257,135 matches
-
manifestărilor culturale a se arăta în public. Este o emisiune de cultură a jazz-ului, de istorie și de actualitate a jazzului, o emisiune prezentată pe un ton șăgalnic, cu profesionalism, cu farmec pitoresc, de inconfundabilul Florian Lungu. Emisiunea din mijloc de februarie, cea de luni noaptea, a reluat, a retransmis, concertul din seara aceleiași zile, a fost ziua îndrăgostiților ce îl pomenesc, mai nou, pe Sf. Valentin, patron spiritual de import în ultimul deceniu, un agreabil prilej de petreceri în
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
inclusiv în foyerul, în Studioul Sălii de Concerte Radio. Publicul - din păcate! - puțin numeros dar ales, entuziast și priceput, în mare parte tânăr, a audiat, de această dată, un program dedicat celor doi coloși de peste ocean, ai jazzului deceniilor de mijloc ale secolului, anume lui Duke Ellington și lui Count Basie. Hit-uri de foarte largă audiență din repertoriul celor doi monștri sacri, ne-au fost reamintite de "Big Band Radio" condus de Ionel Tudor. Muzică de caffé-concert cu specific de
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
sacri, ne-au fost reamintite de "Big Band Radio" condus de Ionel Tudor. Muzică de caffé-concert cu specific de local, ar gândi, zâmbind, unii dintre noi. În fond o muzică de un pitoresc evocator al perioadelor interbelice, a deceniilor de mijloc ale secolului, cu entuziasme, visuri și speranțe "à l'americaine". Entuziasmele i-au animat, în mod cât se poate de sincer, și pe membrii formației; am remarcat strădanii de omogenizare timbrală a pachetelor de suflători de alamă, am audiat solouri
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
să provoace în planul creației culturale, ceea ce a însemnat pe planul creației statale descălecarea de acum șapte veacuri, provocată de marea năvălire a tătarilor. S-ar putea ca ocupația sovietică și încercarea de deznaționalizare întreprinsă de ruși cu metode și mijloace faraonice, să însemne, prin contraofensiva spirituală pe care o provoacă, adevărata intrare a României în istoria culturală a Europei". În planul creației literare, prognoza lui Eliade, din 1953, avea a se confirma, pînă la un punct, prin apariția, într-un
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
personalizate, cu altele, de ordin obștesc, care să sugereze un tablou al lumii, în amețitoarea-i textură de contradicții, în dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de erupție. Solitudinea sa nu e un scop în sine, ci un mijloc, un instrument al sublimei revanșe asupra dezamăgitorului context universal. Aidoma lui Cioran, Cezar Ivănescu ar putea scrie astfel: Singurătatea va înceta să fie sterilă cînd prin ea lumea va fi a noastră, cînd o vom înghiți în disperatele noastre elanuri
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
pentru un Pămînt/ Eliberat într-o chietudine/ metafizică!" (Agamemnon șPrefațăț). În același timp însă fiorul dispariției e abordat pe un temei robust, poporan, într-un duh carnavalesc, licențios. Bardul pare a răspunde propoziției marchizului de Sade, după care: Nu există mijloc mai bun pentru a ne familiariza cu moartea decît acela de a o asocia cu o idee libertină: "!ai mei au fugit de tine/ dar tu ai fugit mai bine/ dar tu ai fugit mai bine/ moartea peste tot,/ moartea
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
îi tulbura reflexele staliniste. Ar fi unica explicație. în loc să discute aceste lucruri de pe o poziție democratică și liberală, iată-l în continuare prizonierul aceleași vechi mentalități simpliste, care nu vede între cele două extreme - comunismul și fascismul - nici o cale de mijloc. Titlul pus de d-sa articolului din Contemporanul și sosiei lui din Observator (sau invers) este singurul lucru care ni se pare acceptabil: datul în petec pare pentru dl Gheorghiu o îndeletnicire absolut firească. * Cu totul de neînțeles este reproșul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
răutății și prostiei lor au pierdut mii de oameni talentați. Au câștigat alte țări. Eu n-am plecat să devin "unul din marii poeți" (nici nu prea știu ce-nseamnă lucrul ăsta), ci să descopăr lumea și pe mine însumi. Mijlocul anilor 60 era primenitor poeziei și tinereții." Spre deosebire de întrebările prea lungi, prolixe și fandosite ale lui Leonard Oprea, răspunsurile lui Andrei Codrescu sînt limpezi, concise și de bun simț. Iată părerea lui în privința existenței unor culturi mari și mici: Da
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
tinereții." Spre deosebire de întrebările prea lungi, prolixe și fandosite ale lui Leonard Oprea, răspunsurile lui Andrei Codrescu sînt limpezi, concise și de bun simț. Iată părerea lui în privința existenței unor culturi mari și mici: Da - există culturi mici, din cauză că nu au mijloace de distribuire ale produselor lor - și culturi mari fiindcă au rețele bune de distribuire. Culturi "mici" nu înseamnă culturi minore, bineînțeles, cum și culturi "mari" nu fac garanții de calitate. Dar "mici" sau "mari" culturile au succes când valorile pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
fi vrut să se realizeze în fostul lor lagăr socialist, în primul rînd, calitatea tehnicii. Prea multă tehnică, prea multă mecanizare ! exclamă ei, - și unde ar mai fi omul?... (Omul, pe care lagărul nu-l privea decît ca pe un mijloc). Sigur, mitocani există pretutindeni în lume, și, iarăși, pretutindeni în lume, unii indivizi care se îmbogățesc își pierd bunul-simț, omenia... Nu se poate însă trage o liniuță de egalitate între cîștigarea banului și purtări umane. Sau - dacă vreți - am întîlnit
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
împrumutul lexical și calcul sintactic, interferența registrelor etc. Un caz special al influenței reciproce dintre limbajul de specialitate și limba comună este cel al extinderii metaforice. într-o primă fază, limbajul de specialitate recurge la metaforă, ca la unul dintre mijloacele pentru a-și forma terminologia, preluînd cuvinte din limba curentă. Sursa metaforică a terminologiei rămîne transparentă în limba în care ea s-a dezvoltat cu preponderență - în cazul informaticii, în engleză. Transpunerile în alte limbi pot consta, cum se știe
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
O bună parte a populației este măcar la fel de responsabilă de starea proastă a lucrurilor ca și guvernanții ei. Ne învârtim într-un cerc vicios. Oul sau găina. Guvernarea proastă îi silește și îi ajută pe mulți români să recurgă la mijloace ilegale, mijloacele ilegale la care recurg mulți români îi silesc pe oamenii puterii (oricare ar fi ea) să guverneze prost și îi ajută s-o facă în propriul lor folos. E umilitor s-o spunem, dar trebuie să avem acest
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
parte a populației este măcar la fel de responsabilă de starea proastă a lucrurilor ca și guvernanții ei. Ne învârtim într-un cerc vicios. Oul sau găina. Guvernarea proastă îi silește și îi ajută pe mulți români să recurgă la mijloace ilegale, mijloacele ilegale la care recurg mulți români îi silesc pe oamenii puterii (oricare ar fi ea) să guverneze prost și îi ajută s-o facă în propriul lor folos. E umilitor s-o spunem, dar trebuie să avem acest curaj: n-
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
sexul oral nu este dacă ar trebui să-l faceți, ci cînd ar trebui să-l faceți." Lași revista din mînă cu un sentiment de tristețe și dezgust. Nu e, desigur, unica publicație care îl poate genera. Dar contrastul dintre mijloacele puse în joc (excelenta ținută grafică) și rezultatele obținute e mai strident ca niciodată. Mă îndoiesc că jerpelitul playboy dîmbovițean va mai da multă vreme 30.000 de lei pentru a citi glume mai ieftine decît cele din "Academia Cațavencu
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
nu afirmă net că Eminescu n-a înnebunit, ci doar că nebunia lui n-a durat din 1883 pînă în 1889, fiind de mult mai scurtă durată, și, în orice caz, că ea a fost "prevestită", exploatată, mediatizată etc. ca mijloc de marginalizare definitivă a publicistului. Pînă și publicarea, fără controlul poetului, a ediției din 1883 ar fi parte din acest complot (iată, poetul e genial, citiți-l iar pe publicist, uitați-l!). Cît privește parola francmasonică, ea nu lipsește, ediția
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
Mitul succesului" (al acestui tip de succes) nu e decît o gogorița! Așa cum există, în istoria artei a șaptea, "filme ale bătrîneții" (antologicul Umberto D, de pildă), American Beauty va rămîne, printre altele, un titlu de referință al vîrstei de mijloc; criză din jurul vîrstei de 40 de ani; mezzo dell'camin perceput că o sufocanta fundătura. Un bărbat de 42 de ani, cu viața așezată pe niște "sine care nu mai conduc nicăieri" (o căsnicie mortificata, o slujbă de întreținere, o
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
ele sînt alcătuite din 3 părți: în primele două "versuri" se prezintă persoana (Aici eu mă odihnesc/X mă numesc) iar ultimele două arată cît a trăit (Că eu lumea o lăsai (părăsai)/ la X de ai(ani). Versurile de la mijloc - în număr variabil, de obicei între 3 și 14-15, chiar mai numeroase - prezintă viața defunctului, cu date despre familie, școală, ocupație/ funcție. Comun tuturor acestor adevărate (pseudo-auto)biografii abreviate este că apar scrise la persoana I, ca și cînd ar
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris prin artificii cu efecte bine controlate, bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației, a corecției imediate) - și recontextualizare: e deci sugerare, și
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației, a corecției imediate) - și recontextualizare: e deci sugerare, și nu simplă înregistrare, reproducere fidelă. Tot mai multe texte jurnalistice renunță însă, cu o ușurință discutabilă, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marchează clar diferența dintre stilul direct și cel indirect, nu înlocuiesc intonația cu alte mijloace de subliniere - ajungînd să semene în mod dezolant cu stilul cunoscut al scrisorilor redactate de inși cu
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
nu simplă înregistrare, reproducere fidelă. Tot mai multe texte jurnalistice renunță însă, cu o ușurință discutabilă, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marchează clar diferența dintre stilul direct și cel indirect, nu înlocuiesc intonația cu alte mijloace de subliniere - ajungînd să semene în mod dezolant cu stilul cunoscut al scrisorilor redactate de inși cu un nivel de instrucție limitat. Un exemplu semnificativ îl oferă un interviu (rubrica " Viața mea e un roman", în "Evenimentul zilei", 2317, 2000
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
cu stilul cunoscut al scrisorilor redactate de inși cu un nivel de instrucție limitat. Un exemplu semnificativ îl oferă un interviu (rubrica " Viața mea e un roman", în "Evenimentul zilei", 2317, 2000, 5), în care interlocutoarea, o profesoară, folosește doar mijloacele sintactice și lexicale standard ale oralității familiare ("una-alta", "e lemn pentru limbi străine", "se aruncau exact ca disperații", "ăsta", "nu ne despărțim nici morți", "din prima", "ca lumea", "mă tocau", "nici de-ai dracului", "dom'le", "lălăială"); povestirea curge
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
Z. Ornea E uimitor cum se pot reconstitui momente semnificative din viața lui Mircea Eliade prin apel la corespondența emisă de el. Aproape că avem un mijloc util de a-i verifica narațiunea din memorii și însemnările din jurnal. Și avem publicată corespondența sa către prieteni, familie și lumea academică înscrisă numai între literele A-H. Dacă am avea-o publicată în întregime ce extraordinar instrument de
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
la luminile ravisante. Florin Zamfirescu și Marius Stănescu - cuplul cel ciudat - dezvoltă povestea mai mult tehnic și mai puțin emoțional. Florin Zamfirescu merge mult mai tare pe povestea de iubire în sine, accentuînd inocența în fața unei "femei" orientale cu alte mijloace de seducție, amețit de esențele tari și insinuante, necunoscute, care-i trezesc și-i provoacă simțurile. Pare, într-un fel, că șocul în fața momentului dezvăluirilor nu are greutatea așteptată în interpretare. Reacțiile sînt mult prea calculate, iar situația pusă cumva
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
a impersonalizării, pe care o reprezintă cultul formei. Constanța Buzea recurge la o expresie muzicală "perfectă", la o incantație care funcționează precum un mecanism ce pare a fi epuizat dificultățile lăuntrice ale actului creator, hrănindu-se din situația limită a mijloacelor întrutotul corespunzătoare scopului. Atari versuri, de-o frumusețe grea, narcotică, aidoma unui parfum de crini regali, sînt, după cum le apreciază Nicolae Manolescu, "cam prea frumoase", "mai caracteristice pentru o epocă decît pentru poeta înseși": "plîngi cu fruntea-n perna albă
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
o valorifice. Cel mai important ar fi putut - ar fi trebuit! - să fie Concursul Internațional "George Enescu". Atât în trecut cât și în prezent, a rămas o competiție etatizată. Atât în trecut cât și în prezent a fost gândit drept mijloc de cosmetizare a imaginii pe care țara urma a o afișa în exterior. În trecut, beneficiindu-se de pârghiile sistemului totalitar, de o adecvată susținere financiară, primele ediții - începând cu 1958 - au cunoscut momente de autentică strălucire. Pe anume segmente
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]