2,953 matches
-
noastră. Spectrele din hologramă au strălucit ca un bec care se arde, apoi au dispărut. Luminile s-au aprins. Profesorul s-a înălțat de la sol penetrând zidul, dar în cameră era prezent profesorul. -Să meargă cineva afară-îndemnă el. După verificare musafirii au concluzionat: -Ești și în casă și afară. Luminile s-au stins spontan. Profesorul s-a întins cu fața în sus pe canapea, închizând ochii. Martorii oculari au văzut la lumina lumânărilor, cum din trupul profesorului se desprinde un alt
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un gest: nu-i era frig... Locuia în două odăi într-o curte pe Șoseaua Ștefan cel Mare, nu prea mari, dar cu tot confortul. Ne întîmpină o doamnă mică de statură, atrăgătoare, care nu se miră că avea un musafir. Era cald, un cămin tihnit... Tăcerea soțului se transmisese și soției. Ne așezarăm la masă și până să fim serviți, domnul Pavel se scufundă în lectura unui ziar. - Și ce vrei să scrii? mă întrebă el în timpul mesei. - Acum nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cum sperase Hitler, Statele Unite intraseră în război atacate de japonezi (Japonia nu avea de gând să atace Sovietele), dar, iată, pericolul era mare, încordarea germană supremă, rușii continuau să fie împinși înapoi. Miron mormăia, nu se înviora deloc și eleganții musafiri (căci erau foarte eleganți amîndoi) se retraseră cu promisiunea că îi vor trimite un medic. Erau evrei, îmi spuse Miron. Locuiau într-o garsonieră deasupra lui. Evrei? mă mirai eu și îi relatai experiența mea din Fierbinți. - Nu pe toți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ofere verișoarei mele bani, să se stabilească În străinătate. Eu Îi admiram de fiecare dată când mergeam la ei, fiind invitată la diverse ocazii, pentru că trăiau În dragoste și Înțelegere. De la ei am Învățat cum să așez masa când am musafiri și cum să fiu o gazdă perfectă. La masa lor te săturai numai privind fața de masă, cum erau așezate bucatele și felul În care te Îmbiau să guști din fiecare; bucate gustoase, pregătite de amândoi... era cea mai mare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu avea voie să părăsească "hotarele moșiei Sf. Mănăstiri", dar că îi îngăduise să trimită vornicului Iordache Pruncu o scrisoare, prin care îl ruga să privegheze asupra caselor sale din Iași. Iar de a se periorisi [a se opri] pe musafiri ce s-au găsit la mănăstire, veniți din acest ținut pentru groaza boalei holerii ce urmează, și care încă merg cu necontenire, nu s-a putut opri, căci unii merg spre a ședea pe mai multă vreme, iar alții numai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
eveniment. Astfel, dacă-l întrebai pe un moșneag: "de câți ani ești?, el îți răspundea: sunt născut în timpul sau cu câțiva ani înainte de holera cea mare"478. La rândul său, doctorul D. Tatușescu constata cu surprindere, în 1910, că "holera, musafir, din fericire, rar al țării noastre, e mai cunoscută și mai temută de populațiunea cea mai nătângă decât scarlatina, febra tifoidă și tuberculoza, care, fiecare în parte... face desigur mult mai multe victime decât holera". Prilej pentru vrednicul medic să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou masiv, picioarele umflate ale unui fotoliu. Dincoace, lângă ultima ușă, balansoarul în piele verde, atingând un pat de călugăr, lângă un scrin alb : adăpostul, poate, pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de departe. Peretele din fund n-avea decât ferestre. Toate deschise, în soarele verii care albise tencuiala. Lumina venea, însă, parcă, circular, prin toate încăperile care înconjurau holul. Văzu, în oglindă, tava cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
completă. Culmea e că mi-au făcut din nou cunoștință cu ea. Uitaseră cu totul de petrecerea aceea. Camera de hotel, neutralitatea simetriilor : două paturi identice, noptiere, pături și lămpi la fel, masa cu două scaune gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mobilizeze și ea, mai departe, pe Caropol și doamna, pe Manole și doamna, pe Anton Albu și doamna. Pe dracu’, doamne !... trecute doar prin Politehnică. Politehnica, pensionul parvenitelor !... înghesuindu-se în jurul ei să afle cum se aranjează o masă pentru musafiri sau adresa vreunei croitorese de lux sau care sunt mărcile de parfumuri demne de o cucoană. Sufocând-o cu neroziile lor muierești, cu măruntele nemulțumiri și viclenii de mahala înnobilată. Le știe secretele, bugetul, minciunile. Fără a divulga, bineînțeles, informațiile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șantier un post. Când s-a dus, în sfârșit, să-i comunice vestea, femeia păru căzută din lună. Uitase cu totul ce-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are cum să intervină, să comenteze ; musafirul prevăzuse încurcătura prin care va reuși, aparent, să se salveze, așa că zâmbea, lăsa oracolul să malaxeze această pățanie, să creadă că Prostul poate fi înșelat ușor ușor, prea. Nu mai e timp, vine coana mare, în rochie de casă, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trăsnit. De câtă vreme nu și-a adus aminte de Marta, logodnica lui? Și nici măcar inelul nu l-a luat în seamă, desigur tot din pricina fetei groparului... Plecă din vreme la gară. Groparul cu Ilona îl însoțiră ca pe un musafir drag. Când sosi trenul, Apostol dădu mâna cu Vidor și apoi cu fata. Mâna ei ardea, iar în ochi îi licărea o întrebare. Pe urmă se urcă în vagon și se uită pe fereastră până ce porni trenul. Groparul se întoarse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vizate. Lunar, pregăteam cậte o serbare pe scena din spatele clasei și de aceea , nu exista elev care să nu cậnte, să nu recite, sau să nu joace în vreo piesă de teatru. Țin minte că o dată, domnul a avut niște musafiri și, întậrziind pe la dulcețuri și cafele, noi, după ce ne-am terminat de scris și ne-au verificat monitorii, plictisindu-ne, am hotărật să dăm o serbare. Unul cậte unul am urcat în liniste pe scenă, după ce i-am înmậnat repertoriul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
regret mult că n-am învățat ungurește, nu din cauza dezinteresului meu, ci din simplu motiv că părinții fetelor le educaseră în așa fel, încật să nu vorbească între romậni decật romậnește și cu greu le convingeam de Paști, cậnd aveau musafiri unguri de prin alte cămine, să vorbească în limba lor. Nu m-a deranjat niciodată problema minorităților, din care unii au făcut un permanent subiect de diversiuni murdare. Pe puțini dintre ei, cậți îi cunoscusem, îi percepeam ca pe oameni
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
niciodată, ea oftă, își aprinse o țigară, se lăsă pe spătarul scaunului și murmură: Terry, copil fără minte ce ești, iar o iei de la capăt... Apoi sorbi din cocteil, privi roată, cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și tot ce vă mai poftește inima. Doi bărbați și o femeie se ridicară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
o să am un copil. Și spunând acestea, veni spre mine și îmi trase două palme, peste față. Cred că, în viața mea, n-am rămas mai încremenit de uimire. Aici, Maynard făcu o pauză și își plimbă privirile prin încăpere. Musafirii se holbau unii la alții, stingheriți. În cele din urmă, femeia care se manifestase atât de critic spuse cu satisfacție: - Bine ți-a făcut! - Credeți că am meritat una ca asta? - Orice om care se ține de asemenea lucruri... - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ei. Unul dintre ei, un bărbat, li se adresă tuturor, vesel nevoie mare. - E trecut de miezul nopții, deci bănuiesc că ați ajuns la sfârșit... Și adăugă, privind iute spre Maynard: - Le-ai spus că cifrele se termină cu 1970? Musafirii începură să se foiască, smulgându-se din înlemnire. Bărbatul continuă să le vorbească, la fel de vesel: - Când am auzit-o eu, era în 1968... și tocmai la miezul nopții ceasul se oprise. Cineva a spus: - Dispăruse Joan cu aproximativ trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
în București. Anul acesta a stat cu 11 indivizi în cameră alături de Florin, un brăilean de care se împrietenise cu un an în urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară, s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi; era o atmosferă destinsă, veselă, hărmălaie sporită cu prilejul revederii după vacanța de vară; stăteau tolăniți prin paturile aranjate... se râdea cu și fără motiv, se lua
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-o pe fata lui de 16 ani, frumușică, cu nuri numai buni de apucat, așa că după ce au fost expediați din cameră toți, gazda și slugile, amândoi s-au pus pe treabă. Fata era încântată de atenția ce i-o acorda musafirul și cum amândoi erau tineri, era și luna florilor, șoaptele lor se răspândeau peste toată suflarea satului, miresmele pământului le răscoleau sângele, nu le-a rămas altceva de făcut decât să joace cu patimă rolul, ce le-a fost dat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
asta eu ți-s nașul, da’ să nu ți-l faci de râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile cailor și din căruță, toate sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în laboratoarele școlii. După vreo zece minute, timp suficient ca cineva să-și schimbe măcar în parte părerea, reveni în birou tăcut, cu un catalog în mână. Se așeză la biroul lui masiv, din lemn sculptat. Fără a-și lăsa musafirul să vorbească, frunzări catalogul, oprindu-se la ultimele pagini. Ca pentru el, spuse încet: - A scăzut numărul candidaților pentru ocuparea locurilor în școala noastră, din cauza crizei economice. Pentru plata impozitelor, țăranii își vând grânele la prețuri de nimic. Puțini își
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
erau primii care-și dădeau copiii la școlile normale, în ultima vreme însă, cariera asta nu-i mai atrage, salarizarea fiind modestă. Dar la noi încă mai vin elevi buni, pentru că le putem asigura întreținerea completă, ca la liceele militare. Musafirul nu-și găsea locul pe scaun, se foia într-una, voind să spună ceva. Însă, trebuia să aștepte. - Eu m-am născut la țară, tatăl meu era învățător și m-a trimis la studii în Germania. M-a prins acolo
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
am născut în același an. Câțiva ani mi i-am petrecut și eu într-un lagăr german! Directorului îi sclipiră ochii. Se ridică de la birou și-și trase scaunul mai aproape. La vreo oră după aceea, directorul îi strângea mâna musafirului și-l conducea până la căsuța portarului, unde elevul de serviciu se întreba nedumerit: - Omul acesta pleacă tot cu valiza goală, fără să-și fi văzut fiul. Curios! Timpul trecea repede la școală. Sâmbăta după amiaza, uneori se plimba pe străzile
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
una dintre cărțile din pachet și, În caz că iei În serios jocul ăsta, te folosești de Întregul pachet dacă și când e nevoie. Micul comentariu zis numai pentru urechile lui e doar ca să-i amintesc lui Hurley că are statut de musafir tolerat, nu numai În țara asta, ci și În viață. Hurley și cu mine ne așezăm Într-un colț și după Încă vreo câteva rânduri, suntem tot acolo. Îl văd intrând pe Toal, tocmai el dintre toți, dar am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]