29,739 matches
-
Încrezător În povestea cu Uniunea Europeană, ai apărut tu. Mă gândeam În naivitatea mea de cerșetor, că voi putea să scriu și să public o carte care nu-mi dă pace de ani de zile, că noi, locuitorii ghetoului vom fi mutați Într-un loc civilizat și nu vom mai fi nevoiți să cerșim. Deși, dacă stau bine și mă gândesc, mă sperie schimbările. Dacă tot mi-am ratat viața, măcar să fiu consecvent până la capăt. Să nu mai schimb nimic. Ducă-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost ispitit să se facă pictor, dar chemarea pentru literatură s-a dovedit mai puternică, lunga agonie și moartea bunicului fiind descrise În operele sale de mai târziu. Kawabata s-a născut la Osaka, dar după moartea bunicului s-a mutat În Tokio. A urmat cursurile Universității imperiale din Tokio pe care a absolvit-o În 1924. A fost de asemenea reporter la Mainichi Schimbun din Osaka și Tokio. A fost destul de rezervat În privința fervorii militariste ce a cuprins Japonia În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la modă În anii ,80 sau la frecventele lansări de carte. Era un Însingurat incurabil, fără doar și poate, dar, o mutație teribilă În viața lui avea nu peste mult timp, să-i aducă tatălui sfârșitul, iar lui să-i mute viața, Într-o zonă pe care nu și-ar fi imaginat-o vreodată: aceea a vagabondajului și a cerșetoriei. -Plimbă ursu, vagabondule. Bărbatul În jur de patruzeci de ani, o huidumă Îmbrăcată Într-un trening matlasat de culoarea prunei, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alungați din ea și ,,recompensați,, cu un spațiu insalubru , suprapopulat, În care soarele pătrundea rareori. Un demisol În care au locuit mulți ani la rând, până și-au cumpărat un apartament de trei camere la bloc În care s-au mutat Împreună cu unicul copil-mama mea. În casa asta, destul de șubrezită de cutremure și transformări succesive, prin plecarea uneia din familii, câștigasem dreptul de-a ocupa apartamentul de la parter. Împreună cu cei patru copii, decisesem să iau totul de la Început la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele matern. N-a conceput niciodată că ar putea trăi altundeva. Ideea asta Îl scandalizează de-a dreptul. Cine să-l convingă să se mute? Chiar și ghetoul Îi este drag, deși a trăit până la aproape 30 de ani o viață Îndestulată și s-a bucurat copil și adolescent fiind, de o educație de-asupra mediei. De ce să-l revolte orașul? O să-și recăpete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din prezentul lor plin de lipsuri și frustrări, un viitor intoxicat cu speranțe. Își dă seama că este procentul pe care societatea se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
indiciu. Nici cum să mă Îmbrac, nici poziția În care să mă așez pe scaun, și nici cum să mă pieptăn sau să mă fardez. Singura indicație pe care mi-a dat-o pe un ton poruncitor, a fost să mut scaunul, către punctele sud-vest ale camerei. Recunosc, Îl anunțasem că plec și i-am amintit că făceam și eu parte din Înșiruirea de subiecte pe care ar fi putut să le picteze. A mormăit ceva și a Început, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
niște apă minerală călâie pe care i-o dă să bea.. Antoniu mulțumește, și-i Întinde o bancnotă de 1 leu, pentru o narcisă și o lumânare. Ea Îi dă două flori, ,,așa e obiceiul la mort,, , după care, Își mută privirea la ,,chilipirurile,, turcești, continuând să lipească micile etichete.. Printre sutele de cruci simple de lemn, pe care stă scris ,, Neidentificat,, se zăresc capetele celor patru bărbați: preotul funcționarul și cei doi gropari. Antoniu grăbește pasul, mergând printre cruci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pată uriașă de petrol Întinzându-se În apa unei mări? Așa se Întind, pe zi ce trece, din ce În ce mai mult sărăcia, bolile, crima, În țărișoara noastră. Eu sunt doar un cerșetor anonim, un mim, un cloșard, care trage semnale de alarmă, mute și nu mai am ce spune. Îi Întoarce spatele Plăcințicăi, Îndepărtându-se, În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai când el Începe să traverseze bulevardul. Aude ca un straniu ecou strigătul fetei: ,, Sunt eeeu Plăcințicaaaa, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă simt În al nouălea cer, fiindcă cerșesc. Ar fi imoral.,, Zile și nopți, nopți și zile, mi-am scris viața cu sânge și noroi, am făcut din ea o Încăpere fără acoperiș, În care plouă, ninge sau bate vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajungi un scriitor adevărat... Să nu mai miroși gunoaiele, să nu mai vorbești cu șobolanii, cu purecii și cu gândacii și să nu mai stai cu mâna Întinsă. Găsește și tu o femeie de ispravă, ca șmecherul de Ben, și mută-te la ea, ca să ai liniște și să scrii. -O femeie ,,de ispravă,, , cum spui tu, nu așteaptă, ca, după o viață de muncă să primească În căminul ei un scriitor-vagabond. -Dar Ben cum a putut găsi? -A primit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mi înșelasem soția, iar faptul că nu i-o prezentasem pe Georgie Antoniei fusese o simplă întâmplare. Georgie locuia atunci într-un cămin pentru studente, un loc jalnic pe care nici n-am încercat să-l vizitez. Apoi s-a mutat într-un mic apartament și m-am îndrăgostit brusc de ea. Poate părea caraghios ce spun, dar cred că m-am îndrăgostit în clipa în care am văzut patul ei. Nu m-am îndrăgostit de Georgie cu disperare; mă consideram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
strălucire ce părea că izvorește chiar din zăpadă. Covorul alb și neatins de picior de om se întindea până la cei doi salcâmi mari, care marcau hotarul peluzei și încadrau satele pierdute, ca de porțelan, Sibford Gower și Sibford Ferris. Zăpada mută cădea drept dintr-un cer fără vânt și prin ușa deschisă îi percepeam liniștea concretă. Eram izolați ca într-un mormânt. Apoi, semnalată doar de un contur negru estompat, ca într-o pictură chinezească, am văzut o mierlă zburând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le ca pe ceva pieritor, mai mult chiar, ca pe ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite de eticheta unui agent de licitație. Am lovit ușor paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-și ofere plăcerea de a ajunge să o cunoască pe Georgie mai bine. Am mai reușit, și asta de asemenea mi-a luat o piatră de pe inimă, să hotărâm câteva aspecte privitoare la mobilă, măcar atât cât să putem muta unele lucruri importante din locuința din Hereford Square, și astfel, pentru prima dată, am început să-mi construiesc în minte imaginea vieții mele viitoare în apartamentul din Lowndes Square. I-am spus Antoniei lucrul acesta și ea m-a felicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Cred că totuși am să plec, deși nu știu unde. Așa că n-am să-ți mai dau de știre pentru un timp. Să nu-ți faci griji din pricina mea, mă simt foarte bine. Înainte să plec am să fac tot posibilul să mut mobila. Când o să termin și cu asta, o să fie mult mai bine. Poate ți s-a părut că sunt cam țâfnos, dar să nu crezi că nu-ți sunt recunoscător pentru grija pe care mi-o arăți. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie că Antonia îmi solicită toată atenția. Casa din Hereford Square avea același aspect cenușiu și părăsit; după ce fusese pe jumătate dezmembrată părea să nu-și mai fi revenit. Adusesem înapoi, cu mașina, tablourile și obiectele mici, dar celelalte lucruri mutate în Lowndes Square erau încă acolo și Antonia, în seama căreia lăsasem sarcina de a se ocupa de mutare, nu avusese puterea să o facă, așa încât golurile din jurul nostru, mai ales lipsa biroului Carlton House, aveau pentru noi valoarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fie și un detectiv. M-am ridicat în picioare. Ea a spus: — Întrucât ne-a dat de știre amândurora, să sperăm că n-a fost o încercare adevărată. Ai găsit pastilele? Nu mă gândisem la asta. Am început căutarea, am mutat din loc cărți și hârtii, am golit scrumiere, am răsturnat grămezi de lenjerie, am deșertat sertare, pășind tot timpul peste picioarele lui Georgie. Am răscolit patul răvășit și am căutat sub perne. Întorcându-mă și văzând-o pe Georgie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am să te sun săptămâna viitoare. Noi ne-am iubit cu adevărat, nu-i așa, Georgie? Nu-i așa? În numele acelui adevăr... M. Am încheiat scrisoarea și m-am uitat la ceas. Era aproape opt. M-am hotărât să mă mut în salonul destinat plecărilor ca să-mi găsesc o poziție discretă înainte de venirea lor. Voiam să-i văd pentru ultima oară. Era în seara zilei de unsprezece și îmi petrecusem toată ziua în aeroport. Nu-mi fusese greu să aflu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aflu cu ce avion urmau să plece Palmer și Honor. Era o cursă de seară. Cum mă hotărâsem să fac acest demers cu ceva timp în urmă, când a venit ziua plecării n-am mai putut sta acasă. M-am mutat dintr-un bar într-altul și am mâncat tot felul de sandvișuri. În cele din urmă, în încercarea disperată de a-mi ocupa mintea într-un fel, m-am apucat să-i scriu lui Georgie; nu-mi dădeam seama dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a mă zdrobi definitiv. Demersul meu echivala cu încercarea de a afla ce discută zeii între ei. Era însă cert că acum Palmer știa. Antonia și Alexander plecaseră la Roma. La plecarea lor am simțit o mare ușurare. Îmi mutasem lucrurile din nou în Lowndes Square. Muncitorii de la firma de transport de mobilier se obișnuiseră, se pare, să tot ducă lucrurile dintr-o parte într-alta. Nu știam dacă o să rămân acolo, dar am simțit nevoia să plec din Hereford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
așadar, o femeie. M-o fi strigat Dora? Mi-am lipit urechea de ușă, dar n-am reușit să deslușesc nici un alt sunet. Eram sigur că va striga din nou dacă va avea nevoie de ajutor. Cu grijă, mi-am mutat greutatea de pe un picior pe celălalt; sângele Îmi umflase picioarele. Dar nu prea aveam loc și, de fiecare dată când umerașele se loveau unele de celelalte zornăind, mă opream. Încetul cu Încetul, nerăbdarea se acumula. Ce-i lua atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-o nevăstuică. S-a mutat la mine, desigur; ziua dormea În patul meu și noaptea pleca. Însă, după câteva săptămâni, doamna Andersen descoperi aranjamentul nostru. Gazda mea observase sticlele pe care chiriașul clandestin le lăsa la ușă când, pe la șase dimineața, reușea să deschidă zăvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după câteva săptămâni, doamna Andersen descoperi aranjamentul nostru. Gazda mea observase sticlele pe care chiriașul clandestin le lăsa la ușă când, pe la șase dimineața, reușea să deschidă zăvorul. Acum mă obliga să plătesc chiria pe două luni și să mă mut până la sfârșitul săptămânii. În loc să mă cert cu ea, am preferat să-mi caut un apartament fără gazdă. Trebuia să fie ceva În estul orașului pentru că nu-mi permiteam să dau mai mult decât plăteam pentru camera Închiriată. În sfârșit, Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la el cu soluția. Mai Întâi tăcu, apoi schiță un gest de mulțumire, după care mută câteva cabluri. Niște semnale gâjâinde reușiră să răzbată prin cabluri, după care ridică Încă un receptor. — Madame? — Depinde cine Întreabă. — Sunt... Anton. Am fost pe la dumneavoastră cu ceva timp În urmă. Nu că mi-aș aminti. — Eu da. Și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]