3,901 matches
-
aici până la capătul cel mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se umpleau Încet cu mașini. Vitrinele magazinelor de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a bucuriei specifice Crăciunului și o grămadă de chilipiruri. Deasupra acestora, granitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan se Încruntă, iar Gary scoase ediția din Evening Express, ziarul Înrudit cu Press and Journal. Acolo, pe prima pagină, era o fotografie cu siluete În costume albastre de cauciuc, căutând cu mâinile printr-un morman de carcase de animale neclare În imagine. „CASA ORORILOR: POLIȚIȘTII CURAJOȘI ÎN CĂUTAREA DOVEZILOR!“ — Lasă-mă să ghicesc, oftă Logan, Colin Miller din nou? Trebuie că s-a mișcat repede. Gary Își lovi nasul Într-o parte cu un deget. — Ați nimerit din prima, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a-l întâmpina. În prima etapă, îl escortară până la Domus Tiberiana, pe care el n-o văzuse niciodată, nici măcar de departe. Deschiseră marea poartă de bronz, iar lui i se păru că înăuntru nu era decât întuneric; zări două șiruri neclare de coloane, umbrele unor statui, lumina slabă a unor scări. I se păru că-l înconjoară un miros îngrozitor, toxic, care-l sufoca. După un pas, se gândi că undeva, acolo dedesubt, se deschidea închisoarea unde murise fratele său Drusus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apăreau pe casetă nu fusese prezentă la interogatoriu: un bărbat brunet cu barbă, purtând o pereche de blugi și o jachetă voluminoasă. - El e, spuse Franciscovich. El e criminalul. Ausonio încuviință din cap. Pe monitor se putea vedea, în ciuda imaginii neclare, cum se semnează în registru și cum dispare grăbit în interior. - Acum îți aduci aminte de el? întrebă Sachs. - Nu pot să fiu atent la toți cei care intră aici, se apără paznicul. Eu trebuie doar să fiu sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lungul șinelor de cale ferată, desfășurînd metri Întregi de cablu de telefoni. Oare erau gata să lanseze un zmeu care să ridice un om? Soldatul aflat cel mai departe se pierdea deja În norul de praf alb și silueta lui neclară părea că se ridică de pe sol. Jim rîse În sinea lui, gîndindu-se că soldatul s-ar putea ridica brusc la cer, pe deasupra capetelor lor. Ajutat de tatăl său, Jim Înălțase zeci de zmeie din grădina de pe Amherst Avenue. Era fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
modificări de design de la Mustang și Superfortress. Jim de-abia aștepta raidurile aeriene. LÎngă poza Packard-ului era o mică secțiune pe care Jim o tăiase dintr-o fotografie mai mare a unei mulțimi În fața porților Palatului Buckingham, În 1940. Imaginea neclară Înfățișa un bărbat și o femeie ținîndu-se de braț, care Îi aminteau lui Jim de părinții lui. Această pereche de englezi necunoscuți, poate morți Într-un raid aerian, deveniseră aproape mama și tatăl lui. Jim știa că erau niște străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
perete În odăița lui. Nu-i divulgase niciodată medicului că aceia erau Înlocuitorii părinților săi. Jim știa că era important să mențină vie amintirea mamei și a tatălui lui, pentru a-și susține Încrederea În viitor, dar chipurile lor deveniseră neclare. Doctorul Ransome putea să nu aprobe modul În care se păcălea singur. Mă bucur că-ți amintești de ei, Jim. Se poate ca ei să se fi schimbat. — Știu - o să fie flămînzi. Mai mult decît flămînzi, Jim. CÎnd se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
știa nimic despre taina acestei clipe. Că cineva Îi smulgea din carne fotonii odată cu particulele infime de suflet. De aceea privirea lui era neprecizată, era dincolo de toate, iar tramvaiul era ca o dungă, ca urma unei bidinele trasă peste peretele neclar al pădurii. Dincolo de pădure, casa aceea acoperită cu viță sălbatică, cu băiețelul și tatăl lui. Toată viața și-a dorit să cânte la pian. În copilărie visase să devină cântăreț celebru, pianist și cosmonaut. Pe scara de lemn se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ușoare pline cu puf de gâscă, o pilotă, când el Începu să desprindă carnea caldă a cotletelor de pe pielița coastelor. Fericirea! Ce este fericirea?! „Știți”, ar trebui să faceți niște „completări” la fișa dumneavoastră personală de cadre, câteva lucruri sunt neclare, sau cel mai bine ar fi să scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al aeroporturilor, să-i spună ce este fericirea? Drumurile lui spre orașul din vest, În ierni și urgisite veri, se pierdeau În ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
biscuiți și cine știe. Poate macaroane cu brânză de vaci. Iar ai făcut ceva. Ai făcut scarlatină și stai la spital. Spitalul de boli infecțioase. Te năpădesc amintiri. Drumurile tale prin orașul București. Undeva la Piața Națiunii. Lângă Mitropolie. Amintire neclară. O duminică când venea o mătușă, mama pomenind că s-ar fi spânzurat cineva În camera aceea la cucurigu. N-au stat acolo mai mult de trei zile. Nu se putea, cu spânzuratul ăla. Chiar În casa spânzuratului. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și-a pus o fustă înflorată terminată în talie un un elastic negru lat și un balon de bumbac țeapăn. Are o cruce pe piept, o cruce argintată atârnată de un lanț subțire. O duce în gură în timp ce privește lumea neclară care, văzută prin parbriz, pare atât de departe. Puțin mai înainte am întrebat-o dacă nu-i este frig fără ciorapi, mi-a spus că nu, că nu-i este niciodată frig. Și-a prins părul cu o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
primele semne vagi de viață, Începutul reanimării aparatului. Era convins că telefonul nu-și pierduse viața, doar căzuse Într-un fel de leșin adânc și iată, chiar dacă nu-și recăpătase cunoștința, Începea deja să reacționeze slab, un geamăt de durere neclar, un puls aproape imperceptibil, dar care lăsa totuși loc de speranță. Chiar luând În considerare faptul că frigiderul tocmai Începuse să zumzăie În bucătărie. Dar era posibil ca speranța să fie Încă prematură. Și expresia aceasta, „elementul dur“, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un căruț hodorogit, care scârțâia, cumpărând și vânzând mobilă și haine vechi. Fima Își reaminti vocea bătrânului negustor ce suna ca un strigăt de disperare, care Îi pătrundea până În măduva oaselor: se auzea mai Întâi de la depărtare de câteva străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare, parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și neclară, de trotuarele pustii și parcurile părăsite În vânt. Îl cuprindea frica, strecurându-se uneori noaptea, În visele sale. Ca un fel de ultim avertisment În fața unei nenorociri care Începuse deja. Multă vreme nu Înțelesese ce Însemnau cele două cuvinte, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
arc se curbează deasupra ochiului, prelungindu-se într-o linie paralelă cu pleoapa de jos și pupila e un punct rotund în centru: semnul de pe sarcofag nu voia să se întrupeze, oricât de mult m-aș fi străduit. Sentimentele întunecate, neclare nu-și găseau silueta corespunzătoare în viața mea de zi cu zi. Nici pe drumul de țară, nici în curtea școlii nu se afla vreo fată care să fi avut măcar ochi migdalați sau cel puțin să fi iradiat strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca ținte. Momentul era de o frumusețe sărbătorească. Dar atacuri mari, așa-numite furtuni de foc precum cele pe care le-au avut de suferit Köln, Hamburg, Berlin, orașele din bazinul Ruhr-ului și despre care nu se auzeau decât lucruri neclare, noi nu am trăit. În apropiere de șantierul naval Schichau, pe Fuchswall, au fost lovite două case, morți puțini. Dar doborârea unui bombardier Lancaster cu patru motoare ne-a făcut să ne simțim mândri, chiar dacă nu a fost atribuită bateriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că, la mijlocul lui aprilie, făcând parte din unități alcătuite la întâmplare, am ajuns de două ori în spatele liniilor rusești. Asta s-a întâmplat în graba retragerii. Și de fiecare dată am făcut parte dintr-o trupă de recunoaștere cu misiune neclară. De fiecare dată, salvarea a fost norocul, dacă nu întâmplarea; dar ambele situații de criză mi-au ocupat visele timp de ani de zile pentru ca, de fiecare dată cu unele variații, să ofere ieșiri. Mijloace din astea de scăpare cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
una, și alta. Nevoia mea avea o dublă natură. Una din ele rămânea întotdeauna trează. Și cu toate astea, privind înapoi, nu mă văd expus în întregime dublului chin. La fel cum una putea fi rezolvată, datorită unei reprezentări plastice neclare, cu mâna dreaptă, iar apoi ca stângaci convalescent, pentru a o rezolva pe cealaltă aveam o provizie de mărfuri de schimb. Aceasta a venit însă pe piață abia când am fost mutați pentru scurt timp din Oberpfalz în apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avea atașată o ventuză de cauciuc. — Aha, iată și mâna dreaptă a instalatorului, comentă disprețuitor Ted. Ventuza se lipi de panou, se aplatiză și apoi, cu un „clic“, panoul se deschise. — În sfârșit! — Nu văd... Imaginea din interiorul panoului era neclară, nefocalizată. Se puteau distinge o serie de protuberanțe metalice rotunde, roșii, galbene și albastre. Deasupra lor se aflau niște simboluri În alb și negru. — Priviți, se agită Ted, roșu, galben și albastru. Culorile primare. Ăsta-i un element extraordinar! — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și negru... trebuie să fie o mostră din scrierea lor. Vă dați seama? Scrierea extraterestră! Zâmbi entuziasmat. Este un moment măreț. Mă simt cu adevărat privilegiat că mă aflu aici. — Focalizați, solicită Barnes. — Focalizăm acum, domnule. Imaginea deveni și mai neclară. — Nu așa. Încercați invers. — Am Înțeles. Focalizăm. Treptat, imaginea căpătă contururi clare. — Oho! făcu Ted, holbându-se la ecran. Acum se putea vedea că presupusele protuberante erau, de fapt, trei butoane colorate: galben, roșu și albastru. Aveau circa un țol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ochii și plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Cu dinții sticlind, bale-n jurul botului, gîfÎind, fără recreație, fără telefon, pînă cazi ghemotoc pe dușumea cu degetele de la picioare-n extensie completă. PÎnă ți se rupe ceva În cap. Un nerv, un centru psihic, o glandă. O speranță. Neclară. Strălucitoare. Semenilor nu li se rupe nimic, sînt nemuritori. Ceea ce-mi provoacă iar acea nostalgie hidrică incurabilă de la ora patru dimineața, Mar azul, fiindcă e duminică de cîteva zile, ca un blues, nostalgie după serile de altădată, separate atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl folosesc. c) Am observat de la o vreme că unii redactori de carte se numesc editori, ca-n America, chiar dacă redactorii nu-s patroni și nu se ocupă cu tipărirea și răspîndirea lucrărilor publicate. Așa că mă aflu Într-o situație neclară, fiindcă-s și redactor (deci, aproape editor) și scriitor. Oricum, raporturile mele au rămas identice - m-aș publica oricînd În calitate de editor, și-aș veni la mine În postură de autor. Din punct de vedere intim, lucrurile stau ceva mai complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca fiind medicamente antipsihotice. Negativele erau cam toate mult prea neclare ca să le identificăm, dar am izbutit să ne dăm seama că majoritatea erau fotografii pornografice. Imaginile au fost În cea mai mare parte arse cu substanțe chimice luate din frigiderul din bucătărie: băieții noștri aveau o colecție Întreagă de substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că sunt zbiri. Învăța pe rupte. Teorii complicate din logică și epistemologie, istorii ale filosofiei, teorii despre cunoaștere și câte altele pe care refuzam să le aflu mai în detaliu, să nu-mi prind mințile. Chiar atunci apăruse o poveste neclară cu șeful său pe care unii se pregăteau să-l dea jos, poveste ce arunca asupra tuturor celorlalți nesiguranță, suspiciune, oboseală, tensiune. Ca și cum ar fi fost o lege ca eventuala greșeală a conducătorului - deși nimeni nu putea spune, deocamdată, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]