2,765 matches
-
a căit, s-a rugat ca un coș cu merinde să-i ajungă toată viața și a plecat în pustiu. Aici au întâlnit-o pustnicii, era goală, acoperită de părul crescut, într-o peșteră. Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, relatează despre monahul Zosima care trăia într-o mânăstire din Palestina, că a plecat în pustiu să se desăvârșească în credință și în îndurarea lipsurilor. Într-o zi, a zărit o umbră de om, credea că este o ființă diavolească. Era o femeie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
deasupra pământului. Femeia, era Maria Egipteanca, i s-a destăinuit, i-a dezvăluit fapte din viața ei lumească. La doisprezece ani și-a părăsit familia și a plecat în Alexandria unde a dus o viață de desfrâu. I-a povestit monahului cum s-a hotărât să se alăture grupului de pelerini ce mergea la Ierusalim, cum a vrut să intre în Biserica Sfântului Mormânt și nu a putut, cum o voce i-a șoptit să-și ia câteva merinde și să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-și ia câteva merinde și să meargă să se pocăiască în pustiu. După ce și-a terminat merindele, s-a hrănit cu ierburile deșertului, s-a adăpostit în grote, s-a acoperit cu Cuvântul Domnului, în nădejdea mântuirii. I-a cerut monahului s-o împărtășească, el a zărit-o ca plutind deasupra apelor. A găsit-o moartă, a îngropat-o și a plâns-o alături de leul care-l ajutase s-o îngroape. De atunci, Zosima a pomenit-o în rugăciunile lui. Pelaghia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
împărțiți săracilor. Pelaghia a trăit în pustiu cu identitate masculină, ca pustnicul Pelagius. Când un subaltern, diaconul Iacob, a plecat în Palestina, episcopul Nonnus i-a cerut să-l caute pe pustnicul Pelagius. Acesta murise în austeritatea pustiului și ceilalți monahi, când i-au uns trupul, au aflat că pustnicul Pelagius era femeie. Se întâmpla în anul 457. Thaisia este o tânără prostituată frumoasă, bogată, vestită pentru performanța de a fi avut mulți amanți pe care i-a ruinat. Preluase acest
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fetiță nevinovată crescută în mânăstire, unde a învățat Psaltirea și alte scripturi. Unchiul ei, avva Avraam, care a adus-o în mânăstire, a dat averea rămasă de la tatăl fetei săracilor și orfanilor. Când a crescut, a fost ademenită de un monah al mânăstirii și, apăsată de povara faptei, socotindu-se nedemnă de a mai sta într-un loc de smerenie și rugăciune, a plecat, fără știrea unchiului ei și, revoltată, s-a dus într-un bordel. Unchiului ei i-a apărut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-lea (1523- 1549) și a lui Francisc I. Mama ei, Françoise, ca și cele șase surori proveneau din asemenea relații și au primit porecla șapte păcate capitale. Gabrielle și una dintre surori au fost supravegheate în creșterea lor de un monah, în castelul Coeuvres, mama lor plecând cu un amant. La șaptesprezece ani, Gabrielle a cunoscut iubirea cu contele de Bellegarde, mare scutier al Franței, care a vrut să se căsătorească cu ea dar, lăudându-se cu farmecul și frumusețea ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
găsesc pe părintele Ieronim, care l-a cunoscut pe Ilarion Argatu. «Este chiar dumnealui!». În fața mânăstirii, protosinghelul cel vioi dădea un interviu celor doi feciori de la o televiziune particulară... Mai tare ca Ștefan cel Mare De veghe la pangar, șade monahul Haralambie, originar din Piatra-Neamț. Vinde lumânări, tămâie, icoane, cruciulițe, îngeri din ceramică. Din pangar, lumea se vede altfel. El a fost fiul duhovnicesc al părintelui Ilarion Argatu: la el se spovedea. - Era un foarte mare nevoitor, ușă deschisă la orice
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de acolo, din al căror venit se procurau lumânările pentru moaștele Sfântului. Dacă nu ai obosit încă, dragă prietene, am să-ți mai spun că la 20 mai 1681 asistăm la o danie făcută chiar în fața Mitropolitului Dosoftei: „Adecă eu, monah Ionichie... scriu și mărturisesc...precum am dăruit niște viișoare ce-am avut la Vlăd(i)cen(i), în dealul Mândrul...Și dania mea, aceasta, s-au făcut denaintea s(fi)nției sale părintelui mitropolitul Dosoftei...” Furat de frumusețea limbii atâtor
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mâini niște însemnări de călătorie ale lui Nicolae Iorga, din iulie 1907. El presupune că începutul l-a făcut o mână de călugări care au ridicat aici, în Codrii Iașilor, un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi”. Mai târziu a venit Vasile Lupu, „Domnul cel larg în daruri”, și a ridicat o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii”. Incursiunile răufăcătorilor au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească. Constantin Duca voievod
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
după aceea l-au ajuns”. Intrarea în curtea mănăstirii este străjuită de un turn clopotniță cu o arhitectură demnă de Renașterea Italiană. Din pisanie aflăm că turnul a fost ridicat „cu toată cheltuiala și osârdia sfinții sale, chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru veșnica pomenire. Fost-au sârguitori cu ostenelile dumnealui Ștefan Ruset vel paharnic, cu giupâneasa dumnealui Maria Sturza”. Turnul adăpostește: camera clopotelor, un paraclis, o tainiță pentru cele sfinte în vreme de primejdie și o cămăruță pentru clopotar. Biserica este
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ca teza mea de doctorat să aibă în vedere autori evrei convertiți e în realitate o continuare a preocupărilor mele începute odată cu alegerea subiectului tezei de licență. Profund impresionat fiind, fascinat chiar, de Steinhardt și creația sa, am decis ca "monahul de la Rohia" și cărțile sale să se constituie în subiect al viitoarei mele lucrări. Această primă apropiere a mea în chip mai profund de opera marelui eseist și scriitor creștin s-a făcut dintr-o dublă perspectivă, titlul lucrării fiind
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
eveniment, ce consacră un destin exemplar și numele lui N. Steinhardt în rândul celor mai rafinați memorialiști români postbelici"15. Un alt argument în favoarea literarității Jurnalului e oferit de răspunsul lui Steinhardt la o întrebare adresată de același Zaharia Sângeorzan. Monahul de la Rohia mărturisește: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
noștri ierarhi de la Cluj încuviințarea de a păstra o cameră în București unde să mă pot duce din când în când spre a-mi continua într-o oarecare măsură activitatea literară, considerată a fi, indirect, în folosul Bisericii. Sunt acum monah de șapte ani. Am reușit să organizez de bine de rău biblioteca mănăstirii, m-am deprins să nu lipsesc de la Sfânta Liturghie și de la Miezonoptică principalele momente ale disciplinei călugărești și am fost, cred, de oarecare folos mai multor candidați
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cruce grea și urâtă: o ticăloasă boală de intestine. Ar fi trebuit să deznădăjduiesc, să mă întunec. Credința îmi ajută să o rabd cu destul stoicism și să nu-mi îngădui să-mi zdruncine bucuria de a fi creștin și monah pe măsura darului, foarte puțin adică, având totuși dreptul de a rosti: Et in Arcadia ego. Fie numele Domnului binecuvântat. (Cele de mai sus le-am relatat pe larg și într-o formă literară într-o narațiune intitulată Jurnalul fericirii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
secolului XX, Jurnalul fericirii, ediție îngrijită și postfațată de Virgil Ciomoș, ajunsă azi la ediția a X-a. Apare volumul de eseuri și recenzii Monologul polifonic, conceput pentru tipar în 1987. 1992. Zaharia Sângeorzan publică la Editura Revistei Literatorul volumul Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode. La Baia Mare se publică din inițiativa P.S. Justinian Chira, episcop al Maramureșului și Sătmarului, volumul de predici Dăruind vei dobândi, reeditat în continuare de Editura Dacia. 1993. La 3 aprilie, la Mănăstirea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
rapiditate electronică și reține totul temeinic". Al. Paleologu, Alchimia existenței, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1997, apud. Amintiri despre N. Steinhardt, Crestomație de Arșavir Acterian, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 99. ,,Metanoia lui N. Steinhardt, schimbarea lui în monahul Nicolae este o taină a întâlnirii cu Dumnezeu și răsplata sincerității, consecvenței cu care a căutat-o. De altfel, cine l-a cunoscut personal sau prin scrisul său pe N. Steinhardt își dă seama că nu putea fi altminteri. Acest
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
însă doar începutul, pentru că în mod paradoxal Steinhardt va sfârși prin a deveni un mare admirator al unora dintre aceștia, în mod deosebit al lui Noica și al lui Eliade, dar și al lui Cioran, marele negativist, pe care însă monahul de la Rohia îl va aprecia pentru inteligența sa. După acest început care stă sub semnul,,negației", așa cum bine subliniază și Dan C. Mihăilescu în Postfață la În genul ... Tinerilor, reeditată sub titlul În genul lui Cioran, Noica, Eliade ... la Humanitas
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
noi. Cartea sa fundamentală este însă Jurnalul fericirii, publicată pentru întâia oară în 1991 la Editura Dacia. Mai multe despre aceasta, însă, în capitolul ce-i este dedicat. Tot postum vor apărea o serie de alte lucrări dintre care amintim: Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode (1992), Dăruind vei dobândi (volum de predici, publicat la inițiativa P.S. Justinian Chira, episcop al Maramureșului și Sătmarului, reeditat apoi la Editura Dacia), Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea (1993), N. Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acest an se va tipări și opera sa științifică, mai exact teza sa de doctorat: Principiile clasice și noile tendințe ale Dreptului constituțional. Critica operei lui Leon Duguit. III.1. Steinhardt "diletantul" Cu toată această activitate literară susținută, cel devenit monahul de la Rohia, a rămas un om cu un bun simț și o modestie rar întâlnite. În, probabil, ultimul interviu acordat de N. Steinhardt, acesta mărturisea:,,Nu sunt cu adevărat critic, am mai spus-o în nenumărate rânduri, sunt un diletant
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
smerenia, cât de "săracă" și "ticăloasă" e condiția umană"33. Chiar și din aceste puține exemple, și ele sunt mult mai multe pe parcursul Jurnalului fericirii, ne putem da seama sau putem realiza cum se justifică fascinația exercitată de eseistul și monahul de la Rohia asupra cititorilor. Steinhardt impresionează prin inteligență, prin vocație, prin limbajul întotdeauna în ton cu subiectul, prin trăire (părtășie) și erudiție. Steinhardt face astfel dovada unui eseist complet. III.2.2. Eseul teologic Așa cum am arătat la începutul acestui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de fapt, după cum chiar Steinhardt mărturisește, nu-i o predică: "Textele acestei cărțulii cu excepția Crezului ortodox, a Reflecțiilor călugărești și Taberei Măgura sunt predici". Într-adevăr, Crezul ortodox este mai mult decât o predică, e mărturisirea de credință a unui monah intelectual ortodox autentic. Asemeni Crezului niceo-constantinopolitan și Crez ortodox al lui Steinhardt este alcătuit din 12 articole. Cu siguranță, nu întâmplător. Există totuși deosebiri. Dacă în Crezul niceo-constantinopolitan sunt mărturisite inițial fiecare dintre cele trei Persoane treimice în parte, pentru ca
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în eseistica sa: libertatea, credința, curajul, paradoxul. Cât despre eseul teologic al lui Steinhardt, ce s-ar putea spune mai mult, decât ce spun frumoasele cuvinte ale lui Valentin Chifor: Dacă sintagma "lumină din lumină" are un sens, atunci predicile monahului Nicolae îi dau legitimitate exemplară. Harul schimnicului de la Rohia, prin "trezevia cugetului" său incapabil de acedie, îl înscrie definitiv în rostirea omiletică elevată, superior imagistică, cu valențe artistice. E o altă ipostază a eseistului impertinent, devenit în tenebrele arhipelagului terorii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mă consider botezat în numele ecumenicității și să făgăduiesc a lupta dacă-mi va fi dat să ies din închisoare pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată inima"5. Și într-adevăr așa a făcut, Steinhardt deși ortodox convins, devenit monah, a dat întotdeauna dovadă de ceea ce el ar fi numit,,dreaptă socotință" în relațiile cu celelalte confesiuni creștine. Pentru el libertatea credinței, despre care am vorbit pe larg în capitolul precedent, era un lucru sfânt, toleranța de asemenea, poate de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de părintele Mina, numele acesta aveam să-l uit și apoi să mi-l amintesc)"6. Acesta este momentul în care Biserica lui Hristos s-a îmbogățit cu un intelectual de mare valoare, care va deveni în cele din urmă monah ca o consecință directă a profunzimii convertirii lui religioase și care și-a pus toată experiența sa culturală, toată energia sa, în slujba lui Hristos, al cărui slujitor și următor fidel se face, devenind una dintre cele mai reprezentative figuri
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ca episcopul Justinian Chira Maramureșeanul (actualmente episcop al Maramureșului și Sătmarului), ori ca Arhimandritul Serafim Man și-a putut continua activitatea literară, în urma unor derogări de la disciplina mănăstirească făcute de către cei mai sus amintiți, continuarea activității literare devenind pentru proaspătul monah Nicolae o adevărată ascultare. Edificator în acest sens este un dialog ce a avut loc între N. Steinhardt și episcopul Justinian Chira, povestit de acesta din urmă într-un articol intitulat În memoria Părintelui N. Steinhardt: ,,Un alt moment interesant
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]