18,554 matches
-
prăjină. Echipajul este bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare de iarbă proaspătă. Pe masă se pune orez și un cocoș jumulit, drept ofrande pentru zei. A 7-a zi din a 7-a lună a calendarului tradițional chinezesc Ziua de 7 iulie, după calendarul tradițional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înseamnă "limpede și luminos" în traducere din limba chineză. După calendarul tradițional agricol chinezesc, sărbătoarea cade pe 5 aprilie. Aceasta marchează al cincilea termen în calendarul tradițional lunar și este și ziua în care se organizează ceremonii în memoria celor morți. O elegie antică vorbește despre durerea unei femei care și-a pierdut soțul vița de vie era încurcată în pustiu și buruienile se înfiorau în cimitir, și acolo, singuratic, dormea soțul ei. Îi era atât de greu să suporte durerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ești sărac, bolnav și singur, batjocorit de toți? Doar moartea. Doar moartea e mai rea. Ea e ultimul sprijin, ultima îmbărbătare pentru românii aflați la marginea condiției de om: „Aoleu, maică, văzuși câte nenorociri sunt pe lumea asta?! Ce de morți, fie la ei acolo!”. Imaginile unei ciocniri pe autostradă, soldată cu un carnagiu, mai șterg din amărăciunea de a nu avea nici măcar o Dacie. Acoperișul făcut scrum al vilei generalului Sandu mai încălzește cât de cât inima celor care zac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
respirând aerul condiționat în fața unui ecran imaculat, făcut din cine știe ce polimer, nu cearceaful murdar al cinemaului copilăriei. Și totuși, în acest templu aseptic al timpului nou, l-am văzut pe Gheorghe Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu morții pe grătar. Închis în plastic și sticlă am văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nici măcar acolo, ci în neant, unde ne trimite aceeași Europă, nu Al-Qaida: canalul Euronews a anunțat ieri, obsedant, ore în șir, că străinii uciși în atentate sunt din Bulgaria, Chile, Peru, Filipine ș.a., de România nici o vorbă. Cei 9 români morți de până acum sunt nu numai morți, ci și neglijabili, ca niște câini sau pisici care s-ar fi nimerit prin zonă. Poate România să lupte cu terorismul tip Al-Qaida? Asta necesită două lucruri: un înalt nivel de organizare internă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu demonstranți. Instinctul comunitar, conștiința social-politică a populației românești bat spre zero. Românii se vor mulțumi să privească fiecare la telejurnale încă un puhoi de imagini atroce, pe care, potrivit rating-urilor, le preferă oricum, vor citi cancanuri despre cei morți, în ziarele de scandal, vor asculta părerile lui Gigi Becali și Mitică Dragomir despre fenomen și își vor spune „fie la ei acolo” sau „uite că se poate și mai rău”. Nici moartea nu cred că mai poate clinti această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lumină. Frumos e ziaristul morttc "Frumos e ziaristul mort" Cred că prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca să-și arate dragostea față de presă ar fi înmormântarea unui ziarist omorât în bătaie. Cu câtă tandrețe și gingășie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Păunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie Iorgovan și alți distinși senatori! I-ar face bujori în obrăjori cu un tub de ruj, l-ar gelui în cap ca pe Mutu, l-ar îmbrăca în costum Armani, i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a imaginii: Harry Potter, Lord of the Rings, Star Wars - Atacul Clonelor. Un întreg imaginariu medieval-futurist este animat pentru a compensa deșertificarea metafizică a unei Americi supertehnologice: vrăjitori, baroni, cavaleri Jedi, căpcăuni, monștrii spațiului, supernave și pietre magice, roboți și morți vii. O dată cu coke și pop-corn, tinerii spectatori își înghit și porția de metafizic viu colorat. Și cea mai îndrăzneață imagine din poveștile copilăriei - să zicem un monstru de 30 m înălțime care sare de pe Pământ direct în spațiul sideral pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sunt negri, evrei, musulmani, femei sau copii, sunt uciși pentru simplul fapt că sunt oameni și trebuie să iasă un anume bilanț al cadavrelor. Țapul ispășitor pentru om a devenit pur și simplu alt om, ales absolut la întâmplare. Fiecare mort în atentate este un Iisus fără voie. „Ochi pentru ochi” ar duce la o lume întreagă de orbi, spunea Gandhi. Așa este, dar și obrazul celălalt, și transferul păcatelor duc la o lume la fel de crudă și nedreaptă până la absurd. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
roz, ca țigaretele cu filtru. Și într-o miercuri, când campionatul era întrerupt, iar în Severin nu-și mai amintea nimeni de cupă, fiindcă Rapidu bătuse Știința în finală și patruzeci de zile nu e bine să-i tulburi pe morți, Fane mi-a împrumutat praștia lui. Și a zis că nu pot să nimeresc Pobeda. Și Pobeda nu mai stătea de-a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amenințătoare), ca un linx ce-i învăluie tiptil pe ei, pedestrașii verzi, încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă sunt morți, atât timp cât însuși Dumnezeul lor nu a hotărât vreun gest, nu a poruncit nimic decât nopții să se apropie, iar ea s-a apropiat (ca o pisică, ca un linx), s-ar putea să se coboare și ceața la fel de bine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă potolesc, mai trage o dată, băi, nu, gata, ajunge, mâna lui Migu era acum ceva mai moale, am țâșnit afară, am mai apucat doar să văd cum se dărâmă acoperișu’ cazematei, să-l aud pe Bebe cum se leagă de morții mei și de-o chestie a mamei, altceva nimic, adio Rahan, Doamne, lasă-mă să trântesc ușa după mine ca să nu mă mai întrebe nimeni nimic. Păi, da, ca să mă întrebe acum, nu? La chestii d-astea cu flegme, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lămurirea ne-a dat-o Despina Tudorache, de la a IV-a F, care se întorcea de la sifoane. Noi, eu, Ionuț și Șobi, eram într-a treia, în clase paralele, la D, la I și la B. 5. marionetele sunt niște morți pictați, din lemn, care din când în când învie și-i fac pe copii fericiți. Multă vreme nu m-a crezut nimeni, mai ales că atunci când mergeam la teatru cu școala, pornind spre centrul orașului cu câte-un autobuz lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lua dracu’ dacă rămîneai În spate. Toate vietățile de acolo erau hotărîte, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, să ne facă de petrecanie. Șansele noastre de a supraviețui un an erau aproape zero. De fapt, statistic vorbind, eram deja ca și morți. Încă nu știam sigur asta, Însă aveam un soi de intuiție În acest sens, genul de străfulgerare rău prevestitoare pe care o are lumea, cînd se află pe puntea unei corăbii ce se scufundă. Dacă există un lucru la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
meu. Și am Început să călătoresc, În spațiu și timp, În cărțile mele, căutîndu-l. Am trecut pe la Londra, pe la Daniel Defoe, pentru un tur cu ghid al ciumei. L-am auzit pe cel care suna din clopoțel zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme și s-o depun umil În mica vază a buricului ei, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei de zgomote, de focuri și de morți, Începuse, și avea s-o țină așa pînă pe la trei sau patru dimineața, vreme de opt ceasuri: orarul de lucru al unui pilot de bombardier! — După cum Îți spuneam, Începu Rowe, briceagul ăsta... În timpul unui bombardament e greu să-ți păstrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar simți un mort dacă ar asista, neputincios, la o asemenea trecere de la candoare la păcătoșenie. „E ca-ntru-un balamuc!“ exclamă maică-sa. „A, nu, Într-un balamuc e mai multă liniște, Îi răspunse el. O știu din propria mea experiență, căci am fost internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că s-ar putea să nici nu-l găsească pe Henry. Acesta locuia În Battersea, cartier greu lovit de bombardamente. S-ar putea să nici nu mai fie În viață, ci să se numere printre cei douăzeci de mii de morți numărați pînă acum. Se uită Într-o carte de telefon: numele prietenului său figura acolo, dar asta nu Însemna nimic, pentru că blitz-ul era mai recent decît cartea. Formă totuși numărul, ca să se Încredințeze. Telefonul rămăsese, Într-un fel, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
foarte ceremonios, un personaj de vază, dar În ochii celuilalt nu apăru nici un semn de recunoaștere. Da, domnule Bridges? Întrebă el. Erau primele cuvinte pe care le auzea Rowe din gura acestui personaj, care jucase pînă atunci exclusiv rolul unui mort. — Dumnealui și-a dat Întîlnire aici cu celălalt domn. Cost Își roti Încet privirea spre Rowe, dar nici o lucire nu se aprinse În ochii săi calmi și cenușii, deși zăboviră, poate, ceva mai mult decît era absolut necesar. Aproape am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg semăna cu un cap de mort atîrnat la intrarea aleii cu trandafiri... Deodată, auzise strigătele lui Stone... Începînd de-aici, amintirile lui Johns erau foarte confuze. Alergase, pare-se de-a dreptul În odaia lui, și după ce cu chiu, cu vai găsise cheia de la sertar (era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vom figura nici măcar Într-o notă de subsol. Va fi vorba doar de economie, de politică, de războaie... — Ce credeți că i-au făcut lui Johns? Îl Întrerupse Rowe. — Nu cred că vom afla vreodată. În timp de război, atîția morți rămîn neidentificați! Atîtea cadavre așteaptă un bombardament care să niveleze totul! Și spunînd acestea, adormi pe loc și Începu să sforăie, spre uimirea lui Rowe. Ajunseră la Londra o dată cu primele grupuri de muncitori ce se duceau la lucru; pe marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sudoare apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și bătăile repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți... Răsuflă ușurat cînd auzi: — Aici Societatea de Gaz și Electricitate. Mai putea Încă să iasă din cabina telefonică și să lase totul În seama domnului Prentice. La urma urmei, de unde putea să știe că glasul pe care-l căuta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]