2,581 matches
-
lor de flori” (Boișoara - Vâlcea). Interdicția luminii, semnalată de V. I. Propp prin asociere cu tabuul vederii altor persoane, ca precauție specifică izolării, este motivată în basm de o protecție a palorii dermice, cu funcție aparent estetică. De fapt, pielea neatinsă de arsura solară ține de închiderea în spirit, deschiderea către lume anulând acest drum introspectiv: „și nu putea s-o țâie-afară, că să topea de soare, atâta de frumoasă era, înnegrea” (IzbiceniOlt). Prohibiția apare și în balada Iovan Iorgovan I
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
etc. Capetele acestor animale slujeau ca măști. Tocmai ele simbolizau transformarea omului în animal”. Eroul hotărăște prin gesturile sale încheierea etapei liminare inițiatice, în urma căreia frații „sălbăticiți” au coborât în lumea esențială, a existenței puternice și libere de constrângeri arbitrare, neatinsă de formele răului. Personajele ce se prind tovarăși cu flăcăul, uneori după o măsurare a forțelor în luptă, constituie o grupă distinctă, care materializează instinctele și forța primară, cu rezidență în id. Analizați sub eticheta de uriași sau monstruozități, adjuvanții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu poate fi înțeles. Această observație o face Mihai Coman, care explică prin asociere cu imaginea fetei, salvarea ciutei proroace din colindă. „Căprioara salvată, neatinsă de vânător este echivalentul poetic al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să fie obținută
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
contextul cărora România a luat asupra sa răspunderea: 1) de a tranzita în plin război, prin teritoriul său, de la Nord la Sud, într-o singură noapte, cele 80 de tone de aur reprezentând tezaurul Băncii Poloniei; 2) de a păstra neatinsă cantitatea de 3 tone de aur, preluată de la polonezi pe baza unei chitanțe, adăpostită la Tismana de teama invaziei rusești și înapoiată integral Poloniei în 1947; 3) de a adăposti pe teritoriul său guvernul polon, unități ale armatei polone, sute
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care se află valorile statului român, spre a lua de acolo lăzile depuse la timpul său de către Comisariatul Poporului pentru Afacerile Străine din Moscova și mă cred dator de a vă asigura că valorile statului român, depuse acolo, vor rămâne neatinse în conformitate cu procesele-verbale ce la aveți. Comisar pentru Afacerile Străine ss. V. Fritsche Șef al Cancelariei ss. B. Besonov Pentru traducere conformă Interpret jurat ss. Chebap 63 1918 martie 8, Moscova. Raport al consulului Franței la Moscova, Labonne, către Ambasada Franței
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
viață a poporului român, din vitejia soldaților noștri și din voința hotărâtă a românilor de pretutindeni. Ea se întemeiază pe ființa însăși a neamului românesc, care de aproape două mii de ani, în mijlocul tuturor vitregiilor vremii, a știut să-și păstreze neatins caracterul de conștiință națională. Ea se reazămă pe cerințele istoriei, care îi impun desființarea tuturor granițelor nedrepte și nefirești și statornicirea statelor după principiile naționalităților. Ea e voită în fine de nevoile neamului românesc, care nu poate trăi despărțit și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
oprirea pângăririi Bisericii Domnești, în jurul căreia, comandatura locală ridicase chiar schele pentru dezvelirea monumentului [...]. În privința acoperișului tot de aramă al Mitropoliri Târgoviște, în urma intervențiilor făcute, mi se comunică la 17 oct 1917: „să nu mai am nici o temere, bisericile rămânând neatinse”. Mai anevoioasă a fost salvarea clopotelor deoarece mi se riposta că atunci când în Germania și Austria clopotele catedralelor istorice fuseseră rechiziționate pentru nevoile armatei, ele nu puteau fi cruțate într-o țară inamică. Insistând totuși, prin adresa nr 7751/9
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ora 5,50, pe șoseaua de la Giurgiu, unde autoritățile române le-au luat în primire și le-au predat preoților, care, într-un automobil al Poliției, le-au adus la Mitropolie, însoțite de o mare mulțime. Mitropolitul binecuvântă sicriul rămas neatins și după ce Sfântul fu purtat o dată în jurul Bisericii, fu din nou repus la locul său, poporul se arătă fericit de readucerea Sfântului, binecuvântând pe salvatori. [...] Al. Tzigara-Samurcaș despre Tezaurul românesc aflat la Moscova (extrase) „/.../ la 11 Oct. 1915 mi-a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
insistentelor cereri ale I. Pr. Sf. Sale mitropolitul Moldovei, odăjdiile au fost apoi transportate la Iași, luând în urmă drumul Moscovei, în loc de a fi lăsate în paza Muzeului din București, după cum în zadar am susținut. Aci ele ar fi rămas neatinse, ca și celelalte colecții ce am avut sub paza mea. Procedeul întrebuințat în Transilvania, de a inventaria numai și a lăsa în țara lor de origine colecțiunile de artă, s-a dovedit a fi singurul corect și conform dreptului internațional
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
martie 1917, cu anchetarea artistică în România prof. dr. H. Braune din München, care, recunoscând, de asemeni, corectitudinea procedeelor din Transilvania, s-a mulțumit cu declarațiile scrise ce i s-au dat, colecțiunile de artă rămase în Capitală scăpând astfel neatinse de diverși ocupanți. Dacă Tezaurul de la Pietroasa și celelalte obiecte din Muzeul de Antichități, precum și Grigoreștii Statului se vor întoarce din Moscova, unde din greșeală au fost expediați, atunci colecțiile vor fi scăpat absolut intacte din acest război [...]. 2 D.
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
acuza că iaște și circumcis și francmason și legionar și homosexual și agentul Kominternului. Numai Mircea Eliade i-ar expedia, din Nirvana, o epistolă gratulatorie, așa cum va fi procedat cu Vintilă Horia, în 1960, când înșfăca acesta un Goncourt... de neatins (Oare nu s-ar putea exige, cu titlu postum, pentru Cronicarii Moldoveni și Munteni, pentru Budai-Deleanu, pentru Hașdeu, pentru Ion Barbu, pentru Omul din Ipotești, pentru Veteranul de la Păltiniș? Ar prii sănătății celor vii, augmentându-le și pofta de mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Securitate din 1981 continuu, până la Revoluție (sunt în registrele oficiale înregistrat în acest sens, în amănunt), dar că în anii tulburi de după Revoluție, 1991-1992, dosarele mele au fost. arse! Chiar așa? Sunt convins că le voi găsi într-o zi neatinse. Din octombrie 1989 (după ce am semnat apelul împotriva realegerii lui N. Ceaușescu la al XIV-lea congres) am avut domiciliu forțat, n-am avut voie să părăsesc municipiul Focșani. Dacă-i urăsc pe securiști și turnători? Nu mă mai impresionează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
anii 1420-1460, în timpul domniei regelui Sigismund. Refuzând condițiile de împăcare propuse de papă în Sinodul de la Bâle (1433), o parte dintre protestanți au trecut în același an în Moldova, unde s-au stabilit „căci vedeau în Români oameni, care țineau neatinse preceptele lui Crist”. Din alte documente rezultă că nu Baia, ci Trotușul ar fi fost primul târg în care s-au așezat husiții în 1437 și că de aici s-au răspândit spre Huși, Bacău, Roman, Târgu Neamț, Cotnari și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-i face munci drept procente la capital. Aceste munci ajung uneori la 6% din capital. Locuitorii execută muncile pentru procentul convențional fără a li se elibera chitanțe, care fiind prea apăsător nu pot face decât în parte și capitalul rămâne neatins și cu procent în bani. Al doilea an, pentru suma prevăzută în obligație, proprietarul îi pune în munci pe contracte agricole, fără a li se restitui și obligația, profitând și exploatând ignoranța și buna lor credință, încât să văd pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și cea mai grea iarnă ce am îndurat vreodată. Astfel trecu Sf. Ion, fără o aluzie la ziua atât de sărbătorită în alți ani, dar care ne aduse îmbucurătoarea știre că vrăjmașul se oprește la Milcov, că Moldova va rămâne neatinsă. Nu ne venea să credem o astfel de fericire relativă de a ști că jumătate țara era a noas tră și liberă. Cu ce puțin ajunsesem să ne mulțumim pentru moment! Germanii însă plecau pe capete; se zicea, către Bulgaria
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tuburi fixe cu apă caldă și rece din odăile de sus. Camera tatei rămăsese intactă, ca monument istoric, în dulap se așezaseră ultimele lui haine, uniforma de junker și rochia mamei de logodnă. Camera lui de baie, așa de primitivă, neatinsă. Cultul lui Ionel pentru tata fusese intransigent. Chiar aceste schimbări radicale arătau că o viață nouă începea. De unde Florica era centrul în care mama ne aduna pe toți împrejurul ei, primăvara și toamna, cu mici, cu mari, ea devenea acum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a oferit plăcerea unei nopți, Eu aș fi vrut povara unei vieți. Și eu visez la ce nu pot să am, Dar mă împac cu jocul de-a visarea. O, ce înalt și ce adânc e visul, Dar cât de neatins și iluzoriu! Când oamenii se-apropie de mine, Îi suspectez și mă separ de ei. Nimic mai trist decât un zâmbet care Repovestește o-ntâmplare tristă. Mă simt un cuib uitat de rândunele Sub streașină de casă părăsită. În atâtea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
contabile, asupra cărora nu insistăm, demonstrează dificultățile materiale tot mai mari în care se găsea Ospiciul. Cu toate acestea, pe plan științific, activitatea dr. Zosin a ridicat între 1898 și 1904 asistența medicală a bolnavilor de la Neamț la un nivel neatins până atunci. Trecând în revistă foile de observație din ultimul deceniu al Ospiciului, ne impresionează caracterul lor sobru, limbajul evoluat, ținuta modernă a acestor documente. Diagnozele reflectă o concepție nosografică aproape de a noastră, iar descrierile clinice nu diferă de la tablourile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acelei nopți, probabil din motive strategice, și o făcuseră cu o ase menea grabă, încât nu luaseră nimic cu ei din ce aveau în marile magazii din port: în afară de muniții, depozitaseră acolo și aparatură de tot felul, toată logistica rămasă neatinsă. Vreo trei zile nu s-a ocupat nimeni de aceste magazii pline cu de toate și lăsate vraiște, căci rușii încă nu sosiseră, administrația orașului era debusolată, iar armata noastră avea preocupări, se pare, mai presante. Nu s-a ocupat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
laurii unui premiu academic, ci și intrarea în 1920 în Societatea Scriitorilor Români. Era o confirmare a ceva! <citation author="Vasile Voiculescu">Eu mi-am lucrat cununa și pe de-a-ntregun mine, Și sufletul, în flăcări, fu singur meșter faur; Semeață, neatinsă de foc și mâini străine, S-a făurit în mine cununa mea de aur (Cununa de aur) /citation> sau Premierea în 1920 a lui V. Voiculescu pentru volumul Țara Zimbrului de câte Academia Română după ce, cândva, refuzase la premiere pe Caragiale
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
că simt o bucurie nespusă când mi se prezintă lupul sau mistrețul și izbutesc să-l răpun, căci este ceva instinctiv în om, care-l stimulează la lupta cu fiarăle mari. De altfel, nu o dată am lăsat să treacă căprioara neatinsă, fermecat de frumusețea formelor ei, nu o dată m-am uitat cu pușca-n mână, spre marea nedomerire a prepelicarului meu, dinaintea splendoarei unui asfințit de soare și această absorbire a ființei mele în fața maiestății naturei, am consemnat-o odinioară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor izvoare, De pe ochi-mi, de pe minte, vălul gros acum dispare. Iar în neatinsul centru celor mii și mii de stele, Văd un soare nou: e dorul, idealul vieței mele Cum frumos mi se arată prin lumini de curcubeu, Stăpânind întreaga lume, stăpânind și visul meu. Și O, doamne! Câte, câte mari minuni n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au raliat în sfârșit toate părerile asupra numelui "Junimea". De la prima ședință m-am simțit foarte îndemână în acest mijloc unde politica era cu totul exclusă și unde domnea spiritul de colegialitate cel mai intim, într-o atmosferă cu totul neatinsă de grijile și ocupațiunile zilnice ale vieței. Ce veseli și tineri eram noi pe vremea aceea? Ce plini de iluziuni și speranțe! Mulți dintre noi eram mușcați de câte un dor la inimă, și sările, când nu era "Junime", ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plini de doine. Ei îmi povestesc multe de toate din trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au adăpostit odinioară vechii noștri luptători, care ne-au pastrat neatinse numele, limba, credința și datinele strămoșești. Tot ei vor priveghea și în viitor asupra destinelor neamului nostru ca niște străjeri neadormiți a căror brațe s-întind departe ș-a căror ochi văd de sus. Ei, da! nu mă sfiesc a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să grămădesc cât mai multe În minte, dar mai ales În suflet. Și așa, hoinărind printre agroecosisteme pârjolite de soarele lui Cuptor, m’am trezit dintr’o dată Într’un colț de rai. O vâlceluță acoperită de o iarbă verde, deasă, neatinsă parcă de nimeni până atunci care, cu rădăcinile scăldate de apa unui pârâiaș de-o palmă, sfida același soare. N’o fi fost poate chiar așa, poate receptam acea imagine și datorită verișoarei care mă Însoțea și care, pentru adolescentul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]