2,766 matches
-
storcător adevărat. Ce bine mi-ar fi prins acum. N-ai chiar nimic cu care să toc? am întrebat-o pe mama exasperată. —Păi, mi-a răspuns ea dubitativ, ce zici de asta? Ți-ar folosi? mi-a spus ea neliniștită oferindu-mi un feliator de ouă, care era în cutie. —Mulțam, mami, dar nu e bun, am oftat eu. Cu ce-o să tai busuiocul? În trecut, am descoperit că unul dintre obiectele astea funcționează destul de bine, a zis ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a adus frumușel înapoi la întrebarea: cum puteam să mă simt atrasă de o persoană pe care n-o cunoșteam decât de câteva zile când eu încă îl iubeam pe James? Of, fir-ar al naibii, m-am gândit neliniștită. Trebuia să-mi golesc creierul de toate gândurile alea îngrijorătoare. Mi-era imposibil să le fac față în secunda aia. Eram pe cale să mă întâlnesc cu bărbatul de care eram atrasă, așa că trebuia să-mi fac griji legate de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
da, Claire, da, Claire și copilul... ăăăă... Catherine, a zis el citind din notițele de pe birou. Intră și ia loc. După câteva clipe, a ridicat ochii spre scaunul din fața lui și cum eu nu eram acolo, privirea i-a fugit neliniștită prin cameră, întrebându-se unde dispărusem. Eu pusesem portbebeul lui Kate pe podea și trecusem pe patul de consultație, scoțându-mi chiloții și punându-mi singură picioarele în suporturile ginecologice cu o viteză care l-a lăsat pe doctor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestia asta. Nu-mi vine să cred! Pur și simplu nu-mi vine să cred! Ce idiot! Dar să-l lăsăm pe James. Pe mine mă îngrijora Kate. Nu crezi că s-a ars, nu? am întrebat-o pe Anna neliniștită. Poate ar fi trebuit să folosesc o loțiune cu un factor de protecție mai mare? — Poate, a zis Anna dubitativ. Dar nu cred că există vreo loțiune cu factor de protecție mai mare. Era adevărat. O tencuisem pe Kate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vorbește cu voce de om, printre pene, incendiul care urmează, palma paternă, un volum de poezie, un accident rutier. Ultima posibilitate este ilustrată cotidian În reviste de Întins tiraj prin minuscule texte situate lateral de uriașe busturi color aparținînd unor neliniștiți oameni de sex feminin care-și cumpără automobile cu patru uși și coboară prin parbriz Într-o tamponare ce-i obligă să reflecteze serios la sensul vieții, al parbrizului. Să le regîndească. SÎnt vedete cu ocupații serioase, În timpul liber au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Romană. Mă Întorc. Piața Universității este Înconjurată de polițiști În spatele cărora s-a format un baraj de camioane și autocare, puse bară la bară. Ora zece dimineața. Urc la etajul trei al unui bloc din apropiere, la un prieten neliniștit. Piața e acum goală. Încercuită și pustie. Corturile nu mai sînt. Au dispărut pancartele, tribuna. Grupuri de curioși discută Înapoia baricadei guvernamentale. Pro și contra. Tensiunea plutește În aer, se simte pînă la etajul trei. Polițiștii refuză să răspundă Întrebărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cafea și citim manuscrise ce nici prin minte nu vă trece ce scriu unii, Pufuleț se numea romanul istoric de azi de pe biroul meu, acum aud acorduri din Schumann, acum adică atunci cînd ucigașul serial povestește-n Închisoare În fața reporterului neliniștit și a lumii Întregi cam ce gîndește el, hopa, aici e ceva putred, dintr-odată și lipsit de preaviz el gîndește, fără nici o conexiune cu personajul care pînă-n acea clipă părea sincer tembel, doar fusese vînzător de Înghețată În tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și toți sînt la prima generație și-așa vor și rămîne cu copii cu tot. Numai un regim delicat, ca propria dictatură, Îi forța să-i admire pe intelectuali Împotriva firii, cu toptanul. Adoptînd o poziție oarecum suspicioasă, În parte neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag Încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce a Înaripat Întotdeauna aspirațiile omului din popor. În pivniță Însă, supraviețuia prin Întuneric adevărata atitudine față de creaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face Mickey, tot traficant de droguri și proxenet rămîne. Așa că reclamațiile pe care le mai primesc fiindcă Îl pocnesc pe cîte unul care-și zvîntă nevasta În bătăi nu mă fac egalul tău. Capisci, băi, găinaț cu ochi? Stompanato zîmbi neliniștit. Bud se uită pe geam. Un Moș Crăciun de la Armata Salvării palma măiestru monede din găletușa cu donații, cu un ochi la magazinul de băuturi alcoolice de vizavi. Stomp spuse: — Uite ce e: tu vrei informații, iar mie-mi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Sergentul George Henderson și polițistul Thomas Kifka pensionați; sergentul Lewis Stathis Încă activ, la echipa care investiga escrocheriile. Ed Îl sună pe comandantul său și, zece minute mai tîrziu, Stathis intra În biroul lui. Un bărbat solid, Înalt, ușor Încovoiat. Neliniștit. CÎnd te saltă din senin Anchetele Interne, e semn rău. Ed Îi arătă un scaun. Stathis spuse: — Domnule căpitan, este vorba de... — Domnule sergent, nu are de-a face cu dumneata. Este vorba de un polițist cu care ai lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aruncă din când în când câte o privire spre celelalte fețe din jurul mesei: Dorothy își înfundă gura cu mâncare; logodnicul ei cu față de oaie stă morocănos lângă ea; ochii calculați, de șobolan ai lui Mark au aceeași privire vigilentă și neliniștită; blânda și nedumerita Mildred îi spune o anecdotă sfielnică lui Thomas, care ascultă cu indiferența glacială a unui bancher aflat pe punctul de a retrage un împrumut unui mărunt om de afaceri. Și, desigur, mai e acolo și Tabitha, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a stat sau despre ce am vorbit, dar îmi amintesc că mi-a plăcut, la început, treaba asta neobișnuită - trăncăneala - și cred că a trecut ceva vreme, după câteva pahare, până când am început să mă simt din nou obosit și neliniștit. Nu înțeleg de ce trebuia să se întâmple asta, pentru că mă simțeam bine în continuare, dar m-a cuprins brusc dorința aprigă de a rămâne singur. Fiona continua să vorbească, poate că îi și răspundeam, dar atenția mea începuse s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă gândesc - nu-mi imaginez de ce - la singuratice semne de punctuație pe o coală goală de hârtie. Ducându-ne spre ocean, pașii noștri scârțâiau pe pietricele; se auzea de asemenea, dacă ascultai cu atenție, o adiere șoptită, șuierătoare și neliniștită. Fiona desfăcu un covoraș și ne-am așezat la marginea apei, sprijinindu-ne unul de celălalt. Era extrem de frig. După un timp, spuse: Unde o să mâncăm? Eu am spus: — Trebuie să fie pe aici un hotel sau o cârciumă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În timp ce Îmi făceam loc prin mulțime În căutarea lui James și i-am aruncat un imens rânjet măgulitor lui Jennifer Aniston când am trecut pe lângă ea - asta nu e nici pe departe o petrecere nereușită. Dar Începusem să fiu cam neliniștită: trebuia să fiu la serviciu În mai puțin de șase ore și nu mai trecusem pe acasă de aproape douăzeci și patru, așa că, atunci când l-am văzut pe James făcându-i curte unui specialist În materie de vopsele de păr de la salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de treabă. Am descuiat biroul ei și am aprins toate luminile. Era Încă Întuneric afară și Îmi plăcea ideea teatrală de a sta pe Întuneric În biroul unui magnat al puterii, de a privi pe geam un New York fascinant și neliniștit și de a mă Închipui Într-unul dintre filmele acelea (oricare, la alegere, În care niște amorezi se Îmbrățișează pe terasa vastă a unui apartament de șase milioane de dolari, cu vedere spre fluviuă, simțindu-mă pe acoperișul lumii. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Petrecuserăm amândoi o noapte Întreagă gândindu‑ne pe cine să invităm la micul dejun de duminică și știam exact unde și cu cine o să stăm la taclale Înainte de meciul Brown‑Dartmouth de sâmbătă. S‑au uitat amândoi la mine ușor neliniștiți, până când Alex a reușit să Întrebe: — Da? Ce anume? — Ei bine, tocmai am primit un telefon - plec la Paris pentru o săptămână! Am rostit fraza cu exuberanța cu care aș fi comunicat unui cuplu infertil că urma să aibă gemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
altora. Dar Lucia Încă nu sosise cu cărucioarele ei, așa că a trebuit să răspundă. — Ăă, nu, Lucia vine și ea Într‑o clipă. Ea aduce celelalte două. Doriți să, ăă, Încep să vă arăt ce am comandat? a Întrebat Helen neliniștită și și‑a tras În jos topul dantelat peste fusta de piele. — Nu. După care mi s‑a adresat mie: — Ahn‑dre‑ah! Găsește‑o pe Lucia. După ceasul meu, e ora trei. Dacă nu e pregătită, atunci am lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cont de faptul că părinții mei defineau termenul „târziu“ după cum reușeau sau nu să rămână treji la monologul de la Începutul show‑ului lui Letterman, mi‑am dat seama că ceva era În neregulă. Dar nici unul nu păruse cine știe ce panicat sau neliniștit. Poate o sa fac o baie lungă, cu spuma oferită de hotelul Ritz, și o să‑mi adun Încet-Încet forțele necesare ca să sun pe toată lumea; seara asta fusese prea grozavă ca să o stric vorbind cu mama despre cine știe ce problemă măruntă, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Elias‑Clark Building. Trebuise să ducă destulă muncă de lămurire ca să mă convingă că Miranda nu avea să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă și nu o să mă doboare cu o săgeată otrăvită, dar tot mă simțeam neliniștită. Nu paralizată de teamă ca În zilele de odinioară, când simplul sunet al unui celular era destul să Îmi facă inima să Îmi sară din piept, dar destul de neplăcut la ideea - oricât de improbabilă - de a da cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că i-ar putea urmări oricine, ascuns În umbra copacilor. Soarele strălucea ca un reflector, iar locul pe care stăteau era plat și vizibil aproape din toate părțile. Totuși, singurele zgomote care se auzeau erau ale pîrÎului, păsărilor și frunzelor neliniștite. Ea Își deschise la Început doi nasturi, apoi, după o clipă, Încă doi. Reggie Îi trase corsajul, lăsîndu-i sutienul la vedere; Își lipi buzele de mătasea lui, căutînd sfîrcul, venind tot mai aproape de sîn. Ea fremăta sub atingerea lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser Își scoase chibriturile și pipa. Acum flacăra era mult mai strălucitoare, pentru că se Întuneca. Își coborî mînecile și-și prinse butonii, iar Duncan simți că tremură. Urmăriră mișcările fluviului. Doar În cîteva clipe, suprafața apei Își pierduse aspectul agitat, neliniștit. Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici - măcina pămîntul cu fiecare lovitură și clipocit. Apoi trecu În viteză un remorcher, făcînd valuri - se ridicară și se retraseră, apoi iar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și jos. — Ești foarte drăguță, Îi răspunse Fraser, că-mi acorzi chiar puținul timp pe care-l ai. Trecuse de ora șase. La prînz Îi spusese să revină, și se Întîlnise cu el În fața clădirii John Lewis, total avariată. Era neliniștită ca nu cumva Helen să fie Încă prin preajmă și să-i zărească, dar cînd o văzu cum privește nervos În jur, el o Înțelese greșit. Trotuarul era plin de oameni care megeau repede spre casă, venind de la serviciu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pe stradă se auzeau voci. Cineva alerga și rîdea pe trotuar. În casa de alături, un ștecher era tras din priză, o fereastă se apropie scîrțîind de cadru și fu Închisă cu zgomot. Julia se agită din nou În somn, neliniștită Încă o dată de vise. Pe cine oare visa? se Întrebă Helen. Nu pe Ursula Waring, la urma urmelor. Dar nici pe mine, se gîndi Helen. Acum, fiind trează, purificată, văzu totul cu claritate: cum Julia a stat În oraș pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că se hotărî să se miște mai repede. Ieși din cameră și aruncă o privire pe culoar spre ușa domnului Mundy, apoi coborî În fugă. Casa era cufundată În Întuneric, dar știa drumul ca un orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
locuri atît de curioase, cred. Atît de instructive... Data viitoare cînd vă veți duce la cinema, domnișoară Langrish, ar trebui să Încercați ceva. Întoarceți-vă capul și uitați-vă peste umăr. Ce o să aflați? Multe figuri, toate luminate de lumina neliniștită, schimbătoare a lucrurilor care pier. Ochi ficși, larg deschiși, Îngroziți, terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră, spiritul neevoluat, subjugat de simțurile materiale, de ficțiuni și visuri... Vorbea pe un ton scăzut, egal, captivant. CÎnd ea nu Îi răspunse, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]