8,640 matches
-
venea din nici o parte, Îl generase el Între vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas pe loc fără să fiu devorat, i-aș fi urmărit mutațiile, revoluțiile lui lente, descompunerea și recompunerea lui infinitezimală sub adierea rece a curenților, poate că Stăpânii Lumii știau să-l interpreteze ca pe un grafic geomantic, În imperceptibilele-i metamorfoze ar fi citit semnale decisive, mandate inavuabile. Turnul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cosmopolitismul exotic (radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Însăși noțiunea de fin de siécle s-a transformat dintr-o calificare estetică și mondenă într-una vag existențială. (...) sentimentul de situare la capătul unui ciclu și dorința de a programa o literatură cu totul nouă stă la baza extraordinarelor mutații ale acelor ani; situația socială a contribuit într-o nu mică măsură la refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România, prima ruptură literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obiect; e de la sine înțeles că, deveniți critici, acești poeți și-au apărat propria lor artă. Criticii adevărați (...) nu-și revendică rolul de inițiativă; ei organizează numai teoretic mersul evolutiv al conceptului estetic” (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. Mutația valorilor estetice, Editura Minerva, București, p. 385). Privită din acest unghi, capabilă, așadar, de inițiativă și sedusă de riscul exploratoriu, „critica poeților” inovatori apare ca o avangardă a criticii literare... Lovinescu era departe de a fi privit cu bunăvoință în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor reviste avangardiste eclectice precum Contimporanul, Punct sau 75 HP. Defazajul apare și mai vădit dacă vom compara impactul futurist din România cu cel din alte țări est-europene. În Rusia, mișcarea inițiată de Marinetti, Boccioni, Soficci și ceilalți cunoaște o mutație disidentă către 1913. „Cînd Marinetti s-a dus în Rusia în 1913, futuriștii ruși l-au fluierat ca pe un reprezentant al burgheziei belicoase” - notează Mario de Micheli (Avangarda artistică a secolului XX, în românește de Ilie Constantin, Ed. Meridiane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică, la generația noastră, la anarhismul ei”; în „Învățături bulgărești“ salută reușita revoluției în Rusia, deplînge debilitarea ei în Germania, mutația ei fascistă din Italia și reprimarea ei în Bulgaria, cînd guvernul agrarian-socialist al lui Alexandr Stamboliski a fost răsturnat de gărzile verzi ale lui Al. Țankov. Cauzele prezumate - incapacitatea populației rurale de a se mobiliza asemenea celei muncitorești... Un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau antiliterare, avem de-a face, în toate aceste cazuri, cu compoziții rafinate, ilustrînd - uneori - ceea ce Mihai Zamfir numea, în volumul său dedicat evoluției poemului românesc în proză (1981), un avangardism născut ca revoltă față de „suprasaturația culturală”. Majoritatea indică o mutație (sinucidere) avangardistă a estetismului. Cochetînd cu avangardismul Aparent, proza din anii 1915-1930 a lui Ion Vinea este, în cea mai mare parte a ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Universității de Vest, Timișoara, 2004 Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane, București, Editura Ancora, vol. I: Evoluția ideologiei literare, 1926; vol. II: Evoluția criticiei literare, 1926; vol. III: Evoluția poeziei lirice, 1927; vol. IV: Evoluția poeziei epice, 1928; vol. VI: Mutația valorilor estetice. Concluzii, reeditată în 2 vol., Editura Minerva, București, 1973, și în 3 vol., București, Editura Minerva, 1981. Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane (1900-1937), Editura Librăriei Socec & Co, S.A., București, 1937 Lovinescu, E., Sburătorul. Agende literare II 1926-1929
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trăit Djerzinski, filozofia era de obicei considerată ca lipsită de orice importanță practică, și chiar de obiect. În realitate, viziunea despre lume adoptată În mod obișnuit, la un moment dat, de membrii unei societăți determină economia, politica și moravurile acesteia. Mutațiile metafizice - adică transformările radicale și globale ale viziunii despre lume adoptate de cei mai mulți - sunt rare În istoria omenirii. Ca exemplu, se poate cita apariția creștinismului. Din momentul În care s-a produs o mutație metafizică, ea se dezvoltă până la ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
determină economia, politica și moravurile acesteia. Mutațiile metafizice - adică transformările radicale și globale ale viziunii despre lume adoptate de cei mai mulți - sunt rare În istoria omenirii. Ca exemplu, se poate cita apariția creștinismului. Din momentul În care s-a produs o mutație metafizică, ea se dezvoltă până la ultimele ei consecințe fără a Întâlni vreo rezistență. Ea mătură, fără a le lua măcar În seamă, sistemele economice și politice, judecățile estetice, ierarhiile sociale. Nici o putere omenească n-o poate stăvili - nici o altă putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
până la ultimele ei consecințe fără a Întâlni vreo rezistență. Ea mătură, fără a le lua măcar În seamă, sistemele economice și politice, judecățile estetice, ierarhiile sociale. Nici o putere omenească n-o poate stăvili - nici o altă putere decât apariția unei noi mutații metafizice. Nu se poate susține că mutațiile metafizice atacă În mod special societățile slăbite, aflate deja În declin. Când a apărut creștinismul, Imperiul roman era În apogeul puterii sale; perfect organizat, el domina lumea cunoscută; superioritatea sa tehnică și militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vreo rezistență. Ea mătură, fără a le lua măcar În seamă, sistemele economice și politice, judecățile estetice, ierarhiile sociale. Nici o putere omenească n-o poate stăvili - nici o altă putere decât apariția unei noi mutații metafizice. Nu se poate susține că mutațiile metafizice atacă În mod special societățile slăbite, aflate deja În declin. Când a apărut creștinismul, Imperiul roman era În apogeul puterii sale; perfect organizat, el domina lumea cunoscută; superioritatea sa tehnică și militară era absolută; cu toate astea, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
guvernării popoarelor, producea cunoștințe și opere, hotăra pacea și războiul, organiza producția și distribuirea bogățiilor; nimic din toate astea nu-l va Împiedica să se năruie. Michel Djerzinski nu a fost nici primul, nici principalul artizan al acestei a treia mutații metafizice, sub multe aspecte cea mai radicală, care avea să deschidă o epocă nouă În istoria lumii; datorită Însă anumitor Împrejurări, cu totul extraordinare, ale vieții sale, el a fost unul din artizanii ei cei mai conștienți, mai lucizi. Trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi trebuit să guste existența. Cu toate astea, era nefericit, mereu În căutarea unei rațiuni de a trăi.” În schimb, catalogul 3 Suisses părea să dea o interpretare mai istorică angoasei europene. Implicită Încă de la primele pagini, conștiința unei viitoare mutații de civilizație era formulată explicit la pagina 17; Michel medită mai multe ore la mesajul conținut În cele două fraze ce precizau tematica actualei colecții: „Optimismul, generozitatea, Înțelegerea, armonia fac lumea să meargă Înainte. VIITORUL VA FI FEMININ.” La telejurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era cosemnatar al articolului. Câteva zile mai târziu, a primit vizita lui Desplechin. În vârstă de patruzeci și trei de ani, acesta conducea Institutul de biologie moleculară al CNRS de la Gif-sur-Yvette. Desplechin era din ce În ce mai conștient că ceva fundamental din mecanismul mutației genelor le scăpa; iar acest ceva era probabil legat de fenomenele mai profunde care survin la nivel atomic. Prima lor Întrevedere avu loc la căminul studențesc, În camera lui Michel. Decorul cenușiu și auster nu-l surprinse pe Desplechin: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai curând de varianta ei social-democrată suedeză. Se Întrerupse, muie un crevete prăjit În sosul picant, Își lăsă jos bețișoarele. — Ca și fratele său, Aldous Huxley era un optimist..., zise el În cele din urmă, cu un soi de silă. Mutația metafizică din care s-au născut materialismul și știința modernă a avut două mari consecințe: raționalismul și individualismul. Eroarea lui Huxley este că a evaluat greșit raportul de forțe dintre aceste două consecințe. Mai precis, eroarea lui e că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
principiu de plăcere, cât ca principiu de diferențiere narcisistă; la fel stau lucrurile și cu dorința de Îmbogățire. De ce modelul social-democrației suedeze nu a putut Învinge niciodată modelul liberal? De ce n-a fost nici măcar experimentat În domeniul satisfacerii sexuale? Pentru că mutația metafizică operată de știința modernă aduce cu sine individuația, orgoliul, ura și dorința. În sine, dorința - contrar plăcerii - este izvor de suferință, de ură și nefericire. Toți filozofii - nu doar budiștii, nu doar creștinii, ci toți filozofii demni de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prima oară - specialități din struț. Pentru a permite reproducerea, cele două ramuri care compun molecula de ADN se separă Înainte de a atrage, fiecare În parte, nucleotide complementare. Acest moment al separării e un moment periculos În care pot apărea ușor mutații incontrolabile, cel mai adesea nefaste. Efectele de stimulare intelectuală ale foamei sunt reale: la sfârșitul primei săptămâni, Michel avu intuiția că o reproducere perfectă va fi imposibilă atâta timp cât molecula de ADN va avea formă de elice. Pentru a se obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
repara, o lipea iarăși cu scotch, o punea iarăși În trusă. Djerzinski, avea să scrie Frédéric Hubczejak mulți ani mai târziu, a avut o inspirație genială depășindu-și prima intuiție, aceea că reproducerea sexuată este În sine o sursă de mutații nocive. De mii de ani, mai nota Hubczejak, toate culturile umane erau pătrunse de intuiția, mai mult sau mai puțin formulată, a unei relații inseparabile Între sex și moarte; În mod normal, un cercetător care tocmai demonstrase această legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce comportă o frustrare sau un conflict, este numit activitate de substituție. La Începutul lui 1986, puțin după ce Împlinise vârsta de treizeci de ani, Bruno Începu să scrie. 13 „Nici o mutație metafizică, avea să noteze Djerzinski mulți ani mai târziu, nu se produce fără să fi fost anunțată, pregătită și Înlesnită de un ansamblu de mutații minore, care adesea trec neobservate În momentul apariției lor istorice. Personal, mă consider una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
1986, puțin după ce Împlinise vârsta de treizeci de ani, Bruno Începu să scrie. 13 „Nici o mutație metafizică, avea să noteze Djerzinski mulți ani mai târziu, nu se produce fără să fi fost anunțată, pregătită și Înlesnită de un ansamblu de mutații minore, care adesea trec neobservate În momentul apariției lor istorice. Personal, mă consider una dintre aceste mutații minore.” Rătăcind printre europeni, Djerzinski nu a fost Înțeles În timpul vieții sale. O gândire care se dezvoltă În absența unui interlocutor real, subliniază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea să noteze Djerzinski mulți ani mai târziu, nu se produce fără să fi fost anunțată, pregătită și Înlesnită de un ansamblu de mutații minore, care adesea trec neobservate În momentul apariției lor istorice. Personal, mă consider una dintre aceste mutații minore.” Rătăcind printre europeni, Djerzinski nu a fost Înțeles În timpul vieții sale. O gândire care se dezvoltă În absența unui interlocutor real, subliniază Hubczejak În introducerea la Clifden Notes, poate uneori scăpa de capcanele idiosincraziei sau ale delirului; dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
radicalare; nu era chiar o surpriză. Universitatea din Ohio era la originea unei comunicări mai interesante: În urma unor studii pe Saccharomyces, demonstraseră că varietățile care se reproduc pe bază sexuală evoluează mai lent decât cele care se reproduc prin clonare; mutațiile aleatorii păreau așadar mai eficiente decât selecția naturală. Montajul experimental era amuzant și contrazicea clar ipoteza clasică a reproducerii sexuate ca motor al evoluției; oricum, acest rezultat nu mai prezenta decât un interes anecdotic. De Îndată ce codul genetic va fi descifrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
genetic va fi descifrat integral (era o chestiune de luni), omul va fi În măsură să-și controleze propria evoluție biologică; atunci sexualitatea va apărea limpede așa cum este: o funcție inutilă, periculoasă și regresivă. Însă chiar dacă reușeau să detecteze apariția mutațiilor și chiar să le demonstreze eventualul efect nociv, nimic nu putea, deocamdată, să le explice determinismul; În consecință, nimic nu permitea să li se atribuie un sens precis și utilizabil: În această direcție, era clar, trebuiau orientate cercetările. Eliberat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că vrem să lucrăm numai cu ADN natural. ADN-ul este o moleculă complexă, care a evoluat cam la Întâmplare: există redundanțe nejustificate, lungi secvențe non-codante, mă rog, câte puțin din toate. Dacă vrem Într-adevăr să testăm condițiile de mutație În general, trebuie pornit de la molecule autoreproducătoare mai simple, cu maximum câteva sute de legături. Desplechin dădea din cap, ochii Îi străluceau, nu mai Încerca să-și ascundă tulburarea. Turistele italiene plecaseră; În toate cafeneaua nu erau decât ei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]