8,065 matches
-
dar stihuri flămânde, cu-aripi desuete pe file de sens și de zbor se ițeau să-ți cânte, să-ți spună, să-ți strige iubirea ce-n pumnul poveștii abia încăpea. Vânez răsăritul și-acum cu privirea avidă de tine, neliniștea mea... Referință Bibliografică: Mereu / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
MEREU de AURA POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353036_a_354365]
-
își pironește ochii din nou în lustra aprinsă în toiul zilei, o adiere a elicelor ventilatoarelor îi clintesc un mușchi al obrazului încă neted și proaspăt bărbierit, întins totuși și care își încheie sub barbă rictusul abia încolțit a unei neliniști interioare, poate “păcatul” de a se confesa unui “semiateu” “lucrat la greu” dar “neșlefuit” îndeajuns ca să nu fie interesat de ce se spune și de cine este vorba în “propoziție”, își face cu mâinile de lucru la un ursuleț plușat găsit
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
fii aproape Ca și înainte Când aveai în palme Sufletul meu gaj... Bântuie prin Aer Patimi fără nume, Seceta preface Rugăciunea-n scrum- Câteodată-mi vine, Și nu știu anume Cine mă îndeamnă, Să mă scriu postum... A OBOSIT POEZIA Neliniștea se joacă cu gândurile mele, A obosit Poezia, așa mi-ai spus, Cuvintele tale aș vrea să mă-nșele, A obosit Poezia și tu te-ai dus... Adevărul acesta nu pot să-l îndur, Poleit de ar fi cu aur
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
de-a pururea văpaie, Cuvântul care ești și o să-ți fie, Să nu te mai încapă- Nicolae! Așa m-ai blestemat, ți-aduci aminte, Nu se nuntise floarea pe pământ- De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte Mi-adăpostesc neliniștile-n vânt... BRUTAR FERICIT (Între pâinea cuvântului și Dumnezeu) Așa e sufletul meu câteodată, În zi de Duminică, mai ales, Precum aluatul dospit în covată, Oriunde mi-e gândul zbucnește un vers... Nu te mira de ce sunt căprui Ochii din
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
ți-o întindă. Ți se reamintește că nu trebuie să renunți, că mai devreme sau mai târziu vor apărea răspunsurile pe care le cauți. Că fiecare barieră ce-o ai de depășit, are un moment ce-și cere tributul de neliniște, teamă și zbucium. Speranța aceea micuță, ce încă licărește în inimă, te ajută să găsești în acele de ce-uri picătura de înțelepciune care te va căli, te va îmbărbăta pentru încercări viitoare. Fiecare de ce? care îți încarcă fila inimii
DE CE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354521_a_355850]
-
zbucium, Se joacă-o dramă-n verde luminiș, Iar gândurile cântă, pe furiș, O melodie, din al minții bucium. Ideile-actori își joacă rolul, În funcție de scenariu plâng sau râd Cu chip controversat - frumos ori hâd Și muzei Thalia îi dau obolul. Neliniștile toate - spectatorii Trăind, visând și suferind ca luna Când inima,-n extaz, se-agită-ntruna; Subiectul piesei i-a-nmulțit fiorii. O dramă s-a jucat și-actorii pleacă, Aplauzele-i însoțesc, nebune, Iar publicul nimic nu poate spune; Așteaptă-nfiorarea ca să treacă. Și public
DRAMĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354531_a_355860]
-
gol în stomac și furnicături prin întreg corpul, parcă era la examene când instantaneu o cuprindeau emoțiile, fiind o fire foarte emotivă. Își va cunoaște partenerul de petrecere chiar din această zi? Dar de ce este cuprinsă de această stare de neliniște de când a aflat că este Cristian acasă? Nu este o tragedie dacă nu se vor place, doar nu erau la o întâlnire pentru o căsătorie aranjată, ci doar să stea mai mult de vorbă cu prietena sa despre multiplele probleme
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
drept, superficial) de braț. După câte știa, avocatul nu avea nicio fată și nici nu ar fi fost de imaginat ca el să aibă o astfel de bijuterie de fată. Mintea lui Karl începu să-și croiască o mulțime de neliniști. Cine era, deci, această zână superbă? Să fie încă o metamorfoză a acelei frumoase profesoare de engleză? Nici de data acesta nu reuși să descopere misterul acelei ființe sublime care își schimba locul și înfățișarea, fără ca el să afle mai
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
de principiile cele ciudate ale babacului!... - Oh, se poate, oare, să nu reușim să înduplecam un om cum e tatăl tău să fie de partea noastră, să ajungă să-și înțeleagă copilul? Cu surâsul ei dulce, cu vagi urme de neliniște pe chip, Alice îi răspunse: - Mai știi unde-l poate duce ambiția sa de părinte? Vom vedea în curând! * În ceea ce-l privește pe doctor, chiar așa se petrecură lucrurile cum le presimțise Alice: de cum aflase ce gânduri are fiica
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
fie ținta ironiilor din partea Tătăreștilor, sau din partea doctorului. Se înțelege, nu pentru el dorea averea, ci ar fi vrut să închine totul ființei sale cele mai dragi, Alice. Însă Alice vedea cu totul altfel perspectiva plecării lui Karl. Simțea o neliniște anscenstrală, neexplicabilă, în sufletul ei. În cele din urmă, văzându-l pe el mereu melancolic, îi zise: - Karl, la ce te gândesti acum? Ce se întâmplă cu tine? El însă rămânea îngândurat, ofta des și nu zicea nimic. Deodată, o
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
fereastra deschisă a vagonului de tren, asigurând-o de o nespusă dragoste, în timp ce trenul se urnise și se îndepărta din gară. După ce și ultimul vagon al trenului dispăru la un viraj al drumului de fier, Alice rămăsese singură, cutremurată de neliniști dintre cele mai rele. Pentru prima dată, se simți singură și neajutorată pe lume. Dar nu avea de ales. Ștergându-și lacrimile, se întoarse, cu teamă și dezgust, la casa tatălui ei. Închisese cu ciudă poarta la care și acum
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
tragediilor viitoare care urmau să se abată asupra ei, doar câteva zile mai târziu... Când primise vestea cea cruntă din îndepărtata Austrie, de la mătușa lui Karl, precum că nepotul ei suferise un accident de automobil, Alice era deja sfârșită de neliniști și lacrimi. Încât această veste îi confirmă tragedia unui destin aflat deja într-un iremediabil declin... Accidentat foarte grav, Karl, după ce fusese internat câteva zile într-un spital din Viena, a închis ochii pentru totdeauna. După o săptămână, Alice primi
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
este impacientat de dispariția ta. - Atât i-ar mai trebui să observe și Ramona. Într-adevăr, Viorel o urmărea insistent cu privirile și parcă dorea să o întrebe: „Ce se întâmplă cu tine?”. Săndica s-a prefăcut că nu observă neliniștea tânărului și s-a așezat nepăsătoare pe scaun. A acceptat ca Mircea să-i toarne vin în pahar, o Fetească locală demisec, și să ciocnească veselă cu el. Gânditoare, Săndica parcă săruta paharul cu tandrețe, precum ar fi sărutat buzele
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
Articolele Autorului Deodată cerul și-a schimbat culoarea și-i parcă mult mai jos și mai .. pufos căci norii grei ce-i tunau supărarea sub ochii blânzi și-au dat răimea jos! * Când brațele de raze și le-a-ntins neliniștile toate-au adormit, sub ploaia de săruturi ce-a cuprins în taină sufletul și l-a vrăjit.. * C-un singur vers a-nsămânțat iubire în sufletul atât de însetat c-a devenit parfum de fericire și-n liliacul alb l-a
PARFUM DE LILIAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353929_a_355258]
-
tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și, uneori, sentimentele de neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții. Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
când se ridica, Cerul la loc se înălța, Iar lacrima pe fața sa Ca diamantul strălucea, Și de smerenii mâna-mi grea Binecuvântu-i culegea”. (Diamantul binecuvântării, pag. 51) Pentru a reliefa prospețimea gândului sădit în versul care curge-nșuvoiat ca o neliniște intensă interioară m-am oprit asupra versurilor din ” Psalm pentru îngeri”. Ca-ntr-o rugăciune a călugărilor din vechi și ascunse schituri unde, poate, doar păsările cerului mai poartă pe aripi praful orașului, și în acest poem regăsim nevoia de
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
îți cânt acum în cheia fericirii! Ne-a fost dat un timp întâlnirii noastre, dar cântecul nostru își poartă, departe, ecoul visului înflorit. Acolo, frunzele copacului meu îți vor șopti: marea ești tu, marea sunt eu, acel spațiu imens, mister, neliniște, exaltare, fior, melancolie, vibrație, pură emoție, necuprinsul din infinit! Dincolo de tăcerea albă, un câmp de păpădie este acolo, un câmp și liniștea lui verde, ai să rămâi cu mine, acolo, mereu, privește-mă, privește-mă, hai, vino, întinde mâna și
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
am așezat la masă și am început să mănânc fără să aștept pe cineva. Foarte bună mâncarea, dar mă abțineam să spun acest lucru și câtă bucurie și recunoștință ofereai pentru trei cuvinte amărâte spuse printre înghițituri. Continuam să ofer neliniște, teamă și stres celor dragi. Eram conștient de acest lucru și nu știu unde voiam să ajung. Probabil consideram totul ca pe un joc să văd când clachează omul de lângă mine. În acest fel barbar, aflam cât de mult rezistă iar în
IARNA TRECUTA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353094_a_354423]
-
i s-a cerut. Spre final, se observa cu ușurință că nu știa ce trebuie să mai spună și era destul de încurcat. Era primul moment în care s-a arătat iritat și în mișcarea necontrolată a mâinilor se citea începutul neliniștii ce-l cuprindea. - Mda...! Până aici, e bine, domnule Breazu, chiar dacă ai lungit răspunsul cu date despre care nu te-am întrebat, a intervenit comisarul Olaru după o pauză lungă, apăsătoare, bine calculată de ofițer. Ai afirmat că lucrezi la
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
zile sau nopți, inclusiv azi? - Ceeee? Cuuuum?... N-am fost deloc cu mașina de aproape două săptămâni, domnule ofițer! a sărit bietul om în picioare, repetând exclamațiile. Era cu adevărat mirat peste măsură și părea a fi sincer. Începuturi de neliniște îi apăreau pe față și-n ochii îndreptați rugător spre cel ce-l audia. - Îmi pare rău, domnule...! Eu nici nu am mașina la București... - Dar unde-ți este mașina? - Mașina mea e în curte la mine, în comuna C
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
care sunt și teroriști spre a evita victime nevinovate prin bombardamente, și alta e să ploua cu rachete, la întâmplare aducătoare de moarte și asta în timp înca de pace, fie ea aparentă....!” Dintr-o liniște aparentă a pornit deodată neliniștea. Nu s-au stins teama, durerea pierderilor copiilor... în trecutul mereu prezent, că neliniștea a revenit în sufletul fiecăruia. S-au făcut din nou auzite tunurile, au reapărut tancurile, s-a auzit sunetul alarmelor, zborul avioanelor ca urmare a căderii
AŞTEPTAREA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353095_a_354424]
-
să ploua cu rachete, la întâmplare aducătoare de moarte și asta în timp înca de pace, fie ea aparentă....!” Dintr-o liniște aparentă a pornit deodată neliniștea. Nu s-au stins teama, durerea pierderilor copiilor... în trecutul mereu prezent, că neliniștea a revenit în sufletul fiecăruia. S-au făcut din nou auzite tunurile, au reapărut tancurile, s-a auzit sunetul alarmelor, zborul avioanelor ca urmare a căderii pe teritoriul patriei a rachetelor, amenințării teroriste care nu mai luau sfârșit. Au tresărit
AŞTEPTAREA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353095_a_354424]
-
o întâlnim și în Psalmul vi: „Pentru credință sau pentru tăgadă Te caut dârz și fără de folos. Ești visul meu, din toate, cel frumos Și nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă” Poet canonic, Arghezi recunoaște în zbuciumul său neliniștea căutării Divinității. Îl caută pe Dumnezeu într-o lume tulburată de păcat, într-o lume nesigură. Ca și Blaga, caută absolutul pe care îl suprapune divinității. (La Blaga căutarea este asociată timpului infinit.) Psalmii lui Arghezi au caracter umil-evlavios, dar
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
la primărie. Acele note telefonice nu se deosebeau prea de mult de altele primite în preajma sărbătorilor. Se proceda așa în fiecare an, pentru a se asigura vigilența împotriva dușmanilor poporului. Cu toate acestea, plec de la primărie cu o stare de neliniște accentuată și nu mă lămuresc dacă e vina notei telefonice sau a liniștii nefirești din ziua aceea. Strada principală e pustie. În acest anotimp, când oamenii nu mergeau la muncile din cadrul Cooperativei Agricole de Producție, îi puteai vedea prin curte
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
ceva ani de atunci și se părea că urma să aflu răspunsul la întrebarea îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi‑au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]