17,356 matches
-
subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te uiți? Am tras din nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros de fum de țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din adâncul oceanului 4 Peștii din lacurile Scoției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sub apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era decât apă, toată rece, sărată și adâncă. M-am scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scrin mic, ce fusese burdușit cu haine de tot soiul. Spuse că acelea erau ideile de haine lăsate acolo de oamenii care-și imaginaseră sau visaseră că urcă la bordul ambarcațiunii în trecut, dar mie, la atingere - și unele la miros -, toate mi se părură haine în toată regula. Mi-am ales niște pantaloni scurți prea largi și o cămașă hawaiiană roșie, imprimată cu siluete de palmieri. Am mai scos și o pălărie de pai ușor mototolită (singura pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asta? M-am întors și m-am uitat peste valuri, pe deasupra albastrului profund și transparent, pe deasupra blândei mișcări unduitoare. Soarele era atât de dogoritor, că oferea tuturor lucrurilor - mării, pielii mele, scândurilor calde ale punții de sub picioarele mele - propriul lor miros de sărbătoare. Mirosul de căldură care uiți c-a existat vreodată pe frig și ploaie și-n serile cenușii, însă un miros care se întoarce la tine ca un vis, ca o trezire din somn, când soarele e sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întors și m-am uitat peste valuri, pe deasupra albastrului profund și transparent, pe deasupra blândei mișcări unduitoare. Soarele era atât de dogoritor, că oferea tuturor lucrurilor - mării, pielii mele, scândurilor calde ale punții de sub picioarele mele - propriul lor miros de sărbătoare. Mirosul de căldură care uiți c-a existat vreodată pe frig și ploaie și-n serile cenușii, însă un miros care se întoarce la tine ca un vis, ca o trezire din somn, când soarele e sus pe cer. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de dogoritor, că oferea tuturor lucrurilor - mării, pielii mele, scândurilor calde ale punții de sub picioarele mele - propriul lor miros de sărbătoare. Mirosul de căldură care uiți c-a existat vreodată pe frig și ploaie și-n serile cenușii, însă un miros care se întoarce la tine ca un vis, ca o trezire din somn, când soarele e sus pe cer. M-am uitat țintă spre orizont, întrebându-mă dacă marea asta era infinită. Existau oare ape mici, falii oceanice, locuri reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a treia pagină din cădere, dându-mi-o mie. Era povestea mea, cuvintele pe care le scrisesem eu în aer cu pensula noaptea trecută. — Arunc nada în apă, zise doctorul, mulțumit de sine însuși. Cu puțin noroc, ludovicianul va prinde mirosul și-l va urmări direct spre noi. M-am uitat din nou peste pagină, apoi am aruncat-o în apă lângă celelalte. — Încet înainte, dacă ești bun, domnule Scout! strigă doctorul. Scout se uită în jos, la noi, de pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lemn vechi, ascultând vâjâitul imprimantei și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an al algelor și sării. Într-un târziu, doctorul își părăsi scaunul de pescar. Se întoarse cu câteva sendvișuri prost încropite, niște beri și bucăți de carne pentru Ian. Scout coborî ca să mănânce și am crezut că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel. L-am ridicat și l-am strâns în brațe, coborând nasul și inspirându-i mirosul de haină de blană veche. — Și mie la fel. Am coborât puntea, pe jumătate alunecând și jumătate târându-mă pe turul pantalonilor, strângând bine motanul la piept, și l-am pus în bărcuța lui. — Stai, am spus, lacrimile alunecându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aplecă peste nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine și În piele și nu ieșea nici cu sépun. CÎnd transpira puternic, simțea un miros aseménétor. Sau poate cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine și În piele și nu ieșea nici cu sépun. CÎnd transpira puternic, simțea un miros aseménétor. Sau poate cé nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine și În piele și nu ieșea nici cu sépun. CÎnd transpira puternic, simțea un miros aseménétor. Sau poate cé nu era aseménétor, dar pentru el era un miros că al porcilor se temea, stînd În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine și În piele și nu ieșea nici cu sépun. CÎnd transpira puternic, simțea un miros aseménétor. Sau poate cé nu era aseménétor, dar pentru el era un miros că al porcilor se temea, stînd În pat și mirosindu-se subsuoaré, cé se transformé Încetul cu Încetul Într-un porc. Era un gînd cu totul strașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine și În piele și nu ieșea nici cu sépun. CÎnd transpira puternic, simțea un miros aseménétor. Sau poate cé nu era aseménétor, dar pentru el era un miros că al porcilor se temea, stînd În pat și mirosindu-se subsuoaré, cé se transformé Încetul cu Încetul Într-un porc. Era un gînd cu totul strașnic și pe cît de strașnic, pe atît de absurd. Dar a fi absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mîinile pe bancé, drepte, cum Îi Învéțase Nadejda Petrovna, și-și Îndrepté spatele. - Ia sé vedem, copii, care dintre voi are péduchi? Șasa simți degetele elevei din clasa mai mare cum Îi iau atent pérul și-l feresc. Șasa simți mirosul de sépun de pe sortul ei alb și parfumul de lécrémioare În sticluțé lungé și rotundé, cu crestéturi pe ea, ca un pépușoi mic de sticlé. El se atinse cu umérul de burtă ei, și aproape cé nu-i mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
putea de repede. În fața gardului care Împrejmuia tabéra nu se vedea nimeni. Nu mai era nimeni acolo. Șasa céuté pe jos și gési urma proaspété a autobuzului pe care o netezi cu piciorul. I se pérea cé mai simte Încé mirosul de benziné și de célduré, si și-i Închipui pe Vanea și pe Michea cum Își scot moriștile afaré pe geam și fluieré. Ce va spune Nadejda Petrovna? Va strigă la el și Îi va spune sé se facé vécar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
continuare nemișcaté, lésînd sé atîrne pîné aproape de pémînt o jumétate de cravaté. - Hai, dé Încoace, viné sé-ți arét cum se leagé. Șasa Îi simți mîinile cum Îi ridicé gulerul la cémașé și cum Îi trec cravată pe dupé gît. Simți mirosul din sticluța micé și lunguiațé că un pépușoi mic de sticlé și i se péru cé chiar atinse cu nasul sortul ei alb, atunci cînd se aplecé sé-i aranjeze peste cravaté gulerul. - Gata. Șasa n-a mai vézut la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
coadă hîrlețului și Nicolai Arsenievici Îl muté pe alt umér, schimbînd și mîna care sté În buzunar. Dincolo de pédurice Îl lovi În fațé lanul verde de grîu, vîntul leneș care-l mișcă și nasul lui Nicolai Arsenievici se umplu de miros de iarbé și pémînt cald, iar urechile de fîsÎitul vîntului și zgomotul pésérilor care care zburau prin crengi. Chiar din ziua a doua a numirii sale În calitatea de șef de gospodérie, Vasilli Ăduardovici Începu sé umble prin gospodérie Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
buna mea prietenă, Magda U., în cărțile ei). Ca și fundacul Abrahamfi, ca și hudița Italiană, ca și Dochia, ca și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în cărțile ei). Ca și fundacul Abrahamfi, ca și hudița Italiană, ca și Dochia, ca și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
omul care face tot ce i se spune) a apăsat clanța, a intrat înăuntru nonșalant, s-a lungit-lățit pe dușumea și-mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în pensiune o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E mai încordată decît în studioul Tele Next, mai nesigură pe ea. Nici nu m-aș lăsa developată la rece de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Numai în ultima clipă descoperi care este jumătatea ta, jumătatea astrală, chiar dacă n-ai întîlnit-o pînă atunci. În ultima clipă o cunoști, știi care este". Eu știu. Între a treia și a patra căsnicie, cînd s-a întors de la București, mirosul autoritar de BT era mai accentuat. Și de after shave. Inconfundabilul Ô Sauvage aducea mai tare a busuioc. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". "Dar tu mă iubești? Poți să-mi spui o dată, o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe buzele curbate estetic, mă apropii cu fruntea de fruntea de carton, mă uit în ochii alungiți pînă amețesc, ațipesc, adorm. Somn fără vise. După el: soarele e mai rece, tăcerea orașului, în prima zi a Anului Nou, mai apăsătoare, mirosul de benzină al străzii mai sufocant, claxoanele mai ascuțite, cupola cerului mai joasă, "orizontul misterului" cît un punct. Îi supraviețuiesc într-o lume mai părelnică, mai tulbure. Cu zile scurte și nopți cînd pînă-n zori mai sînt 112 ore. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E demodată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]