2,151 matches
-
Sf. Sinod, 24.03.1949 „Domnule Ministru, Stareța mănăstirii de maici M., jud. R., ne aduce la cunoștință că, pe ziua de 7 martie a.c., a venit în mănăstire o comisie din partea autorităților județene R., însoțită de comandantul postului de milițieni din comuna M., pe nume Popescu, și, după ce a inventariat toate bunurile din mănăstire, a pus în vedere maicilor că trebuie să plece de acolo, desființându-se această mănăstire. După aceea, administratoarea fostei moșii, cu doi țărani din sat, însoțiți
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
nume Popescu, și, după ce a inventariat toate bunurile din mănăstire, a pus în vedere maicilor că trebuie să plece de acolo, desființându-se această mănăstire. După aceea, administratoarea fostei moșii, cu doi țărani din sat, însoțiți de același șef de milițieni Popescu a venit și a luat o căruță din fânul mănăstirii, fără nici o formă. Asemenea acte atât din partea acelei comisiuni, cât și din partea administratoarei susmenționate, asistați de comandantul de milițieni Popescu, săvârșite contra mănăstirii M. - R., sunt cu totul abuzive
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
cu doi țărani din sat, însoțiți de același șef de milițieni Popescu a venit și a luat o căruță din fânul mănăstirii, fără nici o formă. Asemenea acte atât din partea acelei comisiuni, cât și din partea administratoarei susmenționate, asistați de comandantul de milițieni Popescu, săvârșite contra mănăstirii M. - R., sunt cu totul abuzive, și iată de ce: Mănăstirea M. a luat ființă cu aprobarea Sfântului Sinod, pe bază de lege și tot numai prin lege s-ar desființa dacă ar fi cazul, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
din străinătate au cerut găzduire pentru o noapte la biserica respectivă. Conform legislației, preotul avea datoria să declare la Miliție acest lucru. Dar procedura era atât de absurdă încât ar fi generat verificări amănunțite, preotul trebuind să-i convingă pe milițieni că nu se cunoștea cu oaspeții și că vizita lor a fost o pură întâmplare. Așadar, preotul a ales să nu declare nimic. Dar informatorul veghea conștiincios, așa că a urmat CONVOCAREA la Securitate, REDACTAREA unor declarații, o avertizare și o
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
mai citit o carte de decenii e mai bine să te lași păgubaș. Altfel ai să intoxici generații de copii cu străvechi și moarte poncife, cu "comentarii" care nu comentează nimic și cu citate din critici potrivite forțat după metoda milițianului puternic. În consecință, elevii tăi vor ajunge să urască și ei literatura, după chipul și asemănarea ta. Va fi singura ta realizare obiectivă. Am corectat de curînd "eseurile" profesorilor care solicitau titularizări pe post. Să mă ierte Dumnezeu, dar foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
din ură pură. Muncitorii se adună cu torțe la locul faptei și Ion raportează : „Așa a fost”. Nimeni nu- i pune la îndoială spusele. Nimeni nu cere vreo anchetă („Lasă ancheta, tovarășe ! N-auzi vorbele care umblă ?”). Nu apare nici un milițian, nici un medic legist, nici un procuror. Salopetele murdare țin loc de robe. Justiția muncitorească s-a înfăptuit. Alăturați în minte acestei secvențe imaginile minerilor lovind cu bâtele, pumnii și picioarele cetățeni luați de pe stradă în Piața Universității, vinovați de a purta
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
poate purta pe ecran rochii de la Paris și pălării fantezi. Mare parte din film ea apare tolănită pe diverse canapele, fumând lasciv. Dacă n- ar fi fost vorba de Lica Gheorghiu, rolul „inginerei” Nina Manoliu reclama în scenariu intervenția unui milițian, care s- o ia la întrebări pe această cetățeancă „fără ocupație”, „de moravuri ușoare”. Ceea ce se și întâmplă, dar cu muncitoarea laborantă Bica. Disputată de doi flăcăi sondori, ea ascunde un secret, despre care dă seamă părul ei tuns foarte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prostituată. Dar în ce constă „prostituția” Bicăi ? Logodită cu un croitor (meserie deja dubioasă), se ceartă cu el, fuge în parc fără acte la ea, iar acolo, în vreme ce stă pe bancă, un ins în costum cenușiu și cu pălărie, un milițian „în civil”, o întreabă dacă nu vrea să meargă cu el. Când ea răspunde zăpăcită „unde ?”, vigilentul om al legii o și saltă. Mai mult nu se putea pune în sarcina unei muncitoare, fie ea și rătăcită. Secvența trezește fiori
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
într- un organ cu oameni inteligenți, educați, culți, cu simțul umorului, corecți prin vocație și apărători ai cetățenilor onești. Când sunt interpretați de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani sau Iurie Darie, ofițerii de Miliție par foarte simpatici, și spectatorii uită că milițienii din viața reală sunt niște brute microcefale, corupți și răi, comportându-se discreționar și mitocănește cu cetățenii. Cum îi spune și numele, Brigada Diverse nu rezolvă crime teribile, hoții de mare anvergură, comploturi antistatale, pentru simplul motiv că așa ceva nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
României. Și înșelătoria funcționează zeci de ani, fără ca nimeni să o dezvăluie. Doar omorârea tinerei Ana Draga de către un moșneag psihopat aduce organele de anchetă în zonă. Printre săteni nu există personaje pozitive. Toți sunt ascunși, alunecoși, reci, nesinceri. Tânărul milițian al satului e un tembel care îi trăgea clopotele Anei Draga, dar după moartea ei nu face absolut nimic ca să afle ce s-a întâmplat. Așa-zisul ei logodnic, soldat în termen, e un om fără inimă. În premieră absolută
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
filme”. Partidul nu apare în film decât în vagi aluzii telefonice, priviri semnificative în „sus”, cuvântul nu e rostit explicit niciodată. Mirea colaborează direct cu Miliția. Aparent, filmul nu mai e politizat, e polițist, o comedie polițistă - nici măcar milițistă, căci milițienii care urmăresc și ei banda lui Bachus sunt cu toții în civil, niște „gentlemani-anchetatori” conduși de Clark Gable- ul nostru în sacou alb, Dumitru Rucăreanu. Însă „mesajul” manipulator e astfel mai eficient. Satira are și umor, un umor adesea memorabil. Nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
denunț părinți, prieteni, personal medical auxiliar. Se instituiau controale periodice obligatorii la internarea în orice spital, precum și în întreprinderile cu personal majoritar feminin, și chiar în licee. Nicio intervenție de chirurgie obstetrică nu se putea face decât în prezența unui milițian sau procuror, și orice avort spontan devenea suspect în ochii legii. Documentare îndrăznețe, ca Decrețeii lui Florin Iepan, sau atât de impresionantul film al lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile, evocă cu o forță remarcabilă efectele devastatoare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
proclamată primul oraș liber de comunism din România. În Piața Operei zeci de mii de oameni scandează "Libertate! Libertate! Timișoara! Timișoara!". În acest timp însă, în noaptea de 21 spre 22 decembrie, în Piața Universității și în tot centrul orașului, milițienii îi vânează pe studenții care încearcă să se adăpostească în clădirile propriilor facultăți sau în subsolul metroului, iar militarii trag în plin. Se improvizează Baricada de la Inter, care va rezista până după miezul nopții. Înainte de a se lumina, Vasile Bulucea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de la radiourile libere. Într-un amestec de iluzii, speranțe și wishful thinking, aceștia afirmă tot mai apăsat că armata "nu putuse trage în oameni" și că doar "odioasa Securitate" (sau, în cel mai rău caz, forțele Ministerului de Interne adică milițienii alături de securiști) era răspunzătoare de represiune. În realitate, lucrurile au stat cu totul altfel: probabil că, la vârf, cel puțin, acolo unde se concentra maximul de informație cu privire la gradul de nemulțumire populară, șefii Securității vor fi decis, pe tăcute, să
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
venit o singură dată la mine la pușcărie, i-am dat o vie, o ajut cu pachete... am făcut copiilor flanele, fesuri... unul are 10 ani, iar celălalt 11 ani”. Întreține relații și o vizitează una dintre surori, un fost milițian căruia „i-am dat pământul în arendă...”. Nepoții nu o vizitează deoarece „nu le-am făcut acte pe casă”. Și-a acceptat în totalitate destinul („pentru că așa mi-era sortit”), a căutat să uite în întregime ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
să-și câștige drepturile. A încercat să-și facă anumite planuri de viitor, face eforturi pentru a le respecta „am făcut cinci ani, mai am doi ani și jumătate de tras... după liberare mă dau în ținere la familia Ș., milițianul care lucrează pământul...”. Este de părere că este nevoie de specialiști, „oameni care să ne ajute, să ne lămurească... să avem cui să ne plângem...”. Este în relații bune cu personalul închisorii. Nu are sugestii cu privire la îmbunătățirea sistemului de pedepse
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
era acoperit cu cele mai imunde epitete, bastardul regal (folosesc acest termen în sensul regulilor Casei Regale, singurele aplicabile, și nu urmăresc nici un efect peiorativ) este rapid contactat (racolat?) și folosit activ în campania de erodare a credibilității Majestății Sale. Milițieni cu ceafa groasă, care abia descoperiseră libertatea sudalmei la adresa regelui, se pliază ascultători din șale, apelându-l mieros pe domnul Lambrino nici mai mult nici mai puțin decât "prințul Paul de România" respectând obsecvios hilara hotărâre a tribunalului de la Slobozia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
interne - și VI - anchetă, sunt cele care acoperă stigmatul din ziua de azi). Organizarea rapidă și neașteptată a Dinamoviadei de judo, ai cărei "concurenți" atletici au ocupat imediat întreg hotelul Unirea, tunurile de apă de la colțurile Pieței Unirii, patrulele de milițieni, soldați și gărzi patriotice mobilizate în pripă, interdicția de a circula în grupuri mai mari de trei oameni sau mutarea stației de tramvai (și atunci prilej de înghesuială și de mase de oameni) de la "Select" au arătat - alături de urmărirea și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
propagandiștii regimului și impusă cu forța tinerei generații. Nu exista concert rock la "Sala Sporturilor" din Iași la care să nu ocupăm, imediat ce se stingeau luminile, spațiul central al arenei, care era interzis, și să dansăm acolo, înghiontindu-ne cu milițienii care, evident, erau în minoritate și nu puteau stăpâni mulțimea. Când, ca antidot dizolvant, la Cenaclul "Flacăra", condus de odiosul propagandist ceaușist cu plete, Adrian Păunescu, a fost pus linoleum pe suprafața de joc, iar milițienii ne invitau, amabil, să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acolo, înghiontindu-ne cu milițienii care, evident, erau în minoritate și nu puteau stăpâni mulțimea. Când, ca antidot dizolvant, la Cenaclul "Flacăra", condus de odiosul propagandist ceaușist cu plete, Adrian Păunescu, a fost pus linoleum pe suprafața de joc, iar milițienii ne invitau, amabil, să intram și să ne exprimăm simțămintele pentru "conducerea înțeleaptă de partid și de stat", evident că, de scârba, nu a mai coborât nimeni. Îmi aduc aminte ce importante ni se păreau atunci detalii care azi ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ziua când o fotografie de-a lui - un foarte tânăr războinic angolez plângând lângă cadavrul unui prieten - fusese cumpărată pentru a face reclamă unei mărci vestimentare; ori din altă zi, nu mai puțin aparte, când, după ce studiase amănunțit fotografia unui milițian spaniol mort, de Robert Capa (indiscutabilul prototip al fotografiei de război cinstite), Faulques trăsese concluzia că În atâtea războaie proprii nu văzuse pe nimeni murind În luptă cu cămașa și genunchii pantalonilor atât de impecabil curați. Acele detalii și multe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
International Press pentru că mi-ai făcut poza. Nici asta nu-ți amintești? Faulques l-a privit prudent. Fotografia și-o aducea aminte foarte bine, ca și pe cei care apăreau În ea. Își amintea de toți, pe rând: cei trei milițieni druzi În picioare, legați la ochi - doi În cădere, unul mândru și drept - și cei șase kataeb maroniți care Îi executau aproape la gura țevii. Victime și călăi, În munții Chuf. Coperta unei duzini de reviste. Consacrarea lui ca fotograf
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu două vorbe: purificare etnică. Markovic avea o familie mixtă, aidoma celor pe care le Încuraja politica de integrare a mareșalului Tito; dar bătrânul mareșal murise, iar situația se schimbase. Soțul era croat; soția, sârboaică. Împărțeala Îi despărțise. Când bandele milițienilor cetnici Începuseră să le asasineze vecinii, soția și fiul avuseseră noroc: locuiau În zona cu populație majoritar sârbească și rămăseseră acolo, pe când soțul, fugar, fusese Înrolat În milițiile naționale croate. - În privința familiei, ostașul era liniștit. Înțelegi, domnule Faulques? Mama și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a băgat cinci cartușe și a armat unul cu o mișcare seacă, urmată de o pocnitură metalică, legată de o lovitură de amintiri: Olvido, cu ochii acoperiți de un fișiu, montând și demontând orbește un AK-47 Într-un grup de milițieni din Bulo Burti, Somalia. Ca și al ostașului, războiul fotografului consta Întotdeauna Într-o mică parte de acțiune, plus un rest alcătuit din plictis și așteptare. Asta era situația. Așteptau ziua În care aveau să fie atacate pozițiile unei miliții
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe Întuneric. Olvido se apropiase de recruți și instructorii lor și ceruse să Învețe și ea așa ceva. După cincisprezece minute, stând pe pământ cu picioarele Încrucișate, În centrul unui cerc de bărbați Înarmați până În dinți, care fumau privind-o (un milițian foarte negru și slab cronometra, cu ceasul lui Faulques În mână), ea Îi pusese s-o lege la ochi și, cu mișcări precise, fără greșeli și șovăieli, demontase și remontase de câteva ori o pușcă de atac, aliniind piesele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]