul contribuțiile semnificative ale ciocnirilor cu comete, deoarece cometele sunt compuse mai mult din monoxid de carbon decât din metan. Ca satelitul Titan să fi captat ca atmosferă o parte din nebuloasa saturniană
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
satelitului Titan. Deoarece atmosfera lui Titan conține de 1000 de ori mai mult metan decât monoxid de carbon se ia în calcul contribuțiile semnificative ale ciocnirilor cu comete, deoarece cometele sunt compuse mai mult din monoxid de carbon decât din metan. Ca satelitul Titan să fi captat ca atmosferă o parte din nebuloasa saturniană timpurie, în momentul genezei Sistemului Solar, nu pare posibil deoarece în acest caz ar trebui să aibă o abundență atmosferică similară nebuloasei solare, incluzând hidrogen și neon
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
captat ca atmosferă o parte din nebuloasa saturniană timpurie, în momentul genezei Sistemului Solar, nu pare posibil deoarece în acest caz ar trebui să aibă o abundență atmosferică similară nebuloasei solare, incluzând hidrogen și neon. Mulți astronomi cred că originea metanului din atmosfera lui Titan este satelitul însuși, considerându-se că metanul este eliberat de erupțiile criovulcanice. O posibilă origine biologică a metanului nu a fost exclusă. Există de asemenea un model al circulației aerului, care a fost identificat ca urmând
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
genezei Sistemului Solar, nu pare posibil deoarece în acest caz ar trebui să aibă o abundență atmosferică similară nebuloasei solare, incluzând hidrogen și neon. Mulți astronomi cred că originea metanului din atmosfera lui Titan este satelitul însuși, considerându-se că metanul este eliberat de erupțiile criovulcanice. O posibilă origine biologică a metanului nu a fost exclusă. Există de asemenea un model al circulației aerului, care a fost identificat ca urmând direcția de rotație a lui Titan, de la vest către est. Observațiile
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
trebui să aibă o abundență atmosferică similară nebuloasei solare, incluzând hidrogen și neon. Mulți astronomi cred că originea metanului din atmosfera lui Titan este satelitul însuși, considerându-se că metanul este eliberat de erupțiile criovulcanice. O posibilă origine biologică a metanului nu a fost exclusă. Există de asemenea un model al circulației aerului, care a fost identificat ca urmând direcția de rotație a lui Titan, de la vest către est. Observațiile atmosferei, realizate în 2004 de "Cassini", sugerează că Titan este și
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
satelitului, reflectând lumina solară înapoi în spațiu, ceea ce face ca suprafața să fie semnificant mai rece decât atmosfera superioară. Satelitul recepționează doar aproximativ 1% din cantitatea de lumină solară pe care o primește Pământul. Norii lui Titan, probabil compuși din metan, etan sau alte substanțe organice simple, sunt împrăștiați și variabili, presărați prin ceața înconjurătoare. Acest metan atmosferic creează un efect de seră la suprafață, fără de care Titan ar fi mult mai rece. Descoperirile sondei Huygens indică prezența unor ploi periodice
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
decât atmosfera superioară. Satelitul recepționează doar aproximativ 1% din cantitatea de lumină solară pe care o primește Pământul. Norii lui Titan, probabil compuși din metan, etan sau alte substanțe organice simple, sunt împrăștiați și variabili, presărați prin ceața înconjurătoare. Acest metan atmosferic creează un efect de seră la suprafață, fără de care Titan ar fi mult mai rece. Descoperirile sondei Huygens indică prezența unor ploi periodice de metan lichid și alți compuși organici care udă suprafața satelitului. În octombrie 2007, observatorii au
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
sau alte substanțe organice simple, sunt împrăștiați și variabili, presărați prin ceața înconjurătoare. Acest metan atmosferic creează un efect de seră la suprafață, fără de care Titan ar fi mult mai rece. Descoperirile sondei Huygens indică prezența unor ploi periodice de metan lichid și alți compuși organici care udă suprafața satelitului. În octombrie 2007, observatorii au constatat o creștere a opacității aparente a norilor, deasupra regiunii ecuatoriale Xanadu, un fel de „burniță de metan”, deși acest lucru nu este o dovadă directă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
sondei Huygens indică prezența unor ploi periodice de metan lichid și alți compuși organici care udă suprafața satelitului. În octombrie 2007, observatorii au constatat o creștere a opacității aparente a norilor, deasupra regiunii ecuatoriale Xanadu, un fel de „burniță de metan”, deși acest lucru nu este o dovadă directă a existenței ploii. Totuși, imaginile cu lacurile din emisfera sudică surprinse timp de un an, arată că acestea au crescut și că au fost alimentate de căderile sezoniere de ploi hidrocarbonice. Este
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
unde oceanele sunt limitate în această zonă către tropice, pe Titan, zona traversează distanța dintre cei doi poli, cărând norii de ploaie cu ea. Acest lucru face că Titan, în ciuda temperaturilor scăzute, să aibă un climat tropical. Numărul lacurilor de metan vizibile în apropierea polului sud este mai mic decât numărul de lacuri de lângă polul nord. Deoarece polul sud este actualmente în vară și polul nord în iarnă, o ipoteză ar fi că ploile cu metan apar la poli iarna, iar
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
climat tropical. Numărul lacurilor de metan vizibile în apropierea polului sud este mai mic decât numărul de lacuri de lângă polul nord. Deoarece polul sud este actualmente în vară și polul nord în iarnă, o ipoteză ar fi că ploile cu metan apar la poli iarna, iar metanul se evaporă vara. În septembrie 2006, "Cassini" a fotografiat un mare nor la o înălțime de 40 km deasupra polului nord. Deși se știa că metanul este cel care se condensează în atmosfera lui
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
vizibile în apropierea polului sud este mai mic decât numărul de lacuri de lângă polul nord. Deoarece polul sud este actualmente în vară și polul nord în iarnă, o ipoteză ar fi că ploile cu metan apar la poli iarna, iar metanul se evaporă vara. În septembrie 2006, "Cassini" a fotografiat un mare nor la o înălțime de 40 km deasupra polului nord. Deși se știa că metanul este cel care se condensează în atmosfera lui Titan, norul era susceptibil de a
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
iarnă, o ipoteză ar fi că ploile cu metan apar la poli iarna, iar metanul se evaporă vara. În septembrie 2006, "Cassini" a fotografiat un mare nor la o înălțime de 40 km deasupra polului nord. Deși se știa că metanul este cel care se condensează în atmosfera lui Titan, norul era susceptibil de a conține etan, datorită mărimii detectate a particulelor care era de numai 1-3 micrometri și etanul se poate congela, de asemenea, la aceste altitudini. În decembrie, "Cassini
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
norul era susceptibil de a conține etan, datorită mărimii detectate a particulelor care era de numai 1-3 micrometri și etanul se poate congela, de asemenea, la aceste altitudini. În decembrie, "Cassini" a observat din nou norul acoperitor și a detectat metan, etan și alți compuși organici. Norul avea peste 2400 km în diametru și era încă vizibil peste o lună la o nouă trecere a sondei spațiale. Una dintre ipoteze este aceea că în prezent plouă (sau, dacă este suficient de
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
în prezent plouă (sau, dacă este suficient de rece, ninge) la polul nord; căderile de la latitudinile nordice polare fiind suficient de puternice pentru a duce particule organice spre suprafață. Aceasta a fost cea mai puternică dovadă pentru ipoteza existenței ciclului metanului pe Titan (analog ciclului apei pe Pământ). Nori au mai fost găsiți deasupra regiunii polare de sud. În timp ce acoperă de obicei doar 1% din discul Titanului, au fost observate izbucniri în care stratul de nori se extinde rapid acoperind cca.
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
nivelurile sporite ale luminii soarelui din timpul verii îi ridică în atmosferă, rezultând convecție. Această explicație este complicată de faptul că formarea norilor a fost observată nu numai după solstițiul de vară, dar, de asemenea, și în mijlocul primăverii. Umiditatea de metan a crescut la Polul Sud, contribuind eventual la creșterea rapidă a mărimii norului . Acolo, în emisfera sudică, a fost vară până în 2010, atunci când orbita lui Saturn, care reglementează mișcare satelitului, a înclinat emisfera nordică spre Soare. Atunci când sezoanele se schimbă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
nori variază în funcție de distanța de la suprafață pe diferite părți ale satelitului. În regiunile polare (la peste 60 de grade latitudine) apar pe scară largă nori permanenți de etan și mai sus, în troposferă. La latitudinile mai joase norii principali de metan se găsesc între 15 și 18 km, și sunt mai sporadici și localizați. În emisfera în care este vară de obicei apar nori de metan groși dar sporadici care par să se grupeze în jurul valorii de 40°. Observațiile la sol
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
permanenți de etan și mai sus, în troposferă. La latitudinile mai joase norii principali de metan se găsesc între 15 și 18 km, și sunt mai sporadici și localizați. În emisfera în care este vară de obicei apar nori de metan groși dar sporadici care par să se grupeze în jurul valorii de 40°. Observațiile la sol au evidențiat, de asemenea, variațiile sezoniere ale norilor. Pe parcursul orbitei de 30 de ani a lui Saturn, sistemele de nori de pe Titan par să se
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]