57,196 matches
-
perspectiva asupra lumii, ei îi va afecta întreaga existență și creație. "Neagra despărțire fără-ntors/ Eu o car în spate ca și tine/ De ce plîngi? Mai bine-ntinde-mi mîna/ Și, în vis, întoarce-te la mine./ Amîndoi rămînem ca doi munți/ Neclintiți... Adio-n astă lume;/ Numai dacă, peste galaxii,/ Nu mă chemi, iubitule, pe nume." *) Sosit la Leningrad pentru a cutreiera prin anticariate și a redescoperi orașul în care a copilărit, Isaiah Berlin se întîlnește din întîmplare cu un critic
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
și pe șvabii din Ardeal care au votat în totalitate alipirea la România Mare și i-au favorizat în schimb pe maghiari, care și-au făcut netulburați mendrele, ca și pe evreii care s-au consolidat în toate orașele de peste munți. Eliade oferă guvernanților români modelul celor din Iugoslavia și Ungaria, ambele state autoritare. Și iată ideea centrală a acestei critici, pe care, dacă o vom citi cu atenție, o vom regăsi în multe dintre atacurile contra guvernanților actuali. "Luntrea condusă
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
el m-am așezat / și de scris m-am apucat". Evident, în mod simetric începutului e tematizat și sfîrșitul comunicării, așa cum se întîmplă în fragmentul care urmează, introdus tot printr-un vers de tipul "descriere de natură": "Bate vîntul de la munte, / aș avea de scris mai multe, / dar din scris mă mai opresc / să văd ce răspuns primesc". Textele din care am citat mai sus pot fi comparate cu cele - foarte numeroase - dintr-o mai veche colecție de folclor. E vorba
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
alți cititori... După pilotul-șef, în bărbat avînd alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele lui. Zburam la mare înălțime. Ne pregăteam să
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
pentru niciusturoinemîncații. Pentru ca ei să afle lucruri pe care noi le-am trăit. Nu să judece totul după ureche. Am înțeles atunci că rușii duc prizonieri români în loc să-i elibereze, doar deveniserăm aliații lor în Ungaria, în Cehoslovacia, pînă în Munții Tatra. Ba chiar în Cehoslovacia ne puneau pe noi înainte. Și cum ați trăit momentul de la 23 august? O mîrșăvie, trebuie făcut un studiu despre minciună, infamie, mîrșăvie. În general, în România oamenii știu ce s-a întîmplat. Toți vorbesc
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
cu puțin umor, dar fără spirit. Spectacolul verbal nu are încă ritm, culoare și ingeniozitate. Două lungi balade populare (Draga mamei și Blăstăm de mamă) au funcția unui racord la sursele folclorice. Timide sunt notațiile din poezia naturii: Sus la munți, În poiană... etc. Ceva mai săltăreț e versul în Tablou de seară, alterat de inserția câte unui neologism distorsionat: "Orizontul/ se poleie"; "Deja moare/ Cel din urmă/ Raz de soare"; Chiar divina/ Cântăreață/ Cu blândeață/ Grea și multă/ Nu prelude
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
a primelor secole, în actele martirice și în viețile sfinților; cf. J. Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 232. Norme de redactare Tău”60. Ea acoperă ideea atracției exercitate de Dumnezeu asupra sufletului eliberat de tentațiile corporale. Metafora scării, a „muntelui cel duhovnicesc”, a aripilor și „homo bulla” folosite în descrierea urcușului spiritual Metafora scării (κλῖμαξ) cu treptele (βαθμίς) sale este o altă analogie întâlnită în legătură cu epectaza. Simbolismul ascensional al acestei imagini se face prin raportarea la viziunea patriarhului Iacov. În
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Canévet, Grégoire de Nysse et l’herméneutique biblique, în „Études Augustiniennes”, Paris, 1983, p. 314; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 21. Norme de redactare cunoaștere și este infinit. Astfel, toată dorința pentru El este atrasă împreună cu mișcarea spre El65. Metafora „muntelui cel duhovnicesc” este un alt simbol al verticalității urcușului spre Dumnezeu 66. Muntele este văzut ca o culme sau ca o înălțime a binelui, care permite ieșirea din văile răutății. „Cine e de așa fel între cei aleși, ca să fie
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
p. 314; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 21. Norme de redactare cunoaștere și este infinit. Astfel, toată dorința pentru El este atrasă împreună cu mișcarea spre El65. Metafora „muntelui cel duhovnicesc” este un alt simbol al verticalității urcușului spre Dumnezeu 66. Muntele este văzut ca o culme sau ca o înălțime a binelui, care permite ieșirea din văile răutății. „Cine e de așa fel între cei aleși, ca să fie ucenic al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos, de la gândurile coborâte din
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ca o culme sau ca o înălțime a binelui, care permite ieșirea din văile răutății. „Cine e de așa fel între cei aleși, ca să fie ucenic al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos, de la gândurile coborâte din văi, pe muntele duhovnicesc al vederii înalte? Căci e vorba de muntele care s-a ridicat peste toată umbra colinelor răutății și care, luminat din toate părțile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
care permite ieșirea din văile răutății. „Cine e de așa fel între cei aleși, ca să fie ucenic al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos, de la gândurile coborâte din văi, pe muntele duhovnicesc al vederii înalte? Căci e vorba de muntele care s-a ridicat peste toată umbra colinelor răutății și care, luminat din toate părțile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute celor închiși în vale ... Să alergăm deci și noi în urcuș...” 67. Această imagine animă De vita Moysis, care prezintă urcușul profetului pe muntele Sinai ca simbol al urcușului spiritual 68. Se mai întâlnește în scrierile Sfântului Grigorie o imagine cunoscută sub numele de homo bulla 69. În In Canticum canticorum, această imagine face referire la proprietățile ascensionale ale bulei de aer, fiind redată
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
curînd măiestrie prin limitare decît talent întîmplător, scrierile lor fac proba unei "construcții" riguroase dar, totuși (sau tocmai de aceea...) fermecătoare. Odată netezite idiosincraziile, acutele, judecata critică pare un soi de pénéplaine: o cîmpie pe care se mai văd urmele munților de altădată. Abia acum pot începe (re)modelările de nuanță. Fiecare sub un "blazon" (sau un "stigmat") de critic. Cît se justifică și cît nu, unde se sfîrșește evidența și începe prejudecata e, practic, ceea ce analiza lui Mircea Martin, atentă
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
spre pîrjol, spre sinistru, spre neant... La început s-au aprins frunzele, iarba, vlăstarele tinere, care au ars rapid, în trombă, ca niște artificii cum, de altfel, și sunt, căci ce altceva pot fi frunzele, iarba, vlăstarele pădurilor ce acoperă munții de creație muzicală savantă dacă nu arsenalul de tehnici și mijloace de producție componistică, aflate în permanentă combustie și într-o istovitoare reproducție. Uneori fantezii ale realității sonore, alteori realități ale fanteziilor componistice, cu toate au ars aidoma cunoștințelor dispuse
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
Cașin încep străzile aviatorilor. Nu le prea știam și am rătăcit puțin înainte să nimeresc, într-o zi toridă, eliadescă, pe strada lor. Era umbrită de copaci imenși, ale căror rădăcini spărseseră asfaltul și te făceau să te simți la munte, nu în mijlocul unui oraș. La numărul 64 am împins cu grijă poarta cu grilaj de fier și am pătruns într-o curte lungă și îngustă. Am urmat traseul descris la telefon de Lyggia, am trecut pe lângă o cutie poștală pe
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
fi zăvorît de viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste punte/ Povara e mai grea de sine, dar înaripată,/ întoarsă către fîntînă./ Acolo pacea ca război (o, spaima tremurînd pe mînă
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
cu motoci cleta. Îmi miroase a mușama încinsă, a benzină amestecată cu sudoare, sudoare puturoasă, da, pentru că există și o transpirație care nu miroase urât, ea poate fi asociată cu împlinirea emoțională sau cu munca dusă la bun sfârșit, cu muntele ce trebuia escaladat, cu valea ce reușești s-o domini pentru că ai realizat urcușul. În Ravenna, pe Via Faentina, tocmai când să ieși din vechiul oraș bizantin spre Faenza, pe partea stângă, se află reprezentanța de mașini Toyota, acolo se
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
minge, avusese cândva și vizetă, acum era spartă, demontată, ne explică eroul acestui eveniment pufăitor. Era un bătrânel cu dinți rari, cu burta mare, buze groase, care atunci când vorbea (și vorbea într-un ritm ca rostogolirea unor butoaie din vârful muntelui, de nu se mai opreau, era puțin și bâlbâit) slobozea o ploaie de stropi de salivă, încât un-doi am făcut pasul înapoi pentru a ne păstra fețele uscate. Era o cunoștință veche a părinților, locuia departe, dar în trecere fiind
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
spus, o carte de joc, ascunsă pe jumătate în manșetă, prin care o poetă își ia, în fața lumii, revanșa. În căderea penetului multicolor e, dacă știi s-o cauți, frumusețea deschiderii. Despre ea stă mărturie emblema lui René, cocoșul de munte, "tîlcul" numelui său. Pe el, poate, îl visează soția, ca pe o "pasăre cu capișon negru, alb și albastru, pe care o țineam strîns în mînă, ascultîndu-i bătăile inimii." El e străinul, atît de cunoscut totuși, căruia nu-i poate
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se umple de eflorescențe ivite intempestiv: "absența ta e plină/ de flori de munte și de flori de grădină/ și de imagini alb-negru și color/ ale chipului tău fermecător// de sorginte divină fără nici o îndoială/ fără de veste și fără de pricină". Procedeul favorit îl reprezintă o descripție inocent-insidioasă, iluzoriu-plană care sugerează însă tainele conținute în
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
grădina e un cap de recrut/ de-aș putea să mă spînzur un pic în marginea ei - zice/ m-ar decreta probabil zeu al plictisului/ semenii mei - uite o petală a căzut pe covor". Sau: "în inima teritoriilor de dincolo de munte/ vîntul scoate scheletul iluziei dintre molizi de sub ferigi// plasa zilei e gri/ ci taie-i ochiurile/ cum ai tăia apa fîșii/ cu briciul". Desigur, pe lîngă efectul său de poetică, tonalitatea ironică posedă în cuprinsul versurilor în chestiune și o
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
a te fi ocărît/ Septembrie/ n-au mai lăsat ai mei să crească/ otava// c-o traistă de poeme m-am dus întru slava/ dar ei nu prea obișnuiesc la masă desert". Ca și: "tînăra soție - zise - a născut un munte/ din pulberea lui s-a ivit firul de iarbă/ care s-a topit iscînd fluturele care s-a scrumit/ eliberînd/ aedul -/ cînd el se freacă la ochi întreaga planetă lăcrimează ". Ca și: "bate toaca/ într-un fund de lume/ pasărea
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Sub masca de aur tristețea levitează dintr-un mușuroi de iridium printr-o armură din foiță de mică/ sub masca de carton alune coca-cola și filme de duzină îngrașă/ refugiul într-un imperiu-miraj/ trenul roade visul prin defileurile spaimei prin munții legendelor inventate/ clipește figura lui țepeș pe mozaicul de abur// prin luncile spelbe iarna își depune platoșele ruginite/ și vîntul de primăvară aduce cămășile de noapte însîngerate ale fecioarelor și iasomia uscată/ din călimări amorțite se înalță șerpi scrijelind cu
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
pe deasupra, cu "origine nesănătoasă", este înlăturat de la Catedră. Convins că va muri, Al. Rosetti își redactează "ultimele dorinți". Profesorul îndrăgostit de excursii montane dorește o incinerare sobră, fără cuvîntări, nimic, iar cenușa să-i fie aruncată într-un rîu de munte. În calitate de executor testamentar, aceeași Andriana Fianu le va pune în aplicare 38 de ani mai tîrziu, cînd totul (mai puțin cuvîntările, căci Academia și apropiații l-au omagiat) este împlinit întocmai. Dar optimismul structural, bonomia și sclipirile jucăuș-complice din ochii
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
o meditație asupra comportamentului omenesc în situații excepționale, adesea limită și asupra condiției umane în general. Primul roman al lui Julio Llamazares, Luna lupilor, apărut în urmă cu douăzeci de ani, amintea un episod al Războiului Civil spaniol: refugierea în munții din Cordiliera Cantabrică a republicanilor învinși pe frontul din Asturias în toamna lui 1937, care inițiază o mișcare de rezistență armată (sp. maqui) și apoi, grupurile mari fiind destrămate, încearcă doar să supraviețuiască și să se salveze trecînd granița în
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]