4,730 matches
-
nu e doar o copie a realității, cât mai exactă, cât mai adecvată (e și aceasta), ci o viziune a ei. Reconstrucția în fictiv cu elemente ale concretului tinde să obțină nu o reproducere, ci o analogie a realului, aleph miraculos în care creatorul vrea mai ales să afle pentru sine, să se exprime și să se contemple, să dorească și să se vindece de dorință. MAGDALENA POPESCU SCRIERI: Novele din popor, București, 1881; Die Rumänen in Ungarn Siebenbürgen und der
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
influența pe care o aveam pe lângă Hosruf Khan pentru a-mi procura de la el niște mumiai persan veritabil 104 pe care să-l folosesc la tratarea rușilor răniți. În Turcia și Arabia se găseau numai cuvinte de laudă pentru efectele miraculoase ale acestui medicament și tocmai de aceea eram nerăbdător să mă conving de eficacitatea lui. Însă din moment ce cazurile pe care trebuia să le tratez necesitau mai degrabă utilizarea instrumentelor chirurgicale, am amânat acest experiment. Ne-am Întors la Bagdad via
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Îl chemă Înaintea lor pe prinț, Întrebându-i dacă - după părerea lor - acesta era perfect Însănătoșit. La vederea unei atât de rapide și neașteptate vindecări, medicii Își exprimară uimirea și se arătară foarte doritori să-l cunoască pe acel doctor miraculos care rezolvase un asemenea caz Într-un timp atât de scurt. Sultanul deschise atunci ușile unei Încăperi alăturate din care ieși o armeancă Îmbrăcată În port turcesc și, spre rușinea medicilor adunați acolo, le-o prezentă zâmbind pe femeie spunându
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
caz Într-un timp atât de scurt. Sultanul deschise atunci ușile unei Încăperi alăturate din care ieși o armeancă Îmbrăcată În port turcesc și, spre rușinea medicilor adunați acolo, le-o prezentă zâmbind pe femeie spunându-le că aceasta era miraculosul doctor ce-l vindecase pe prinț. Vindecarea fiului sultanului (actualul sultan) de către o doamnă armeancătc "Vindecarea fiului sultanului (actualul sultan) de către o doamnă armeancă" Pentru a-i face o și mai mare onoare, sultanul porunci ca În toate bisericile creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
faimoase În epocă, dintre care cel mai complet, reeditat și tradus, e Travels and Adventures of Joseph Wolff (London, 1860), care Îi descrie călătoria Începută În 1821 prin Egipt, Palestina, Siria, Grecia, Turcia, Persia, Afganistan, Kashmir, India (la Madras scapă miraculos de holeră; la Calcutta Îl Întâlnește pe Kőrösi Csoma, În 1833 este bibliotecar al Asiatic Society of Bengal), Malta, Abisinia, Arabia, Yemen, America, Buhara... Va predica și În fața congresului Statelor Unite și, lucru curios, va dobândi și două titluri de doctor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și respect, Încât mă făceau să simt din copilărie cât de nefericit eram că nu l-am văzut pe marele Sarkar. O mătușă de-a mea era convinsă că maharajahul era un avatari ji și că era dăruit cu puteri miraculoase. Credința ei se baza pe faptul că, așa cum povestea, atunci când el s-a dus către Peshawar ca să se lupte cu patanii, și-a dus calul În apa Indusului și a așteptat acolo până când Întreaga sa armată a trecut și nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
laborioasă igienă a unui s³dhaka În vederea obținerii percepției extrasenzoriale și a altor siddhi, igienă pe care caută să o explice - printre primii europeni - și călătorul nostru. De reamintit că În bengali hașișul e numit chiar siddhi, o filiație a puterilor miraculoase cu drogurile intervenind și la Patañjali, cf. Arion Roșu, „Yoga et alchimie”, ZDMG, 1982, pp. 370-371 și p. 378 n. 70. 245. În original: pellitory of Spain, adică rădăcină de Anacyclus Pyrethrum (În flora germană și Anacyclus officinarum). Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fac parte din nici o organizație secretă (...) Într-un anumit fel, experiența mea are o valoare exemplară. Dacă cineva mi-ar spune că există printre noi sfinți, sau autentici magicieni, sau Bodhisattva sau orice alt fel de persoane Înzestrate cu puteri miraculoase, l-aș crede. Prin Însuși modul lor de a exista, asemenea oameni nu pot fi recunoscuți de profani” 1. E unul dintre cele mai sugestive pasaje din Întreaga proză fantastică, pentru că reunește câteva dintre premisele și tehnicile majore ale elaborării
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
modul lor de a exista, asemenea oameni nu pot fi recunoscuți de profani” 1. E unul dintre cele mai sugestive pasaje din Întreaga proză fantastică, pentru că reunește câteva dintre premisele și tehnicile majore ale elaborării ei: existența fantasticului (a „puterilor miraculoase”) ca „instrument de cunoaștere”, necesitatea, dificultatea și exemplaritatea inițierii, camuflarea sacrului În profan (până la contopire) și aluzivul dans dialectic al hierofaniilor pe care le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
intitulată chiar „Prin aceleași fapte...”, corespunde perfect fundalului fantastic din SDH. O reluare rezumativă vizibil mai distantă apare În Histoire des croyances et des idées religieuses, vol. II, ¬ 145, care nu Înregistrează nimic nou. Chiar și În 1954, considera „puterile miraculoase” oarecum mai aproape de fachirism decât de tehnicile yoga, prin urmare mai legate de difuziunea populară a rețetelor ascetice (Y II, p.274), prelungind comparația cu șamanismul. Oricum, „la nivel magic «zborul» se număra printre siddhi-uri și putea fi obținut, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și 304 n. 26). Problemele acestor siddhi se complică de Îndată ce, asemenea Întregii yoga, sunt privite ca o realitate panindiană, cu afluenți importanți din budism sau jainism. Specializarea discipolilor principali ai lui Buddha, conform tradiției Therav³da, configurează un „specialist al puterilor miraculoase” (p³. iddhimașntț) care e Mah³ Maudgalay³na (p³. Moggall³na), ale cărui puteri le depășesc, Într-un anumit sens, pe ale oricărui arhat dintre discipolii lui Buddha, după cum se afirmă În Anguttara Nik³ya sau În Visuddhi Magga 3. Mai mult, există (s
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
definitiv, iar cel fictiv va avea ca umbră pe tatăl ei. Eliade e singur În fața unui caz straniu, pe care Încearcă să-l dezlege. La 15august 1937 explica În Vremea că și În pictura lui Tintoretto invizibilitatea miracolului sau agentului miraculos e atât de limpede, Încât numai așa trebuie Înțeleasă „această concepție a fantasticului care intervine direct și vertical În realitate”1. Dar... „eroare, scumpul meu domn. Au mai Încercat și alții”, Îl va destabiliza Smaranda Zerlendi. „Bietul Hans trecuse chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din urmă e subliniat În creion de Eliade pe exemplarul său din traducerea lui É. Lamotte a enciclopediei lui N³g³rjuna - excemplar achiziționat la Paris, probabil prin 19463. Iar Între cele 9 (apoi12) genuri literare (aòga) ale literaturii budiste, Adbhutadharma, povestirile miraculoase, au o largă atestare infracanonică 4. Pentru a Înțelege Însă de unde provine interesul teoretic al lui Eliade pentru siddhi, trebuie să ne reîntoarcem la Folclorul ca instrument de cunoaștere, o piesă strategică În dispozitiv, și care ascunde Încă surprize. Continuând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
experiența căutării Ïambhalei, e și primul care aruncă o lumină egală asupra tuturor episoadelor și temelor nuvelei: „Între alte lucruri de cea mai mare Însemnătate pe care Honigberger le destăinuise lui J.E. a fost și existența Ïambhalei, a acelei țări miraculoase care, după tradiții, se află undeva În nordul Indiei și În care numai cei inițiați pot pătrunde. J.E., Înainte de nebunia lui, crezuse că acest tărâm nevăzut poate fi totuși accesibil celor neînzestrați, și pe o pagină a lui pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
seama că afirmațiile lui J.E. au fost neîntemeiate. Cacella și Cabral fuseseră, Într-adevăr, cei dintâi europeni care au auzit de Ïambhala, și o menționează. Aflându-se În Bhutan, În căutarea drumului spre Kathay, au aflat de existența acestui tărâm miraculos, pe care localnicii Îl socoteau că se găsește undeva la miazănoapte. Și În căutarea lui au și pornit, În 1627; dar n-au ajuns decât În Tibet. Țara miraculoasă, Ïambhala, ei n-au găsit-o. Spre deosebire de J.E., eu, Îndată ce am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În căutarea drumului spre Kathay, au aflat de existența acestui tărâm miraculos, pe care localnicii Îl socoteau că se găsește undeva la miazănoapte. Și În căutarea lui au și pornit, În 1627; dar n-au ajuns decât În Tibet. Țara miraculoasă, Ïambhala, ei n-au găsit-o. Spre deosebire de J.E., eu, Îndată ce am aflat de mărturisirile lui Honigberger, am crezut că ea nu poate fi identificată cu un tărâm oarecare, precizat geograficește, În centrul Asiei. Poate că m-au influențat În această
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
m-au influențat În această credință și legendele indiene În legătură cu Agarttha, ca și cu acele «Insule albe» din mitologia budistă și brahmanică. Într-adevăr, niciodată nu Întâlnisem vreun text indian care să afirme că se poate ajunge În aceste tărâmuri miraculoase altfel decât prin puteri supranaturale. Toate mărturiile vorbesc despre «zborul» lui Buddha sau al altor inițiați către aceste tărâmuri ascunse ochilor profani. Or, lucrul acesta se știe, «zborul» Înseamnă În limbajul simbolic și secret capacitatea omului de a transcende lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru istorie pur și simplu - adică, În acest caz, pentru poziția și diferitele straturi ale acestor adevăruri salvate sau nu. Întregul pasaj se referă la tradiția panindiană a insulelor Svetadvșpa, Sakadvșpa sau a lacului Anavatapta, ca și a tuturor tărâmurilor miraculoase și inaccesibile. Eliade a citat toată viața articolul londonez al lui Rönnow din 19293 (nu și nota indiană de peste un deceniu a lui Mänchen-Helfen4). În anumite texte tibetane, Oceanul Laptelui, bunăoară, se află la nord de muntele Sumeru, și acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe malurile fluviului, topos care nu poate lipsi din descrierile oricărui călător. Mai Întâi observațiile sale par să menifeste un interes medical. Cei care, aduși În vecinătatea fluviului sfânt pentru a-și sfârși zilele conform ritualului hinduist, totuși se Însănătoșesc (miraculos câteodată), nu se vor mai Întoarce la familiile sau cunoscuții lor. Surpriza vindecării Îi transformă În nou-născuți, care migrează cu lenta exuberanță a unei Învieri de-a lungul apei, până spre Calcutta. Acum nu În chip de medic, ci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fluviului, realul palpabil este alcătuit după legile cărții - de fapt, după cele ale poveștii. La Mila 33, ca și în orașul-port Cantacuzina, suverană este norma reversibilității - circulația liberă de la început la sfârșit și invers. Fiind confecționată din stofa povestirii, lumea miraculoasă a lui S. e propice revenirii, timpul și spațiul fiind bântuite de stafii. O bună parte din tot ce se petrece în romane oscilează între iluzia teatrală, efectul optic și banala istorioară cu strigoi. Anecdotica din Treizecișitrei sau din De-
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
scurt și, ca în literatura lui Dostoievski, nu are alt rol decât să radicalizeze pozițiile și caracterele în narațiune. Petrini ajunge la închisoare și, în așteptarea procesului, își scrie romanul vieții, cu sentimentul că o carte este un fenomen tot atât de miraculos și fatal ca și celelalte mari fenomene ale existenței: nașterea, iubirea, moartea. Înfrânt în viața socială, înfrânt de mai multe ori în iubire, filosoful, care nu încetează să se gândească la gnoză și la noua lui religie, află în scriitură
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
poeticitatea românilor” este moștenită pe de o parte de la romani, pe de altă parte este determinată de mediul geografic. „Legendele mitice”, adică basmele, descind din mituri străvechi, ariene, originare din Asia și evoluează spre „narațiuni epice”, tot mai sărăcite de miraculos. Datinile și credințele sunt, de asemenea, reminiscențe ale aceluiași fond mitologic. Analiza poeziei populare îl determină să constate varietatea acesteia și strânsa ei legătură cu viața. Activitatea lui S. în domeniul focloristicii țintește concomitent să argumenteze romanitatea poporului român și
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
și curaj”, inspirându-i bolnavului încredere, ca un prim pas către vindecare. În acest sens, terapeutul poate fi considerat un „maestru al reacțiilor”. Această măiestrie și această forță morală ale medicului, pe care el le transmite bolnavului, duc la eliberarea miraculoasă a celui de-al doilea, la o „vindecare bruscă”, ce face ca „figura medicului să devină acea a unui sfânt laic cu puteri vindecătoare, ca vechile figuri religioase” (Y. Pelicier). Prin forța reacțiilor morale „pot apărea vindecări bruște sub influența
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
unor „utopii medicale”. Utopiile medicale reprezintă, din punct de vedere psihanalitic, forme de compensare/lichidare a complexului de inferioritate al medicului și al medicinei în fața morții. Actele de terapeutică medicală au adesea în centrul lor și fantasma salvării prin „depășirea miraculoasă” a bolii și a morții. Ele sunt acte prin care este convertită acțiunea medicală în miracolul salvării, fiind, din acest motiv, forme sublimate ale terapeuticii. Aceste „acte terapeutice salutare” au fost posibile o dată cu evoluția „tehnologiilor medicale”, care s-au impus
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pulsiunile (aspirațiile) spirituale” colective, din care se vor naște mituri și utopii. Garanții acestor dorințe utopice sunt zeițele Hygieia și Penaceea. Prima este cea care previne bolile și menține sănătatea, cea de-a doua este cea care vindecă în mod miraculos orice boală. În fine, ultima dorință a omului este aceea de a învinge moartea. Desigur că toate acestea sunt și rămân „teme utopice”, veritabile „mituri ale imaginarului” cu semnificație medico-psihologică. Ele sunt însă expresia unor tendințe profunde ale spiritului colectiv
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]