3,384 matches
-
Hadrian, decât ca loc de creație și „moșire” a unor opere literare?... Un alt spectacol, Le Temps des Marguerites, inspirat din scrierile lui Yourcenar, susținut de aceeași trupă, de data aceasta mult mai pașnică în atitudini, pe o rampă cu microfoane, lângă vila scriitoarei, spre care am plecat în procesiune, cu niște purtători de prapuri în față, simțindu-ne pe post de figuranți ai evenimentelor narate. Speech-urile celor doi oficiali din zonă, un francez și un flamand, care ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Paris) că am dus-o atât de prost în URSS noi, basarabenii. Oprim la un moment dat în locul prin care, în anii 1914-1918, trecuse linia frontului - acum, niște dealuri verzi -, pentru a asculta relatarea amănunțită a ghidului nostru la microfonul autobuzului, care întrerupe transmisia radiofonică a meciului Franța-Cehia, jucat în aceeași zi la Campionatul European. Staționarea noastră, preț de câteva clipe, pe linia invizibilă ce despărțise, acum circa opt decenii, taberele beligerante ne obligă, din nou, să reflectăm la absurdele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Praga. Îi relatează interlocutorului său nevăzut, dar auzit de el, secvența pe care tocmai o trăiește - o simultaneitate care îți dă fiori dacă stai să te gândești. Se apropie de orchestră cu mâna întinsă, folosind telefonul ca pe un microfon, pentru ca persoana „de la capătul firului” să-și dea seama că e pe bune. („De la capătul firului” - iată o sintagmă deja caducă. Evoluția rapidă a mijloacelor de comunicare „scot pe necarosabil” o grămadă de expresii până mai ieri uzuale. Epoca postmodernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
originar din Ivano-Frankovsk, excelent vorbitor de poloneză, care este aclamat la scenă deschisă. Poeta letonă Amanda Aizpuriete, tradusă în Occident și obișnuită cu asemenea spectacole, mi se pare ușor intimidată și, ghinion, are și o mică problemă cu sonorizarea, cu microfonul. Andrei Bodiu, singurul dintre români implicat în program, se prezintă destul de bine... Citește două poeme „cosmopolite” („Stimorol“ și „Întâlnire cu Marion Davies“) din ultima sa carte, Studii pe viață și pe moarte. Întâlnesc o studentă din România, Gabriela, originară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de peste o sută de scriitori, din 43 de țări, care se plimbă cu trenul prin Europa? Articolul e însoțit de un reportaj fotografic color, care „povestește” în opt „imagini emblematice” aventura noastră: 1. lectură cu public la Lisabona (surprins la microfon poetul belgian Nicolas Ancion); 2. un fragment de cale ferată, văzut prin fereastra ultimului vagon (dar aici putea fi folosit orice clișeu); 3. scriitorii mănâncă și discută în restaurantul Trenului Literar; 4. un peisaj „filmat” din viteza trenului; 5. o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
când am ajuns și unde începuse deja festivitatea oficială de întâmpinare a Literatur Express-ului. Luăm loc la niște mese lungi, înghesuindu-ne unii în alții. Cred că sunt peste trei mii de oameni în sală. Vorbitorii se perindă la microfonul instalat pe un podium în centrul încăperii: mai întâi Claus Peymann, directorul teatrului, apoi Cristoph Stölzl, senator cultural al Berlinului, și Peter Debuschewitz de la Deutsche Bahn. Urmează Thomas Wohlfahrt, care este ovaționat, în picioare, minute în șir, de toți cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are mai mult public românesc decât mine, pentru că au sosit între timp Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie și Ion Bogdan Lefter. Estonianul Karl Martin Siniyarv, care e ușor grizat, face din lectura sa un adevărat spectacol. Nu se lasă dus de la microfon, chiar dacă organizatorii îi fac semne că a depășit timpul. Publicul este înveselit de rostirea și de gesturile lui Karl, așa că îl încurajează să continue, să nu se lase... Rusoaica Valentina Solovieva, originară din Kaliningrad, citește versuri pentru copii. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pot avea îndoieli că-și vor recupera vreodată banii: în termeni de imagine, puține șanse de recuperare a investiției. Ceea ce face bine nu face zgomot, și viceversa: o formulă fatală pentru prestatorii de servicii vitale constrânși să rămână departe de microfoane și camerele de luat vederi. Acești funcționari internaționali, desigur bine retribuiți, dar de o abnegație rară, martori incomozi dar intruși discreți, suscită o întrebare: cum de mai dispun totuși de această libertate de mișcare? Pompieri piromani, se spune despre ei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
admirație pe care mi-o inspiră acești sprinteri fotosensibili veniți să-și ratifice in situ o opinie deja făcută. "Ecou mediatic garantat, mă liniștește el pe un ton zeflemitor, și reluări asigurate. Aici, e imposibil să treci neobservat: maximum de microfoane pe minimum de metri pătrați." O pasiune franceză și o obligație profesională: raidul la Ierusalim a ajuns un fel de pelerinaj la Mecca pentru campionii noștri intrați în arenă. De unde și busculada. Pentru înscrierea noilor candidați pe listele de aptitudini
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o ființă unică dar cu o sută de capete, așa se organizează ființele-viermi... Dar ceea ce coborâsem eu prin depreciere la rangul de turmă era eternul corp de armată în marșul său spre Graalul fără capăt și fără sfârșit. Ghidul cu microfonul său, alături de șofer, este un Iosua cu comenzi electronice, iar pasagerii din autocar, pe jumătate adormiți, sunt tribul care se înghesuie în spatele profetului său. Inițiatică, pedagogică sau turistică, așa este formația de luptă, credula și neobosita falangă care traversează veacurile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
face mai bun în materie de palisade, ziduri despărțitoare, șanțuri, garduri mobile, porți metalice, geamuri blindate, cuști, tranșee, bariere, șicane de ciment, cazemate, porticuri (cu sau fără comandă electronică, de tip senzor, prevăzute cu cameră de luat vederi sau cu microfon, la alegere). Există gama de rând, dar și gama superioară, de exemplu sârma ghimpată care nu înțeapă, ci chiar taie, constelată cu niște minuscule lame ascuțite cvasiinvizibile (foarte la modă, mi se spune). Această inventivitate, această proliferare a tehnicilor de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ideea trecerii imediate a M.A.E. de partea voinței populației, "Vox populi, vox Dei!". Pentru a comunica întregii țări decizia ministerului, a fost ad-hoc formată o delegație care să se deplaseze la TVR și să vorbească, eventual, direct la microfon. Presupun că toată convorbirea referitoare la o asemenea decizie s-a consumat undeva la etajele al doilea și al treilea, dacă iau în considerare componența inițială a respectivei delegații, întrucât, pentru a se conforma uzanței, observate la trecerea mulțimii prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
compui prin cuvinte sau culori nu sunt simple extravaganțe pretins exegete. * Timpul trece peste noi sau noi trecem prin timp? * Dăruirea nu are nici o legătură cu risipa. * Prostia, răutatea și îngâmfarea sunt surori drepte. * În Parlament se sforăie și la microfon. * Regretele sunt bune la adâncirea rănilor sufletului. * Și destinele au destinul lor. * Iubirea nemărturisită produce aceeași durere ca și cea neîmplinită. * Cine bate doar o singură dată într-o ușă, riscă să nu i se deschidă. * Regretele sunt sechele postoperatorii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
una. S-a spulberat încă o iluzie pe care tu nu ai cunoscut-o... În primele zile de după 22, scriitorii râdeau și se îmbrățișau. Se născuse iluzia unei simpatii... Apoi un val rece de egoism a umplut cori doarele cu microfoane amorțite ale Uniunii Scriitorilor.“ Și cu aceasta, mă întorc la ceea ce destăinuie în chip esențial scrisorile către prieteni ale lui Florin Mugur, un martor obosit al vremii sale, dar încă dispus să mizeze, în ideal, pe comu nicarea umană și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1930 Radio București inaugura un ciclu de conferințe difuzate seara, între orele 7 și 8, pe grupe de subiecte, educație, sănătate, cultură populară. La aceasta din urmă era prezentă foarte des vocea doctorului V. Voiculescu. Prima oară a vorbit la microfon la 19 februarie 1929, la mai puțin de patru luni de la înființarea postului, o lectură de versuri. Ca din 1933 doctorul să lucreze în redacție ca referent literar. Din această perioadă datează articolul Țâncii pământului care ia apărarea țăranilor, fiilor
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
să adauge propriile păreri despre persoana celui care îl primise: Virgil Carianopol, tânăr și el, poet timid, s-a întâlnit cu redactorul de radio V. Voiculescu la Gândirea. Cel din urmă l-a invitat pe începătorul în ale literaturii la microfonul unde lucra. Nerăbdător și bucuros, a doua zi tânărul a și fost prezent la locul propus. A fost primit potrivit obiceiului, cu amabilitate și cu o mică discuție despre ceea ce avea să se întâmple. — Vasile Voiculescu, spune Carianopol, amintindu și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
redactorul, nu fac decât să continui clientela din oraș. Aceeași clienți dezbrăcați, nu la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
În literă m’a silit la mici modificări În text, În cadrul unor perechi precum “ascultător−cititor”, “emisiune−capitol”, “trecut−anterior” etc. Toate acestea, ca și corectura tacită a unor erori − mici sau mari − comise din fuga “condeiului”, de fapt În fața microfonului, ca și mici adaosuri lămuritoare, sunt redate În caractere cursive. Dar sunt alte lucruri, precum denumirile științifice ale speciilor ori citatele din latină și nu numai, ce se redau Îndeobște În cursive; pentru acestea, Întru distingere, am adoptat redarea În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altor cartiere ale Iașilor. “Radiosfera”, 19 decembrie 1994, ora 10,50 14. Rânduri despre un prieten Motivația intervenției de astăzi e poate banală pentru cititorul care abia a petrecut Crăciunul, poate emblematică pentru mine; e o chestiune de poziție față de microfon... Astă primăvară, plecând, Îmi strâmbam gâtul ca să mai surprind o ultimă (oare?) imagine a satului meu pierdut În lunca Prutului. Când satul a dispărut după un deal, când șoferul meu, tata, făcea la stânga, am văzut altceva: nucii ce străjuiesc șoselele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
38. Apa și viitorul Acum un an, pe postul de radio Iași, auzeați o voce nouă, asta. După 38 de emisiuni, poate așteptați o concluzie. Numai că n’aș vrea să dau impresia, prin Însăși acest fapt, că părăsesc acest microfon. Și, chiar așa să fie, convingerea mea e că În domeniul protecției mediului nu vor putea fi niciodată trase concluzii. Pentru simplul motiv că mediul, Viața și, În cadrul ei, activitatea umană, evoluează, creând și situații noi Înainte ca acelea vechi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
toată lumea că nu există altă sursă de energie decât Soarele. Tot ceea ce cunoaștem și folosim sunt doar forme transformate sub care ea se prezintă. Energia nucleară e o excepție discutabilă; de altfel, Îi va veni și ei rândul la acest microfon. Regula se aplică și la hidrogen. El a existat ca atare doar În prima fază a existenței Pământului. Acum, Înainte de a fi folosit drept combustibil, el trebuie produs, evident consumând o altă formă de energie. De exemplu, pe aceea electrică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
am lua În discuție și similitudinea comportamentului celulei embrionare cu a celei tumorale, valabilă cel puțin până În momentul diferențierii celulare, adică câteva zeci de diviziuni, putem pune sub semnul Întrebării o afirmație formulată nu demult de altcineva, dar de la același microfon: “omul e om din momentul concepției”, când e de fapt doar o celulă Înzestrată cu darul multiplicării; dacă afirmația ar fi adevărată, atunci sufletul furnizoarei celulelor HeLa nu-i nici În rai, nici În iad, ci cumva multiplicat În miliardele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
l-a cuprins somnul și a început să sforăie. Gârmoci și Fanache și-au frecat palmele satisfăcuți: obținuseră ce speraseră. Tocmai atunci s-a produs catastrofa. Doi pionieri părăseau scena în aplauzele publicului. În locul lor, din sală, a urcat la microfon domnul Tomiță. Ce dracu caută ăsta aici? a șuierat printre dinți Fanache prevăzând ce are să se întâmple. Și tot el și-a răspuns în gând: Doamna, doamna Cameniță l-a invitat... Ea cu blestemații ei de pantofi e de vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot el și-a răspuns în gând: Doamna, doamna Cameniță l-a invitat... Ea cu blestemații ei de pantofi e de vină! Domn Tomiță a rămas câteva secunde tăcut, parcă rătăcit, neștiind ce e cu el acolo, apoi a apucat microfonul și a rostit limpede, tunător: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
muscă mare cum zboară bâzâind, atât. Spectatorii, în majoritatea lor elevi, nu înțelegeau exact ce se petrece, dar bănuiau că lucrurile nu sunt în regulă. N-au râs, tăceau speriați. Fanache a strigat ca din gură de șarpe: - Tăiați-i microfonul, tăiați-i banditului microfonul. Zbieretul său l-a trezit pe tovarășul Cameniță. Acesta s-a dumirit într-o clipită care e situația și l-a ascultat calm pe pantofar, care-și reluase imperturbabil amenințătorul mesaj. Deși gealații lui Fanache opriseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]