2,220 matches
-
Râsul tăcut) Când Umbra, Singurătatea renunță la aspa-țialitatea lor devin altfel de oglinzi, care duc spre aceeași lume artificială și tristă. Poetul, cu un curaj nebun, vrea să le însoțească: Rătăceai, Umbră, prin cimitire, Atunci am dorit să-ți fiu mire (Portretul vechi) Înhață-mă, Singurătate! Bicele tale mă zvânte, facă din mine luntre și punte. (Magica) În starea de umbră nevăzută de ochi omenești, cuvine-se acum, umbra de mândru bărbat să îngenuncheze la glie, la lumină. (Glasul Petrului Cercel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4. După ce am plecat de acolo, am plutit pe lîngă Cipru, pentru că vînturile erau potrivnice. 5. După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6. Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7. Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, și nu fără greutate am atins înălțimea Cnid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe cei păcătoși." 33. Ei I-au zis: "Ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postesc des și fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă și beau." 34. El le-a răspuns: Oare puteți face pe nuntași să postească în timpul cînd mirele este cu ei? 35. Vor veni zile cînd va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile." 36. Le-a spus și o pildă: Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
luminile unor profesori iluștri ca D.D. Roșca (acesta-i decan, numit prin ordinul ministrului filosof Ion Petrovici), Lucian Blaga și Liviu Rusu. În 1942, Petre Hossu obține premiul pentru teatru al universității pentru piesele Într-un act Lumina se destramă, Mirele, Colindătorii, Fecioarele Nunții, Mări defuncte și Întoarcerea fiului risipitor (aproape toate de inspirație evanghelică). Premiul e acordat de istoricul literar Dumitru Popovici (1902-1952). Toate aceste producții dramatice vor fi publicate În revista sibiană „Luceafărul”, În anii 19431944. Din inițiativa scriitorului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
regresat“, cum spun psihologii. Feifel a mai încerca să mai scrie un timp cu stiloul, dar nu mergea deloc. - La dracu cu creația, a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri erau o batjocură, sunete pline de sarcasm. A capitulat imediat și s-a retras în pat, căutând adăpost sub aripile calde ale somnului. Feifel a dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deodată cu o „logodnică“ pentru Sucki. Un papagal mic care, spunea el în glumă, prin împerecherea cu Sucki ne va înrudi și pe noi cu el. Pusese colivia mică a „logodnicei“ lângă colivia lui Sucki și lăsase portițele deschise pentru ca „mirele“ să-și întâlnească „mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului nostru binecuvântând lumânările. Purtam un șal alb brodat pe cap, care-mi cădea și pe umeri, și cu mâinile întinse peste vin și pâinea împletită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar e atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și Altamira, care dorm împreună și se dezmiardă toată noaptea. Lucru deosebit de romantic, dacă stai să te gândești că Mira are degetele de la mâini și picioare deformate, strâmbate în toate direcțiile, încît aproape că nu poate apuca un pahar, iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și Altamira, care dorm împreună și se dezmiardă toată noaptea. Lucru deosebit de romantic, dacă stai să te gândești că Mira are degetele de la mâini și picioare deformate, strâmbate în toate direcțiile, încît aproape că nu poate apuca un pahar, iar Altamira (de fapt Paula i-a zis așa, căci pe ea o cheamă Ștefania) e, ce-i drept, o fată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
demisol, o femeie fără bărbat și o fetiță care trebuia să suporte toate isteriile mamei sale, pe care o oprise de câteva ori, în ultimul moment, să nu-și taie venele cu lama. Și azi-noapte Paula a tot delirat, patul Mirei și Altamirei a tot scârțâit, surorile de serviciu au tot deschis ușa lăsând să-mi bată în ochi lumina de pe culoar. Noaptea de nesomn îmi dă acum o anume frenezie, care mă face să am chef de scris, îmi reiau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe trotuar, tingire în care unii trecători mai aruncau câte un bănuț: Joacă bine pui de urs Din pădure te-am adus, Te-am luat în pielea goală Și ți-am dat carne din oală, hopa! Pun-te jos ca mirele Dă din fund ca câinele, Pun-te jos ca mireasa Dă din fund ca cățeaua, hopa! Strigătura era mai lungă și cam vulgară, oamenii de pe stradă curioși să vadă un urs care dansează de se rupe în figuri, culcându-se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în mijlocul celei mai profunde voluptăți. Ela, ca majoritatea femeilor din literatura lui Holban, are momente lungi, când „în capul ei nu se găsește nici un gând străin”, dar se dăruia în timpul somnului, fără să crâcnească. Rivia îl incomodează la somn. Mira se strânge în așternut cu o figură de fecioară ceea ce îl determină s-o ocolească. Loulou, sub duș are carnea proaspătă, roz, strălucitoare, iar Nina urca în garsonieră numai în ciorapi, de teama de a nu fi auzită de chiriașul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
i-aș da io un milion, numa’ să se lase împletită. N-au răbdare, că trebuie să stea două-trei ore. - Ungem de cu seara coada cu un pic de untură de porc, ca s-o împletim ușor a doua zi. Mirele ce poartă? - Gaci (pantaloni extrem de largi, ca o fustă, din in), straiță, chimeșă, clop, brăcinare. Pe steag, am cusut chișchineuț, cum ar fi o batistă. A scos mirii afară, la soare, în curte, și i-a rezemat, așa împodobiți, de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
18.05), dar nu știu bine dacă este ziua de acum (cea indicată în programul TV) sau altceva - nu sunt sigur deloc că e sâmbătă 7 aprilie 2007 ora 18.05 și că o aștept pe Silvia să mergem la Mira în seara de ajun de Paște. - Mi se pare că totul mi se pare: iluzia clară că suntem în ziua asta pe care o văd notată pe programul TV: „sâmbătă, 7 aprilie 2007“. - Revin greu, de fapt ușor, dar treptat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
am trăit-o fizic, ca reală), și care nu aparține trecutului meu. - E deja ora 18.15, când revin încet și nesigur la memoria prin care mă asigur că sunt azi și că o aștept pe Silvia, ca să mergem la Mira; dar această memorie obiectivă revine încet, nehotărât, ca ceva care iese ezitând la suprafața apei după un moment de înec - cu senzația ambiguă a două lumi diferite care s-au intersectat și care m au făcut să trăiesc în paralel
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
câteva clipe - destul de lungi. La ora 18.25 încă n-a trecut interferența, iluzia. Trebuie să-mi aduc bine aminte că Silvia a ieșit pe ușă și a zis că revine și că trebuie să mergem în seara asta la Mira. Totul s-a petrecut în cea mai ordinară realitate, după statul pe closet, în timp ce mă spălam. - Totul s-a petrecut în cea mai ordinară realitate (dar a durat, ca nesiguranță a planurilor de dublă realitate, reală/ireală, aproape o jumătate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în rezidență, împăratul despărți pe fiica protostratorului său (marelui comis) Manoil Kamytzes de bărbatul cu care ea trăia în legitimă căsătorie și-o trimise cu nuntași aleși la împăcatul Chrysos, care și făcu pe loc nuntă. La masa cea mare mirele se arătă foarte destoinic în serviciul lui Bacchus, și când mireasa, după obiceiul grecesc de atuncea, nu voia nici să beie nici să mănânce, nici să urmeze invitărilor lui, el, cuprins de mânie, începu s-o mustre și s-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
givări (cavalerii de onoare). Ei cutreieră satul și invită oamenii la ceremonie, oferindu-le o sticlă de rachiu. Cei care acceptă să bea sunt așteptați la nuntă. Nunta durează cel puțin două zile, incluzând toate datinile aferente. Înainte de ceremonie, când mirele se duce la părinții miresei ca să o ceară, I se aduce mai întâi o bătrâna din sat, apoi o fetiță și abia la urmă mireasa. În biserică mireasa aruncă un număr de boabe de mac pe jos. Se spune că
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
privea cu foarte mult curaj și cu un fel de provocare, poate îi era și puțină frică. Era îmbrăcată cu o rochie de fiecare zi, simplă, care îi stătea foarte bine. Tresărea adeseori, roșea și ședea pe marginea băncii. O miră foarte mult faptul că prințul i-a confirmat că Ippolit a încercat să se împuște numai pentru ca ea să-i citească Confesiunea. Desigur, îi explică prințul, a vrut ca, pe lângă dumneata, să-l lăudăm și noi ceilalți... Cum adică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Își mângâie pântecul rotunjor. — Eu am venit un pic mai devreme cu copiii, pentru că mi se apropie sorocul. Nu știați că fiul meu cel mic scrie și el o istorie a Romei? se minunează Antonia. Tonul ei ușor înțepat o miră pe Vipsania. Se simte cumva ofensată? — Lucrează sub îndrumarea lui Titus Livius, continuă cu mândrie nedisimulată cumnata ei. Încântarea ce i se citește pe față o bucură pe Vipsania. Antonia se ferește să-l elogieze în public pe Claudius, fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a desfășurat conform tradiției. Preotul rostise mantrele corect, iar mireasa arborase același zâmbet sfios și rezervat, lăsându-se împodobită cu bijuterii de tinerele din noua ei familie. Se împărțiseră dulciuri tradiționale unui număr neverosimil de mare de rude, iar mirele, când apăru în fruntea procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin atrăgător. În ceea ce o privea, Anjali nu era de acord cu safirul din colierul miresei. Safirele sunt pietre înșelătoare; pot respinge razele dăunătoare ale lui Saturn dar le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fi bătrân, n-a fost și el tânăr? Deci să începem cu tinerii. Dar putem vorbi despre tineri fără să aducem vorba și de bătrâni? Sau măcar să-l avem în vedere ca punct de referință, termen de comparație sau miră. (La alegere!) Tânărul e preocupat mai mult de particular decât de general (universal). Pe când bătrânul e din ce în ce mai interesat de general, adică de ceea ce se poate verifica în trecut și-i permite să-și pună în valoare îndelungata experiență. (Ca și cum memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
foarte spectaculos. Conform anticipărilor lui Florin Grapă, gruparea de pe malul Dunării a făcut astăzi deplasarea la Bacău cu toate vedetele din lot. Băcăuancele au început în forță primul set, conducând cu 5-1 și 11-6, dar gălățencele au revenit pe serviciul Mirei Golubovici și au condus 14-12 și 16-13. Antrenorul băcăuan a schimbat ridicătoarea, mutarea s-a dovedit inspirată, Știința a preluat conducerea cu 17-16 și nu a mai cedat-o până la finalul setului, pe care l-au câștigat cu 25-19. Cel
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
după ce fata de la țeară îi încuviința cererea, mergea în casa părinților și rostea o orație „dezvălind toate florile retoricei“! Când nunțile se făceau, potrivit obiceiurilor, cu vătășei care cereau de la părinți „iertăciune“ și binecuvântarea mirilor, iar după un întreg ritual, mirele își smulgea femeia din brațele rudelor „ca romanii pre sabince“, o trecea peste pragul ușii și „zbura cu dânsa în cămara amorului“. Dar toate aceste „alegorii“, „idilii practice“ au fost distruse de „coasa civilizației“. Chiar și în satele de la munte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
refuzaseră să se așeze la masă cu ginerele, care, după știința celor din Saxonia Inferioară, era un străin și un coate-goale. Cine venea din străinătate, străin rămânea. Am băut nemăsurat, ca și când s-ar fi cerut potolită și setea invitaților care lipseau. Mirele, martorii și - cu zel deosebit - mireasa își dădeau silința să fie binedispuși, să se veselească. Friptura din ceafă de porc era însoțită de alcool din pahare de apă. Cine a băut mult, cine a băut mai puțin, asta nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiind cu totul altceva. Rămasă singură, Mini băgă de seamă că libertatea, pe care o lăsa altora, nu i-o precupețea azi nici ei nimeni. Stătuse singură tot restul zilei. Acum spre seară, fără a părăsi din ochi punctul de miră al portei de intrare, își recapitula în minte ziua aceea. Clopotul sunase din fericire tot la 12 punct pentru dejun; obiceiurile locului erau așa de statornice încit furtuna morală nu le putuse clinti. Mini se grăbise chiar înspre sufragerie, făcând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]