5,311 matches
-
puternică și fundamentală a memoriei, sau, În cel mai bun caz, e imaginația reproductivă așa cum o Înțelegea Kant); 2) aceea de a alcătui (În colaborare cu reflexivitatea ce combină idei) din trăsături ale unor realități disparate obiecte noi, producând astfel monștri sau himere (În acest caz, imaginația ne pare a fi doar instrumentul unei ludici, al divertismentului). Or, spune Humboldt, este evident că funcția cu adevărat originantă a imaginației (care de-abia acum Își merită atributul de productivă) este aceea de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
citesc cărți despre și din epocă, atunci când asist la diferite simpozioane, conferințe, despre anii ’50, și nu numai despre anii ’50, mă cuprinde o spaimă, cum să spun?, retroactivă gândindu-mă că am avut condițiile (toate condițiile) să ies un monstru. Și din punctul ăsta de vedere, ca soluție individuală, pentru mine personal, literatura a Însemnat (și Încă mai Înseamnă) foarte mult. Pregătind textul pe care voi l-ați citit, o dată mai mult mi-am dat seama că soluția aceasta nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
întoarcere), literatură științifico-fantastică și de aventuri, scenarii de film (Dincolo de orizont, 1979, regia St. Traian Roman). Bun gazetar, s-a afirmat jurnalistic atât înainte, cât și după 1989. Debutul editorial are loc în 1972, prin apariția volumului de povestiri științifico-fantastice Monștrii lui Prasad, după care urmează romanul Cer cuvântul (1977), având pe copertă o prezentare elogioasă semnată de Marin Preda. Primul volum al romanului Drumul Cavalerilor (1983) îi aduce autorului sancțiuni și persecuții din partea autorităților, acestea considerând cartea un act grav
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
conteste practic sistemul (iar reacția autorităților din vremea apariției primului volum apare astfel ca firească: caracterul subversiv al romanului e indubitabil). Întreaga trilogie comportă o valoare documentară reală cu privire la viața cotidiană în ultimii ani ai regimului comunist în România. SCRIERI: Monștrii lui Prasad, București, 1972; O sută de ani, București, 1973; Cer cuvântul, București, 1977; Drumul Cavalerilor, I, București, 1983; Drumul Cavalerilor, I-III, București, 1995. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Epicul documentar, LCF, 1977, 25; Alex. Ștefănescu, Proza mediului muncitoresc, RL
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
această regulă duce la exogamie. Explicația cea mai „tare” și mai des întâlnită este însă cea a degenerării biologice. Se consideră că reproducerea biologică între rude apropiate, în cadrul unor grupuri închise, duce la degradarea fizică și psihică, sporind semnificativ numărul „monștrilor”. Fără a intra în detalii, sunt utile două observații care contravin unor idei consacrate, neexaminate însă întotdeauna și critic: a) Reproducția în populații mici și închise nu este neapărat vătămătoare. Acest gen de reproducție, prin genele recesive negative, duce la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în literatura română cultă și populară, Între utopia orfică și hieratismul mioritic), iar Vintilă Horia trimite eseuri (Despre posibila descoperire a unui limbaj anagogic, Târziul mesaj venețian, Fragmente despre un timp mai rău decât altul ș.a.), nuvele și proză memorialistică (Monstrul, Recviem în trei pentru un oraș dispărut ș.a), versuri. Între colaboratori se află, de asemenea, Grigore Cugler (proză), Alexandru Ciorănescu (amintiri), George Racoveanu (proză), Petru Dumitriu (proză), Constantin Amăriuței (eseuri), Eugen Drăguțescu (memorialistică), Leontin Jean Constantinescu, I.G. Dimitriu, Ioan
REVISTA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
personajele nebănuite se păstrează, autorul reușind să arunce câteva săgeți ironice către tipul de anchetator din romanele Agathei Christie. Lămurirea misterului introduce altă enigmă, acum de ordinul psihologiei omenești. Ce resorturi sufletești secrete fac dintr-o ființă nevinovată și atașată monstrul în stare să ucidă cu sânge rece doi bătrâni? Romancierul izbutește încă o dată să creeze o figură literară greu de uitat. R., care a fost un asiduu și foarte aplicat cronicar dramatic în tinerețe, a scris și câteva comedii - Cadrilul
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
un mijloc important prin care o colectivitate își promovează valorile. În viziunea lui Skinner (1971), chiar comportamentele-limită (asumarea riscului sacrificiului suprem) trebuie înțelese prin paradigma condiționărilor și recompenselor: „Să presupunem, de exemplu, că un grup este amenințat de un răufăcător (monstrul din mitologie). Cineva care posedă o forță sau o îndemânare specială atacă și omoară monstrul sau îl alungă. Grupul, scăpat de amenințare, întărește (gratifică) comportamentul eroului cu aprobare, elogiu, onoruri, afecțiune, celebrări, statui, arcuri de triumf și mâna prințesei. Unele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
chiar comportamentele-limită (asumarea riscului sacrificiului suprem) trebuie înțelese prin paradigma condiționărilor și recompenselor: „Să presupunem, de exemplu, că un grup este amenințat de un răufăcător (monstrul din mitologie). Cineva care posedă o forță sau o îndemânare specială atacă și omoară monstrul sau îl alungă. Grupul, scăpat de amenințare, întărește (gratifică) comportamentul eroului cu aprobare, elogiu, onoruri, afecțiune, celebrări, statui, arcuri de triumf și mâna prințesei. Unele dintre acestea pot fi neintenționate, dar ele nu întăresc mai puțin comportamentul eroului. Altele pot
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
celebrări, statui, arcuri de triumf și mâna prințesei. Unele dintre acestea pot fi neintenționate, dar ele nu întăresc mai puțin comportamentul eroului. Altele pot fi intenționate, comportamentul eroului este întărit special pentru a-i induce dorința să lupte cu alți monștri. Faptul important în legătură cu aceste condiționări este că, pe cât crește amenințarea, pe atât este mai mare prețuirea acordată celui ce o înlătură. Prin urmare, eroul își asumă sarcini din ce în ce mai periculoase până când poate el însuși să fie omorât” (p. 104). Abordările ce
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
rătăcirii sale de supraom, descoperind astfel „piatra unghiului” - „simțul umanului, solidaritatea cu omul”. Deși piesa, ca orice „moralitate medievală”, se petrece într-un timp imemorial, mitic, implicațiile ei se vor actuale și chiar premonitorii prin personajul homo tehnicus/homo abstractus, „monstru prorocit să apară doar pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean ale cărui înfățișări succesive - robot, păcat, deznădejde - au menirea de a susține drama și de a
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
este de amploare și uneori paradoxal. Comunicarea scrisă poate avea o dominantă intrapersonală, dar și una interperpersonală. În ceea ce privește prima perspectivă, scriitorul Maurice Barrès folosea o metodă inedită de strângere a datelor care îl interesau pentru munca sa: el denumea aceastămetodă „monstrul”. În esență, așa cum relatează J. Guitton, „tot ce îi trecea prin minte era adunat, înregistrat, nimic nu se putea pierde și aceste fragmente disparate, de o calitate foarte diversă... ajunseseră să alcătuiască o masă considerabilă și informă căreia îi dăduse
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
J. Guitton, „tot ce îi trecea prin minte era adunat, înregistrat, nimic nu se putea pierde și aceste fragmente disparate, de o calitate foarte diversă... ajunseseră să alcătuiască o masă considerabilă și informă căreia îi dăduse o denumire foarte potrivită: monstrul” (apud Simonet, 2000, p. 88). Este evident că o astfel de activitate poate fi foarte potrivită atunci când suntem implicați într-un proiect, și fiecare gând, fiecare comunicare intrapersonală trebuie înregistrate pentru a constitui, mai târziu, idei pentru proiectul nostru. Referindu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cosânzene ajung în bârloguri de zmei. Ana ajunge și într-un pod labirintic imens, depozit de mobile și felurite obiecte vechi, dărăpănate, acoperite de praf - spațiu de coșmar. În infernul casei părintești Zoe pare un înger captiv, demonizat. Cei doi monștri întâlniți de Ana, unul masculin, altul feminin, sunt fratele și mama Zoei. Liantul întregii materii romanești este afinitatea misterioasă care sudează sufletele fetelor. Toată lumea o consiliază, de la început, pe Ana să se despartă de Zoe, dar ea nu își poate
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
din 2007, “Ticaloșii”, regizat de Șerban Marinescu după un scenariu inspirat din romanul “Ciocoii noi cu bodyguard” al lui Dinu Săraru-parcă urmăream jurnalul de seară sau emisiunea lui Rareș Bogdan, “Jocuri de putere”. Subiectul de actualitate și interpretarea impecabilă a monștrilor sacrii ai ecranului românesc cum ar fi Ștefan Iordache, Dorel Vișan, Horațiu Mălăele, Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu și Mitică Popescu, au contribuit din plin în realizarea unui film foarte bun, spun eu, care merită văzut! Într-adevăr, viața
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
germane lipsite de apărare... - Așa s-a dezlănțuit soldățimea rusă... - Această teroare amenință încă întreaga Europă, dacă n-o să înălțăm nici un stăvilar în calea puhoiului asiatic... Suplimentar scanase și atașase un afiș electoral CDU din anii cincizeci, care înfățișa un monstru feroce de tip asiatic. Răspândite în rețea și frecventate de cine știe câți utilizatori, aceste sentințe și texte ilustrate se citeau ca atacuri la lucruri ce păreau să se-ntâmple chiar azi, deși nu erau numite nici Rusia în dezagregarea ei neputincioasă
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
credincioasă formulei democratice și liberale, pînă cînd am fost covîrșiți de catastrofa Istoriei. Dar și atunci vecinii noștri (Turcia lui Atatürk, Polonia lui Beck, Grecia lui Metaxas, Iugoslavia, Ungaria lui Horthy) aveau deja regimuri "fasciste" (ca să nu mai vorbim de monștrii numiți Rusia bolșevică, Germania nazistă, precum și recenta victorie a lui Franco." Și, în final: "Nesocotirea și batjocorirea democrației românești constituie o veche temă a politologiei românești: doamna A.L.L. n-a făcut decît să culeagă roadele." Alergie la cultură Și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
denunțat” de Jenks ca unul dintre cei care îi urmează lui Bousset. În articolul său, „Antichrist”, publicat în Reallexikon für Antike und Christentum, 1941, vol. 1, pp. 450‑457, Lohmeyer inventariază numeroase „motive tradiționale” care apar în Noul Testament - lupta cu monștrii, Beliar, profeții mincinoși, adversarul de la finele istoriei - făcând astfel primul pas, hotărâtor, către un proces de „demonolitizare” a mitului Anticristului. În Die eschatologischen Gegenspieler in den Schriften des Neunen Testaments, lucrare publicată în 1967, E. Ernst demonstrează că, „nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7,7) iar atunci când își mișcă coada aruncă pe pământ o parte din stelele cerului (Dan. 8,10). Fiecare dintre cele șapte capete poartă o coroană. Autorul ține să adauge astfel o nuanță politică valorii metafizice a mitului. În descrierea monstrului, folosește următoarele denumiri sinonime (12,9): (∀Η, ® ∠ν4Η ® ΔΠ∀℘≅Η, ® 6∀8≅β:γ<≅Η )4ς∃≅8≅Η 6∀ℜ ® Ε∀ϑ∀<Η, ® Β8∀<™< ϑ←< ≅∅6≅Λ:Ξ<0< ©80< ƒ∃8Ζ20 γ∅Η ϑ←< (↑<, 6∀ℜ ≅⊇ ((γ8≅4 ∀⇔ϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucrează în lume prin doi intermediari, reprezentați simbolic prin cele două fiare apocaliptice: una care se ridică din mare, cealaltă din pământ. Înainte de a începe analiza fragmentului, am dori să remarcăm următorul aspect. Capitolul 12 adusese în scenă figura balaurului, monstru divin, al cărui sălaș originar se afla în ceruri. Capitolul 13 evocă cele două fiare, una țâșnind din apele mării, cealaltă crescând ca o plantă hidoasă din pământ. Autorul viziunii poartă în subconștient imaginea arhetipală a întregului cosmos, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veacuri de‑a rândul poporul lui Israel. În Apocalipsa 13 portretul primei fiare a rezultat din contopirea trăsăturilor tuturor celor patru figuri teriomorfe descrise în Cartea lui Daniel, capitolul 7. Avem de‑a face, după cum am spus, cu un uriaș monstru dotat cu zece coarne și șapte capete, purtând pe fiecare corn o diademă și pe fiecare cap, câte o blasfemie. Chipul său seamănă cu al unui leopard, picioarele sunt de urs, iar botul ca de leu. Unul dintre capete, rănit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mântuire al lui Dumnezeu, îndemnându‑i astfel pe frații săi să dea dovadă de „răbdare și credință” (13,10) în vremea de acum. Trăsătura principală a fiarei marine este violența. Autorul Apocalipsei a simțit totuși nevoia să inventeze un alt monstru, cel care se ridică din pământ. Care ar putea fi oare motivul? În primul rând, în capitolul precedent se spusese că diavolul, izgonit din cer, va domni un timp peste ape și peste pământ (12,12). În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea dezvăluie - celui care are puterea de a discerne - adevărata sa natură. Altfel, ea pare inofensivă, blândă „asemenea mielului”. Așa cum am arătat, aceasta joacă rolul unui „ministru cu propaganda” al monstrului marin. Menirea sa este de a‑i sili pe toți locuitorii pământului să se închine stăpânului său vindecat de rana de moarte. Pentru a‑și atinge scopul, ea uzează de virtuți magice: coboară foc din cer, insuflă duh pietrelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Domițian, iar acesta este, în ochii autorului nostru, un Nero rediuiuus, putem admite că împăratul vizat în acest text este chiar Nero. Tradiția lui Nero rediuiuus se suprapune totodată episodului morții și învierii lui Cristos. După cum am putut vedea, monștrii demonici din Apocalipsă sunt creați după modelul cristic, dar in negativo. Învierea fiarei marine este o imitare a adevăratei învieri, cea a adevăratului Mântuitor. Falsitatea acelei învieri este vădită de situarea evenimentului într‑un context politic deplorabil, de aluzia la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
element al unei serii de șapte”. În felul acesta Peerbolte ajunge la concluzia că, de vreme ce „al șaselea împărat” este sinonim, în spiritul autorului, cu „antepenultimul”, acesta poate fi chiar Domițian. În alcătuirea portretului fiarei din capitolul 17, autorul îmbină trăsăturile monstrului marin din capitolul 13 cu tradiția lui Nero rediuiuus. În felul acesta, el face un pas semnificativ spre ceea ce Peerbolte numește „personificarea” personajului mitic sau, în consonanță cu terminologia noastră, istoricizarea lui. Fiara este încadrată, ca un al optulea membru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]