2,140 matches
-
Această operațiune a "constat în alegerea orașelor bine plasate pentru a echilibra influența Parisului, apoi în aflarea mijloacelor de acțiune care permit dezvoltarea în aceste orașe a funcțiilor care vor asigura acest echilibru între spațiul regional și influența pariziană"100. Metropola regională și armătura urbană devin două noțiuni cheie ale amenajării teritoriului. Cel de-al V-lea Plan (1966-1970) sublinia necesitatea concentrării investițiilor programate pentru dezvoltarea regională și amenajarea teritorială în "rețeaua superioară" a "armăturii urbane". Alegerea polilor de dezvoltare s-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbană a țării. Orașele care participau la încadrarea terțiară pe care se sprijinea viața unei regiuni compuneau "rețeaua urbană". În 1964, Ministerul Construcțiilor a publicat un clasament de opt orașe 103 de "nivel superior" care respectau profilul teoretic al unei metropole regionale 104. Următoarele zece au fost botezate "centre regionale în plin exercițiu", după care urmau 24 de "centre cu funcție regională incompletă". Rețelele urbane erau mai dificil de inclus într-o ierarhie, iar faptul sublinia ce mare dezechilibru exista în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
regionale în plin exercițiu", după care urmau 24 de "centre cu funcție regională incompletă". Rețelele urbane erau mai dificil de inclus într-o ierarhie, iar faptul sublinia ce mare dezechilibru exista în țară în distribuția serviciilor. După Jean Dumas, politica metropolelor de echilibru a fost "singura politică a orașelor pe care Franța a căutat să o pună în practică"105. Ea întru-chipează în cel mai înalt grad voluntarismul unui stat cu obiective explicite (care includeau dezvoltarea regiunii pariziene și structurarea spațiului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
oneroase, care vor necesita multă perseverență, chiar obstinație, pentru a nu dispersa eforturile și pentru a menține ierarhia fixată în privința vocației principalelor orașe ale Franței, pe măsură ce vor fi decise implantările și vor fi repartizate creditele"108. Dacă vorbim de politica metropolelor de echilibru, ar fi mai corect să vorbim despre "politica orașelor" decât de "politica orașului". Nu orașul sau orașele ca atare sunt acelea pe care puterile publice caută să le integreze într-un model normativ, ci capacitatea lor de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a luat, în primul rând, calea Parisului și a marilor aglomerații franceze, acolo unde era rezonabil să spere că va găsi de lucru. În această perioadă de expansiune a economiei franceze, dezvoltarea industriei și a sectorului terțiar era focalizată în metropole. Adăugat tinerilor care căutau locuințe pentru a nu mai sta cu părinții, afluxul celor de la sate a împins la extrem penuria de locuințe și a forțat această populație să-și afle refugiu în hoteluri, în camere pline ochi, în tot
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
guvern și popor. Un program politic tinzând să flateze spiritul individualist a fost prezentat ca o soluție pentru masele de defavorizați"115. Marile ansambluri și-au câștigat imaginea modernității în legătură cu recunoașterea, în cadrul politicii de amenajare teritorială, a rolului nevralgic al metropolelor de echilibru. Construirea masivă a marilor ansambluri la periferia "marilor orașe", spune Marcel Cornu, a angajat mari operațiuni de urbanism, care au marcat trecerea la forma urbană nouă pe care o reprezenta metropola. Politica de stat a marilor ansambluri a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de amenajare teritorială, a rolului nevralgic al metropolelor de echilibru. Construirea masivă a marilor ansambluri la periferia "marilor orașe", spune Marcel Cornu, a angajat mari operațiuni de urbanism, care au marcat trecerea la forma urbană nouă pe care o reprezenta metropola. Politica de stat a marilor ansambluri a inaugurat, potrivit acestuia, politica de stat a metropolelor de echilibru. "A construi mari ansambluri echivala, într-o oarecare măsură, cu punerea pe orbită a metropolelor"116. Marxismul obligă la aceasta, într-o perioadă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la periferia "marilor orașe", spune Marcel Cornu, a angajat mari operațiuni de urbanism, care au marcat trecerea la forma urbană nouă pe care o reprezenta metropola. Politica de stat a marilor ansambluri a inaugurat, potrivit acestuia, politica de stat a metropolelor de echilibru. "A construi mari ansambluri echivala, într-o oarecare măsură, cu punerea pe orbită a metropolelor"116. Marxismul obligă la aceasta, într-o perioadă în care concentrarea maselor muncitoare era considerată un factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la forma urbană nouă pe care o reprezenta metropola. Politica de stat a marilor ansambluri a inaugurat, potrivit acestuia, politica de stat a metropolelor de echilibru. "A construi mari ansambluri echivala, într-o oarecare măsură, cu punerea pe orbită a metropolelor"116. Marxismul obligă la aceasta, într-o perioadă în care concentrarea maselor muncitoare era considerată un factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel Cornu vedea aici coerența politicilor urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acestei reînnoiri a acțiunii publice, inspirată de administrarea de misiune. Trăgând învățăminte din limitele administrării tradiționale în tratarea problemelor legate de amenajarea teritorială, ea simbolizează învățarea unui nou mod de administrare pus în slujba unei adevărate filosofii a amenajării (politica metropolelor de echilibru), primul act veritabil al acestei "geografii voluntare" căutate după război. Din punctul de vedere strict al științei administrative, este discutabil să se asimileze DATAR cu administrarea de misiune, fiindcă DATAR depășește competențele pe care Edgar Pisani le atribuia
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
amenajare a Franței (SESAME) însărcinat cu elaborarea de scenarii pentru Franța anului 2000231. Dar obiectivul principal al acestor lucrări prospective se axa cel mai adesea asupra studiului spațiilor mai restrânse. Cărțile albe și schemele de amenajare sugerau, la nivelul unei metropole, al unei regiuni sau subansamblu regional, obiectivele operaționale care aveau vocația de a impregna procesul decizional ce viza teritoriul respectiv. Planificarea urbană era principala traducere a demersului prospectiv în practicile concrete. Confruntată cu exigențele schimbării, societatea urbană nu putea să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Teritoriale din 7 februarie 1973, se prezenta ca un răspuns la rebeliunile din mai 1968 împotriva modurilor de viață din marile orașe. Scopul era acela de a ajuta orașele medii să păstreze rețelele de sociabilitate de dimensiuni umane care lipseau metropolelor de echilibru. Promovarea orașelor medii ar fi trebuit să reajusteze o armătură urbană în care relațiile erau gândite în termeni de complementaritate, și nu de ierarhie. Axată pe revitalizarea centrelor orașelor și pe dezvoltarea rapidă a calității vieții umane, această
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbană, se emancipează în raport cu regulile "puterii periferice" (întreținerea unei anumite complicități cu prefectul). Ponderea lor politică le permitea cel mai adesea să negocieze direct cu ministerele; dezvoltarea propriilor servicii tehnice îi făcea mai puțin dependenți de serviciile exterioare ale statului. Metropolele regionale deveneau principalele beneficiare ale descentralizării. Raportul Guichard A trăi împreună, 1976 De câte ori este posibil, mai ales în fazele experimentale, atunci când se dobândește abilitatea de a face, statul se dezangajează de gestiunea procedurilor contractuale. Raportul comisiei de dezvoltare a responsabilităților
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la rangul de actor economic și politic credibil, adică susceptibil să pună în act strategii. În practică, o bună guvernare urbană, în măsura posibilului, înseamnă a dota orașul cu un maximum de atribute metropolitane. În definirea cea mai exigentă, o metropolă vizează să fie în același timp centru de comandă, pol de resurse, intersecție a multiplelor rețele de comunicație și vitrină a unei anumite arte de a trăi orășenești. În calitate de centru de comandă, orașul adăpostește piețe financiare, sedii sociale ale unor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de a reduce distanța între valoarea funciară potențială a solului și valoarea lui de folosire. Este însă cert că, din rațiuni legate de efectele de prag și de masa critică, puține orașe pot pretinde să acceadă la rangul de "adevărată" metropolă. În Franța, doar Parisul și, într-o oarecare măsură, orașul Lyon dispun de un potențial suficient pentru a putea pretinde că aparțin acestui cerc. Totuși, așa cum ne face să credem Claude Lacour, este legitim să distingem "mai multe nivele de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dincolo de zona normală de influență, dar ele nu-și asumă "funcții de antrenare și conducere la nivel mondial"304. Pe măsura tipurilor de specializare economică a ariilor urbane observabile în 1999, Fabien Paulus recenzează, în Franța, 114 orașe din clasa "metropolelor", sau "orașelor diversificate"305. Ele se caracterizează prin supra-reprezentarea activităților privind administrația publică, activitatea financiară, a poștei și telecomunicațiilor, a asociațiilor, consilierii și asistenței. Nici o activitate nu este subreprezentată. Această clasă regrupează toate marile arii urbane (cu mai mult de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
regrupează toate marile arii urbane (cu mai mult de 300 000 locuitori), cu excepția orașelor Grenoble, Clermont-Ferrand, Saint-Étienne și Douai-Lens, care sunt industriale, și Nisa, care are profil de piață regională. Se adaugă orașele care nu au același nivel ca și metropolele (se pot vedea aici limitele unei analize care face abstracție de diferențele de talie ale orașelor), dar a căror traiectorie a participat, în diferite perioade, la marile cicluri de dezvoltare economică a țării, a contribuit la diversificarea activităților"306. Metropolizarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
adecvată cu ce poate veni onest fiecare oraș pe piața unică, orașele caută ce le-ar putea face să câștige capital de imagine pe plan internațional, despre care nici ele nu știau bine ce ar trebui să cuprindă. Astfel, toate metropolele de echilibru ale anilor 1960 deveniseră "eurocetăți". În sfârșit, aceste campanii de comunicare, adesea foarte costisitoare, nu au adus niciodată aleșilor beneficiile așteptate. Temele ușoare și banalitatea flagrantă a mesajelor nu au produs distincțiile scontate. Urmând moda, orașele au ajuns
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
că se locuiește în blocuri, în periferii sensibile sau în habitatul insalubru al vechilor centre. Ele privesc și cartierele de case construite din mirajul creditelor. Este vorba de cartierele din periurban care reprezintă o altă mare provocare politică pentru guvernarea metropolelor. Această problemă nu mai stârnește deloc compasiunea sau solidaritatea resimțite față de victimele exploatării capitaliste și ale delirului tehnocrației urbane. "Desigur, se recunoaște că și cei de aici au probleme, însă înainte de orice, aceste persoane sunt propriile lor victime, victimele naivității
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale municipalității, grijulii, în cadrul proiectului ei urban, să facă să revină în centrul orașului clasele mijlocii și superioare. Miza este aceea de a pune în valoare patrimoniul urban, care constituie un ingredient esențial al imaginii de marcă a unui oraș. Metropola difuzează o imagine a urbanității ("aerul orașului te face liber") care poate trece imediat drept miraj în ochii unei populații periurbane confruntate cu problema transportului, care stă departe de servicii și de slujbă etc. Cu siguranță, periurbanul rămâne un spațiu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
serviciile urbane de care dispun gentrificații vor accepta o coborâre a barierelor ce-i țin la distanță de locurile sensibile. Trebuie să avem în vedere, de asemenea, că tendința claselor mijlocii de a părăsi teritoriile expuse globalizării riscă să ducă metropolele spre o confruntare fățișă între clasele superioare atașate de aceste orașe în virtutea caracterului mondializat al pieței muncii și populațiile captive în teritoriile cele mai defavorizate. După cum constată Laurent Davezies în Île-de-France, această fugă a claselor mijlocii costă mult și poate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în celălalt și de a se responsabiliza împreună pentru "a face societatea". Această demistificare a conștiinței noastre republicane nu ne scutește să dăm dovadă de vigilență în fața riscurilor pe care cecitatea democratică le creează de asemenea pentru coeziunea socială a metropolelor noastre. Dacă, istoric vorbind, "inventarea socialului"551 a făcut credibilă democrația dotând-o cu o miză concretă, nimic nu garantează astăzi că dezvoltarea sa consolidează solidaritatea, mai ales când dezbaterea democratică include din ce în ce mai mult și fără îngrădire exprimarea intereselor particulare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locali cu comportamente depășite, reprezentarea politică locală trebuia să facă dovada realei sale reprezentativități. Într-adevăr, dacă schimbările economice și accelerarea concomitentă a procesului de metropolizare au favorizat ascensiunea orașului la rangul de actor, reprezentanții elitelor tehnice și financiare ale metropolelor s-au arătat rapid, prin dezvoltarea logicii rețelelor, mai apropiați de omologii lor din alte orașe decât de populația urbană alături de care trăiau 555. Această evoluție determină importanța constituirii puterilor politice locale susceptibile să împiedice această tendință a "desolidarizării" orașelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din această istorie? La ora mondializării, accederea orașului la statutul de actor colectiv trasează după părerea noastră o cale propice inventării de noi forme de control politic al economiei. Desigur, practica proiectului nu este lipsită de pericole: concurența înverșunată între metropole, acapararea dezvoltării urbane de către marile grupuri private de servicii, accentuarea fracturilor sociospațiale etc. A circumscrie aceste riscuri înseamnă o mai bună reprezentativitate a guvernării orașului și o mai mare transparență a acțiunilor sale. Această poziție nu înseamnă nici a lua
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
versus revendicări politice / 114 Partea a doua Planificarea urbană. O viziune funcțională a democrației / 121 Capitolul 3. Modernizarea societății prin urban / 123 Descoperirea rolului dezvoltării urbane în creșterea economică / 125 Orientarea "anti-oraș" a politicii inițiale de amenajare a teritoriului / 125 Metropolele de echilibru: controlarea problemelor economice și sociale prin planificarea urbană / 129 Urbanul, vector al modernizării sociale / 134 Modernismul marilor ansambluri / 134 Virtuțile civilizatoare ale locuinței standard / 140 Urbanul, vector al modernizării acțiunii publice / 145 Predominanța rolului statului în dominarea urbanului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]