2,283 matches
-
făcuse deplină tăcere și un întuneric tainic, prin care totuși ochii vedeau cu ușurință. În tăcerea aceasta un greieraș începu să țârâie melancolic, aproape. Lizuca îl ascultă atentă. - Cântă frumușel, șopti ea. - Da, dar nu prea mă lasă să dorm, mormăi Patrocle. - Nu știu de ce, dar mie nu mi-e somn deloc. Așa-i de frumos și de bine...Eu n-am cunoscut niciodată dumbrava asta. Acum văd că-i o pădure ca în poveștile pe care mi le spunea mama
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
drept Deal să fie în realitate altceva. O simplă inițiere în cea de-a patra dimensiune (un continuum spațio-temporal) de-a dezvălui Dealul drept altceva. Spectaculoasa idee o intuiește și un alt personaj al cărții. ,,Ciudat, chiar ciudat de tot, mormăi Leo. Urc de două zile și dealul la fel, urcă. Poate nici nu-i deal ci un simplu urcuș care urcă, forma pipăibilă a încăpățânării mele de a urca"69. Urcând dealul, el urcă odată cu tine... Chiar autorul romanului, prin
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
planurile narative ale romanului, ca o emblemă a neputinței și a eșecului. Intenția auctorială este, în mod cert, autoironică, deoarece în universul ficțional al psihiatrului Ion Vianu trebuie să existe o oglindă ce deformează și descompune, un fals ascultător ce mormăie și ațipește în timpul travaliului psihanalitic. Joseph uzează de tehnici narative elaborate pentru a-și spune povestea. Ceea ce nu poate fi spus direct se transformă în tulburătoare pagini confesive, trimise lui Daniel sub formă epistolară. Istoria sa este ancorată într-un
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
strâns în brațe și sărutat cu drag de colegii sosiți din diferite colțuri ale țării. I-am recunoscut pe toți. În zăpăceala aceea, chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura sa gigantică, a mormăit ceva și... m-am luminat, deodată. Cu excelenta mea memorie auditivă, am recunoscut pe colegul Nicolae Pircov, basarabean din localitatea Calceva. Alte îmbrățișări între foștii elevi și foștii profesori, după 35 de ani! Colegul Ghiță Iovu strânge în brațe cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
masă oficială, veți înțelege de ce am comandat masa la acest restaurant condus de domnul Ehrlich. În schimb, nu pot să explic calitatea slabă a meniului după atâtea alte mese excelente consumate în trecut la acest restaurant". La care Kissinger a mormăit câteva silabe greu descifrabile și, ajungând între timp la ieșire, ne-am dat mâna, am spus frumos "La revedere" și am urcat fiecare în mașina care ne aștepta, îndepărtându-ne în direcții opuse. Solitar în Imperiul Sovietic ostil De astă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nu erau preocupați să fugărească jivina. Lătrau de două-trei ori și fugeau la stăpîn părînd a spune: Noi am vrut, dar nu se putea... Oamenii, cu capul acoperit de saci făcuți capișon, ieșeau pe afară, se uitau la nori și mormăiau: O mai ține vreo două-trei zile. Noroc că recolta nu era culcată la pămînt de ploaie. Și nici gheața n-a făcut prăpăd ca-n alte dăți. Gospodinele satului aveau de lucru berechet, dar gospodarii cam leneveau și se cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gîndire, șoferul întreabă: A cui este mașina asta, mă? A poporului. Tu-ți anafura mă-ti, dar poporul sînt eu! Eu, care nu prea am priceput cine este poporul ăsta, am fost pus în dificultate. Chiar ăsta să fie poporul? Mormăi nesigur: Da, mata ești poporul?! Dar cine, mă? Preocupat de ideologia comunistă nu realizez faptul că poporul, adică șoferul, se apropia pas cu pas de mine. O zvîcnitură și după 4-5 pași încap pe mîna minunatului nostru popor. După o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ținea lecția politică: Voi știți, mă, cît cheltuie poporul cu voi? Un obuz costă două mii de lei. Salariul unui profesor este de o mie de lei. Fiecare dintre voi va trage 10-15 obuze. Vedeți cît cheltuie poporul? Poporul sîntem noi, mormăi ciudos. Avansasem în cunoștințele ideologice datorită celor trei ani de facultate. Maiorul sare ca ars. Vorbești prostii. Nu voi sînteți poporul! Dar cine? Poporul sînt eu, părinții voștri, muncitorii și țăranii. Și noi ce sîntem atunci? Voi trăiți și sugeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din foișor... Două sute. Gata, nici un leu mai mult. Dacă nu vreți, luați-vă peștele! Bine, riscăm și noi. Ne dați și rachiul? Luați-l! Acasă a fost bine de tot. Somnul avea 22,5 kg. Toată lumea era mulțumită. Cam scump, mormăie Victor, privind costumul compromis. O mie două sute de lei împărțit la 22,5 kg.... Face cam multișor... Dar recordul? Nu-l pui? strigă frații. Mda, cam face atîta, concluzionează moale Victor. Două măgării În lumea animală, de cînd sălășluiește aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
muzică imaginară. Hai acasă, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant și într-o formă nebună. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu vrea în ruptul capului. Dă-mi cheile, o aduc eu, se oferă Cazacioc. Lasă, mă duc eu. Pe unde o iau ca să ajung aici? De la răscruce o iei spre dreapta și peste 2 km o faci pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acolo este semnalizată apropierea Crăciunului și curentul nu se întrerupe niciodată. Trebuie să stea pe acolo un grangur mare, mă consolează soția. Dar și eu am fost grangur, chiar grănguroi și lumina tot se întrerupea frecvent, chiar cîte 2-3 ore, mormăi nemulțumit. Zăpada a fost curățată în continuare de harnicul meu vecin. Am adormit în muzica motorului și m-am trezit cînd treaba a fost gata. Casc mulțumit, fără regrete că omenirea a rămas mai săracă spiritual și fiind sigur de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lucrurile superioare în seama altora. Dar ce este așa de superior la un rege bețiv, afemeiat și crud? Ai cunoscut vreun rege dumneata? Adică l-ai văzut în carne și oase, ai dat mîna cu el? Parcă tu ai cunoscut! mormăia cel agresat verbal. În acest moment Dorin bagă mîna în buzunar, cotrobăiește atent și scoate o fotografie protejată în plastic. Acolo erau Regele Mihai, Regina Ana, Primarul și autorități ale locului. Împreună cu un mare alai de curioși mergeau pe strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de după umeri și mă dirijează în iban-baló, adică o curticică interioară. Aveți o fotografie? Îi întind o fotografie scoasă la imprimantă și trimisă de Florin Vitan, ca felicitare de Anul Nou. Fata este goală pușcă și... fără nici un cusur. Hm, mormăie babalawo. Of, mormăi și eu. Ai băut ceva de la ea? Ai mîncat ceva oferit de ea?! Dau din cap că da și iar oftez. De atunci te-a prins? Adică de atunci te-a lovit dragostea?! Iar dau din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă dirijează în iban-baló, adică o curticică interioară. Aveți o fotografie? Îi întind o fotografie scoasă la imprimantă și trimisă de Florin Vitan, ca felicitare de Anul Nou. Fata este goală pușcă și... fără nici un cusur. Hm, mormăie babalawo. Of, mormăi și eu. Ai băut ceva de la ea? Ai mîncat ceva oferit de ea?! Dau din cap că da și iar oftez. De atunci te-a prins? Adică de atunci te-a lovit dragostea?! Iar dau din cap, amărît. Ți-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apă, te rog frumos... Nevasta se foșnește din nou, se întoarce, cască și iar oftează. Apucă ceasul de pe noptieră și se uită la ceas. Nu vede bine și-l întoarce spre geam, mai spre lumină. Este abia două și jumătate... mormăie pentru ea. Se întinde din nou în pat și oftează. Stă cu ochii deschiși și analizează situația. Raul are răbdare și nu intervine. Este convins că lucrurile sînt puse pe un făgaș normal. Se aud alte oftături, un soi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prostului și dădea buzna în casa omului, adică a señorului de la Luna. Vede omul ce vede azi, vede și mîine și se frămîntă, ba chiar se înfurie. Vreau să dăm divorț, spune răspicat Ioana. Dar nu te gîndești la copii? Mormăie nefericitul soț. Hopa! Sensibil mai ești! Dar tu nu ai lăsat patru copii pe drumuri? Ale noastre sînt măritate, la casele lor. Ce fetiță erai și acum, uite... Ce să văd? Umbli după... golani. Și? Nu-i normal! Am 31
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are, cred, bani de drum, spun să mă aflu în treabă. Am eu, se repede bătrînul lup de mare. Am eu niște economii. După cîteva zile îi transmit Ioanei mesajul. Are economii? întreabă ea și ochii se aprind, strălucind. Mda, mormăi jenat. După o săptămînă îi întîlnesc în parc. Merg la braț, veseli, rîd. Ioana este afectuoasă rău de tot cu moșneguțul ei. Ne salutăm. Oare cît l-or mai ține economiile, pentru a susține armonia româno-cubaneză? întreb pe sub mustață. Orula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soporific perfect, cu singurul dez avantaj că produce obișnuință. Unii nu mai pot adormi fără telejurnal, sau fă ră un vehement film de acțiune. „De ce nu te duci să te culci?“ spun, exasperați, cei din preajmă. „Nu, că nu dorm“, mormăie plescăind împricinatul și se culcă la loc. Nu vom inventaria toate speciile de activitate (unele inavuabileă) pe care le stimulează postura de telespectator. Fapt este că e greu de deosebit ce e mai important: ce faci în timp ce te uiți la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni de la curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[?] Deodată-ncepu mai tare: Gaga gagaga! Beh! s-auzi pe fereastra bisericei. Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai jos, în Geniu pustiu: Tata m-a dat la școală 321. Ori, din aceeași proză: auzii ca pin somn pe tata sculându-se, luând în mâni apă din un ciubăr și spălându-se pe față, făcându-și cruce și mormăind încet o rugăciune 322. Toate, dar toate remarcile acestea sunt pur realiste, nu au fărâmă de transfigurare în ele: Nu mult după aceea veni și tată-meu, care auzise de la fată că venisem acasă. El mă strânse în brațele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mă convingă sunt atâția iepuri, că și-un nepriceput împușcă". Dându-și seama că ar fi putut săvârși, cumva, o gafă, s-a înroșit până-n albul ochilor și i-au dat lacrimile... De câte ori mă va întâlni după aceea, va roși, mormăind scuze... Și iată că citostaticele străine, procurate de scriitorii clujeni și trimise la Iași în cutii elegante, parcă ocrotind juvaere, au ajuns prea târziu... Am lăsat cutiile vecinului de pat al lui Popel: le privea cu atâta încântare amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
taine, ale toamnelor din munții Neamțului. Simt, în privirile stăruitoare și severe o învăluire sfredelitoare, căreia nu-i scapă necercetat nici unul din colțurile ființei mele. Nu mai pot să rezist! Las ochii în jos, înfrânt. Ei, ei...! Haidem în casă, mormăie El într-un târziu, râzând, după ce m-a împuns încă o dată cu sulițele privirilor sale, ca pe o lighioană, mult prea mică și prea îndrăzneață, pe care a voit, parcă, să o răpună acolo, în fața odăii Sale. Martorul întâlnirii noastre este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mult până să se Însereze. Precis o să-i apuce noaptea pe drum. Și unde spuneai că vă duceți, Viorele, am Întrebat. — Naiba știe unde. Unde mergem, Tanso? Cred c-o să ne oprim la Costinești, Încercă Viorel să decidă, și ea mormăi afirmativ cu gura plină de boabe. Orice am face tot ne prinde noaptea. Mergem direct la discotecă și mâine dimineață la plajă. — Să prindeți ultravioletele, face părințelul. — Da, le vom prinde, Îl asigură Viorel. Da’ foarte foarte mare atenție la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zic „ei”, oare, acolo în morminte, când dușmanii calcă pământul pe care ei l-au apărat cu viața și cu sângele lor?!”, fu primul gând care îmi veni în minte. Încă pe atâta, mai avem... pân’ la București...!”, acelaș glas mormăi, risipindu-mi gândurile. După o lungă noapte de chin, care părea fără sfârșit, odată cu revărsatul zorilor, trenul nostru trecea prin Gara Ploiești... „... Peste un ceas... suntem în București..!”, mormăi somnoros, același glas... Omul cunoștea linia cu ochii închiși, lucrase la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
minte. Încă pe atâta, mai avem... pân’ la București...!”, acelaș glas mormăi, risipindu-mi gândurile. După o lungă noapte de chin, care părea fără sfârșit, odată cu revărsatul zorilor, trenul nostru trecea prin Gara Ploiești... „... Peste un ceas... suntem în București..!”, mormăi somnoros, același glas... Omul cunoștea linia cu ochii închiși, lucrase la „chefere”... Odată cu răsăritul... intram în București... Era marți, memorabila zi de 4 aprilie.. În Gara de Nord, „Poarta de fier”, a Bucureștiului, era o forfotă de neînchipuit... Zi frumoasă de primăvară
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]