3,535 matches
-
mult cu cât, fiind sub imperiul unei fluențe, ba chiar inspirații deosebite, obținuse aprecieri măgulitoare și pentru rapoartele sale. Toată lumea era mai mult decât mulțumită și incidentul din ziua semnării tratatului de pace își pierdu cu totul importanța, intrând în neantul insondabil al uitării depline. Și, dacă pacea universală ar fi existat, gândea Bichon, ea nu ar fi fost cu nimic mai desăvârșită decât pacea și armonia care se instaurase în reședința stăpânilor săi. Se înțelege, desigur, că atât contele, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa pe crengi. Sus, urcată într-o magnolie acoperită de mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe Susan, nerăbdătoare să afle și cele mai mici detalii ale răzbunării puse la cale de Julia. Așa că am intrat în magazin, dar tocmai când Julia se îndrepta către perechea de pantofi cu pricina, o altă femeie a apărut din neant și i-a smuls chiar de sub nasul ei. Păcat că pantofii ăia erau chiar numărul Juliei și ultima pereche din magazin! Susan s-a prăbușit pe spătarul scaunului, de parcă tocmai ar fi terminat de citit Declarația de la Gettysburg. —Și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dar, dacă e să fiu cinstită..., Julia a oftat de parcă vorbele pe care urma să el rostească îi produceau o mare suferință,... e nițel cam plictisitoare. James nu a scos nici un cuvânt. N-a făcut decât să se holbeze în neant, cu o expresie tulburată pe față. Nu mâncase decât jumătate din ceea ce avea în față, dar și-a așezat cu grijă furculița și cuțitul și-a împins farfuria într-o parte. —A fost foarte bun, draga mea. Mulțumesc. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă, nu ca zborul nebun și trecător al stelelor căzătoare ce se prăbușeau pe negândite în neant. Pentru prima oară îi îngheță sângele de groază, căci în memoria lui și în memoria strămoșilor lui, în tradiții sau legende, nimeni nu pomenise de o asemenea stea care se întorcea urmând un drum identic noapte de noapte, și căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în alta a Africii. Cu lumina lăptoasă a zorilor, filtrată prin minuscule fire de praf în suspensie, scaieții apăreau pe neașteptate, ca niște fantome dornice să se năpustească asupra oamenilor și animalelor, ca să se piardă apoi - așa cum sosiseră - în infinitul neant al pustiului fără hotare. „Trebuie să existe o graniță pe undeva. Sunt sigur...“, spusese pe un ton de neliniște disperată, și acum era mort. Nimeni nu-i vorbise înainte lui Gacel de granițe, fiindcă niciodată nu existaseră între hotarele Saharei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când el se ridică în picioare și se îndreptă spre ieșire. Afară, vântul continua să plângă molcom. Era frig și se înfofoli în jaique, pe când un fior inevitabil îi străbătea spatele; nu știu dacă fusese din cauza frigului sau a înspăimântătorului neant al nopții ce se deschidea în fața lui. Era ca și cum s-ar fi scufundat într-o mare de cerneală neagră; și de-abia făcuse primul pas, că Suilem se ivi din întuneric și îi întinse frâul lui R’Orab. — Noroc, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea salină. — E acolo! îi întinse binoclul sergentului Ajamuk, care urmări direcția brațului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea salină. — E acolo! îi întinse binoclul sergentului Ajamuk, care urmări direcția brațului său, și-l potrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
decât un simplu guvernator, un funcționar credincios și util, care-și face treaba cât poate mai bine, dar pentru care nimeni n-ar risca un război civil... Trebuie să treacă mulți ani pentru ca amintirea lui Abdul-el-Kebir să se estompeze în neant și să dispară aura lui... Luă cu grijă, cu mâinile legate, paharul cu ceai și-l duse la buze sorbind, ca să nu se ardă. — Și lucrurile n-au mers prea bine în acest timp, continuă. S-au făcut greșeli, greșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
panteon în care se transformase vechiul fort de la capătul Saharei într-o zi fără vânt? De ce fusese construit aici, în mijlocul pustiului, departe de puțurile cunoscute și de rutele caravanelor, departe de oaze și granițe, chiar în inima celui mai absolut neant, nimeni nu părea să știe. „Fortul Gerifíes“, mic și inutil, avea sens doar prin prisma teoriei că patrulele nomade aveau nevoie de sprijin logistic și de un loc de odihnă. Prin urmare, acel loc era la fel de bun ca oricare altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se întreba de ce continuă să stea acolo, la umbră, cu bocceaua în mână, așteptând întoarcerea unui om, a unui asasin, care voia să-l ducă din nou spre nisipuri și terenuri pietroase. Și apăru dintr-o dată lângă el, ivit din neant, în tăcere, în ciuda celor patru cămile încărcate, ce-l urmau fără să facă nici cel mai zgomot, de parcă s-ar fi molipsit de la stăpânul lor sau le-ar fi speriat faptul, pe care instinctul lor îl percepea, că intraseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
netedă, o foaie de hârtie pe care s-ar fi putut scrie toate cărțile din lume. Insh’ Allah! De ce o fi vrut Dumnezeu, capabil să imagineze orice, să plăsmuiască acolo, în mod atât de evident, realitatea celui mai absolut dintre neanturi? Insh’ Allah! Acesta fusese capriciul său și singura soluție era să accepți că reușise să complice mai mult decât era nevoie propria sa operă, creând un deșert într-un deșert. Avea dreptate Gacel: vântul se oprea chiar la marginea dunelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mâinile Cerului, pioni suntem. Ca să se-amuze, ne mută. Nu-i metaforă, -aici, El e Stăpânul, numai El joacă. Pe-a existenței tablă de șah ne-mpinge fără-a ne cunoaște, Apoi, ne dă brânci, unul câte unul, În coșciugul Neantului, strâmt. Omar KHAYYAM XXXVI În amurgul de culoarea nisipului, Într-o grădină Înconjurată de ziduri, o mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
opuse, ce vom face de acum Încolo, când pare să se fi Închis toate ușile, Pentru Început, să ridicăm ședința, răspunse cel mai bătrân, Și apoi, Apoi să continuăm să filozofăm, dacă tot ne-am născut pentru asta, chiar dacă despre neant, Pentru ce, Pentru ce, nu știu, Atunci de ce, Pentru că filozofia are tot atâta nevoie de moarte cât și religiile, dacă filozofăm o facem pentru că știm că vom muri, așa cum a spus monsieur de montaigne, a filozofa Înseamnă a Învăța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cele din urmă, un lucru bun. A fost nevoie ca filozofii și alți specialiști În domenii abstracte să umble pe jumătate rătăciți prin pădurea propriilor lor elucubrații despre aproape și zero, care este modul plebeian de a spune ființă și neant, pentru ca bunul simț comum să se prezinte În mod prozaic, cu hârtie și creion În mână, și să demonstreze prin a + b + c că existau chestiuni mult mai urgente la care trebuia să ne gândim. Cum era de prevăzut, știute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la concluzia că există motive mai mult decât puternice pentru ca nici cel puțin faptul că s-a trăit să nu merite să fie menționat În cartea morții. Căci celălalt nume al cărții morții, se cuvine s-o știm, este cartea neantului. Scheletul dădu regulamentul deoparte și se ridică. Dădu ocol de două ori Încăperii, așa cum Îi este obiceiul când trebuie să pătrundă În miezul unei probleme, apoi deschise sertarul fișierului unde se afla fișa violoncelistului și o scoase. Acest gest ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cuvinte, ca un vers al cărui ultim sens, dacă așa ceva există Într-un vers, scapă În continuu traducătorului. Și, În sfârșit, pentru că figura ei izolată, acolo În lojă, Înconjurată pe toate părțile de gol și absență, de parcă locuia Într-un neant, părea expresia singurătății celei mai absolute. Moartea, care zâmbise atât de mult și atât de periculos de când ieșise din subterana sa Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile publicului, bărbații o observaseră cu o curiozitate șovăielnică, femeile cu neliniște circumspectă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se încolăcesc în jurul lor, trăgându-mă în prăpastie, iar de deasupra capului mă atrage magnetul cerului melancolic, încă un suflu abrupt și balanța eternă a terorii dintre ceruri și pământ se va face fărâme, iar eu voi rămâne suspendată în neant, la răscruce, ca atunci când eram mică și atârnam între mama și tata. Când ajungem, sar direct în piscină, spune Udi, iar eu îl privesc uimită, este sigur de faptul că vom ajunge, drumul este atât de îngust, și uneori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja avusese loc o dezbatere furioasă Între Boemia, Germania, Anglia, Olanda, toate astea cu curieri călare și cu erudiți rătăcitori.” „Și rozacruceenii?” „Tăcere de mormânt. Post o sută douăzeci annos patebo un rahat cu moț. Ei stau și asistă din neantul palatului lor. Cred că tocmai tăcerea lor Încinge spiritele. Dacă ei nu răspund, Înseamnă că există cu adevărat. În 1617, Fludd scrie un Tractatus apologeticus integritatem societatis de Rosea Cruce defendens, iar un anume Aloisius Marlianus zice că a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și închide ochii, retrăgându-se solemn în catacombele întunericului dens, în labirintul neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor. Apoi frazează, rar și cu putere: El...! Elohim! Ehieh! Eloah! El Elyon! El Olam! El Ganna! O-o-o-o...! Mâine...! Mâine...! Mâine se împlinește...! Mâine noapte...! Da...! Da...! Oh, da...! Am să mă-ntorc...! Și Cei Străvechi, Necruțătorii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit, după o prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade, băi! Nici n-am zărit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui Gog și Magog! Satan...! țipă și Îngerul. Fratele îl zărește pe Boss ancorat, bălăbănindu-se ezitant pe marginea rupturii tectonice, cu răclița în brațe. Apoi, vede un cal și un călăreț galben-vineți, răsăriți din neant și galopând în șarjă, asupra Micuțului! Îngerul sesizează și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare din pleoape! Când le
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era un epitaf deloc potrivit, dar nu-l ducea mintea la altceva decât că pierdeau un timp prețios. Îi făcu un semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile căpitanului. Se adunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]