3,149 matches
-
mai trăit câțiva ani în Țările de Jos din cauza conflictului cu Franței. După semnarea Tratatului de la Cateau-Cambrésis și căsătoria cu Elisabeta a Franței, în vara anului 1559 se îmbarcă pentru a se întoarce în Spania. Deși uneori descris ca un monarh absolut, autoritatea lui Filip se confruntă cu multe constrângeri constituționale. Din anul 1580 Filip II a devenit Filip I, rege al Portugaliei, după ce a reușit să se impună candidatului oponent Antonio de Crato ce s-a incoronat el însuși rege
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
Valois, cu care va avea două fiice. El și-a iubit soția, după moartea căreia a căzut într-o stare de letargie. Nepoata lui Filip, Ana de Austria, fiica impăratului Maximilian al II-lea, va fi soția a patra a monarhului, cu care va avea trei fii, pe Ferdinand, Carlos și Diego și o fiică, pe Maria. În timpul domniei sale sunt cucerite Florida și insulele Filipine, ce primesc numele regelui. În perioda regelui Filip situația financiară deficitară a statului este agravată de
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
jucat un rol major în domnia lu Ludovic al XIII-lea începând cu anul 1642 și a modelat decisiv destinul Franței pentru următorii 18 ani. Ca rezultat al muncii lui Richelieu, Ludovic al XIII-lea a devenit primul exemplu de monarh absolut. Sub Ludovic și Richelieu, coroana a intervenit cu succes în Războiul de Treizeci de Ani împotriva habsburgilor, a menținut nobilimea franceză în linie și a retras privilegiile politice și militare acordate hughenoților de Henric al IV-lea (în timp ce a
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
pe care nu o cedează statului federal. De fapt, în acest caz, cuvântul „republică” din expresia „republică federală” nu este folosit foarte adecvat, dar înseamnă, cel puțin, faptul că federația de state respectivă nu are ca șef de stat un monarh. Trei state federale contemporane se descriu pe ele însele ca „republici federale”: Republica Federală Germania, Republica Federală a Nigeriei și Republica Federală Democratică a Etiopiei. O variantă aproape de aceasta este cea de „republică federativă”, care apare în titlul oficial al
Republică federală () [Corola-website/Science/302958_a_304287]
-
a readus în final Roma la un sistem monarhal, însă, a fost câștigul lui August privind puterea de a numi un succesor la toate puterile sale. Odată cu aceasta, Republica Romană a sfârșit, iar Imperiul Roman condus de împărații romani și monarhi a revenit la putere.
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
conflict se datora anatelor (impoziturilor) pe care le percepea papa Romei în Anglia. Încă înainte de reformă, regele Angliei exersa o influență considerabilă asupra Bisericii engleze. Aceasta explică de ce reforma în Anglia n-a fost începută de teologi individuali, ci de monarhul însuși. Pe când era încă prinț, Henric VIII voia să devină preot, lucru pentru care a studiat teologia. La începutul domnirii sale, s-a arătat fiu ascultător față de Biserica romană. A scris o lucrare despre cele șapte taine, împotriva învățăturii lutherane
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
murit la 20 octombrie 1740, posibil dintr-o intoxicație cu ciuperci. El a ignorat sfatul Prințului Eugen de Savoia care l-a îndemnat să se concentreze pe umplerea trezoreriei și dotarea armatei mai degrabă decât pe dobândirea semnăturilor de la alți monarhi. Când Maria Tereza a preluat tronul, la vârsta de 23 de ani, a găsit imperiul într-o stare deplorabilă. Ministrul de finanțe a informat-o că datoria statului crescuse enorm, ca rezultat al războiului cu Turcia. Atitudinea provinciilor era o
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
deplorabilă. Ministrul de finanțe a informat-o că datoria statului crescuse enorm, ca rezultat al războiului cu Turcia. Atitudinea provinciilor era o altă cauză de îngrijorare. Deși toate acceptaseră Sancțiunea Pragmatică, acum, chiar și cele mai loiale, priveau spre noul monarh cu suspiciune. Se considera că această tânără femeie, lipsită de experiență, va duce o politică influențată de soțul ei, care nu numai că era străin, dar avea și simpatii pentru Franța. Eșecul lui Carol al VI-lea în rezolvarea slăbiciunilor
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Ferdinand era stângaci, timid, șovăielnic, astfel că vulcanica sa soție, englezoaica Maria, l-a influențat puternic să accepte intrarea României de partea Antantei, ca o garanție a împlinirii visului de unitate național-statală. Așa se face că românii conduși de un monarh german au dat lupte grele începând din 1916, anul intrării în război, cu armatele germane și austro-ungare. Sfatul reginei Maria, ea însuși un ambasador de nădejde al țării ei natale, s-a dovedit a se adeveri. După calvarul războiului întregirii
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Palatul de Iarnă (în ) din Sankt Petersburg, Rusia, a fost reședința oficială a monarhilor ruși în perioada 1732-1917. Situat între Cheiul Palatului și Piața Palatului, aproape de locul primului palat de iarnă al lui Petru cel Mare, actualul (al patrulea) Palat de Iarnă a fost construit și modificat aproape continuu între sfârșitul anilor 1730 și
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Napoleon, conținea printre alte lucrări ale marilor maeștri pictura „Coborârea de pe Cruce” a lui Rembrandt și patru sculpturi de Antonio Canova. Succesorul lui Alexandru I a fost fratele său, Nicolae I, care a fost încoronat în 1825. Țarul Nicolae este monarhul căruia i se datorează aspectul actual al palatului. El a efectuat mai multe modificări ale interiorului palatului, fiind responsabil pentru reconstruirea completă după incendiul din anul 1837. După ce lucrările au fost finalizate, forma exterioară a arhitecturii Palatului de Iarnă, cu
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
creată după ce Camera de Jad fusese distrusă în urma incendiului. Cu toate că palatele sale erau pline de splendoare, țarul însuși iubea simplitatea. Dormitorul lui din Palatul de Iarnă avea un interior spartan, fără ornamente, cu excepția unor hărți și a unei icoane, iar monarhul dormea pe un pat militar cu o saltea umplută cu paie. În timp ce camerele de stat ocupau aripile de nord și de est ale palatului și camerele private ale familiei imperiale ocupau aripa de vest, cele patru colțuri ale clădirii conțineau
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
nevoită să intre în război ca urmare a faptului că făcea parte din Antantă. Țarul și împărăteasa au revenit pentru scurt timp în Palatul de Iarnă pentru a asista din balcon la plecarea trupelor pe front. În mod ironic, spre deosebire de monarhii celorlalte țări din Europa, care stăteau în balcoane împodobite cu țesături din catifea și erau flancați de familiile lor, țarul și împărăteasa au stat singuri într-un colț al balconului neîmpodobit, părând aproape pierduți lângă emblema imperială supradimensionată, care avea
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
lor, țarul și împărăteasa au stat singuri într-un colț al balconului neîmpodobit, părând aproape pierduți lângă emblema imperială supradimensionată, care avea să fie dată jos curând de proprii lor supuși. După ce trupele ce plecau pe front și-au salutat monarhul în fața palatului, au fost elaborate planuri pentru a depozita în siguranță obiectele de valoare din palat și pentru a transforma camerele de stat într-un spital în care să fie îngrijiți militarii răniți. În prima etapă a războiului, Rusia a
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Suabia. Călătoriile regale și itinerariile din Saxonia, Aachen, Cologne,Ingelheim sau Frankfurt aveau un rol simbolic, oferind regelui posibilitatea de a-și afirma puterea, de a judeca, de a încheia tratate de pace, de a sancționa și a răsplăti. Vizibilitatea monarhului asigura coeziunea regatului, unind “regna” sub stăpânirea sa. Regii dețineau monopolul comunicațiilor la mare distanță, asupra supușilor, conților, episcopilor și negustorilor, călătorind numai dup ace primeau delegație sau privilegii de la monarh.Principalele venituri regale proveneau din Saxonia, constând din tributuri
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de pace, de a sancționa și a răsplăti. Vizibilitatea monarhului asigura coeziunea regatului, unind “regna” sub stăpânirea sa. Regii dețineau monopolul comunicațiilor la mare distanță, asupra supușilor, conților, episcopilor și negustorilor, călătorind numai dup ace primeau delegație sau privilegii de la monarh.Principalele venituri regale proveneau din Saxonia, constând din tributuri și zeciuieli, plătite de populațiile slave supuse, din taxe pe mărfuri, plătite, chiar și de negustorii ce beneficiau de privilegii, din cens, datorat oamenilor liberi (malman) și din alte dări pe
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
cu simonia-vinderea de funcții bisericești și de bunuri spirituale. Papa Grigore VII a imprimat însă mișcării și o direcție politca-noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici. După aceasta, în Imperiul German, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către rege. Henric al III-lea a sprijinit reformatorii în lupta lot împotriva căsătoriilor membrilor clerului și a simoniei. A reușit, în ciudă opoziției puternicilor aristocrați romani, să impună alegerea mai multor papi care
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
au fost Papa Clement al II-lea și Papa Leon al IX-lea. Aceste victorii au dăunat însă Sfântului Imperiu pe termen lung, întrucât, odată cu încrederea câștigată, Biserica a dobândit și puterea care a transformat-o într-un rival al monarhului alături de prinți. Domnia lui Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman, fiul lui Henric al III-lea, a scos la lumina noile probleme. Monarhii germani deveneau tot mai dependenți de ministeriali, care crescuseră în influență din sec. XI. Ministerialii
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
încrederea câștigată, Biserica a dobândit și puterea care a transformat-o într-un rival al monarhului alături de prinți. Domnia lui Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman, fiul lui Henric al III-lea, a scos la lumina noile probleme. Monarhii germani deveneau tot mai dependenți de ministeriali, care crescuseră în influență din sec. XI. Ministerialii au fost inițial funcționari în administrație și armată care au primit fiefuri dar fără dreptul de a le transmite prin ereditate. Fiind strâns legați de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de principi germani. Demnitatea regală nu o implică pe cea imperială. Era adăugată și tradiția raporturilor dintre principi și regalitate în teritoriile de la est de Rin, caracterizată printr-un exercițiu riguros al puterii și prin cooperare. Spre deosebire de Franța și Anglia, monarhii germani doar conduceau, nu guvernau. Disensiunile din Germania nu erau numai din rațiuni de ordin personal și conjuctural, ci se repetau în conformitate cu un model care a opus nordul regatului regiunii sale sudice, ceea ce oglindește un conflict de interese și de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în nordul Italiei, caracterizată de o viață urbană intensă și de o prosperitate economică și comercială, orașele fiind total opuse intereselor imperiale și tutelei politice. Papa Inocențiu III a sprijinit familia Welf la început, dar când Otto a devenit singurul monarh după moartea lui Filip în 1208 și care a dorit anexarea Siciliei, Papa a trecut de partea lui Frederic II, acceptându-l ca rege al Germaniei. Deși a avut sprijinul fraudelor sale din Anglia, Otto a fost învins de Frederic
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a lungul secolului XV. Pe plan religios, principii locali au preluat dreptul de intervenție în problemele bisericii, pe care împăratul nu mai era capabil să-l exercite. La conciliul de la Konstanz, împăratul a negociat cu papa un concordat, care conferea monarhului autoritatea de a superviza alegerile canonice din Germania. Pe fondul dezlănțuirii intereselor particulare și manifestării nepotismului, practicilor simoniace și traficului de influență,s-a stârnit un scandal, ce încuraja violență reformatoare a predicatorilor populari și răspândirea curentelor eretice. Neputință împăratului
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
ul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată). Un monarh absolut este un autocrat. ul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în raport cu clasa nobililor
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]
-
ul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată). Un monarh absolut este un autocrat. ul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în raport cu clasa nobililor, dar care ocrotește și consolidează în fapt interesele generale ale acestei clase. Apare și se dezvoltă în perioada de destrămare a stărilor
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]
-
17 noiembrie 1558 până la moartea sa. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]