2,868 matches
-
care era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de servitori, pe acesta îl primise chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învățase și ea câte ceva din arta diplomației de la Julien. Putea să viseze liniștită la chipul tânărului cu un nume atât de romantic, zărit la reprezentația primadonei Nanone. Simți o mișcare undeva, prin zona plexului, un roi de albine cu aripi neliniștite. Abia aștepta să mângâie panglica de pe ochiul lui nevăzător și, ah, ce poftă avea să-i sărute pleoapa cu gene lungi a celui sănătos. Observase că el o ținea plecată atunci când vorbea cu cineva. ― Toinette, draga mea, cred că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o totală uitare de sine... Fericit și nefericit... Iubirea îl bucură, dar îl și întristează... Ai fugit de la casa ta... Vei reveni... Curând... Neliniștit, îndoit, trăind ca într-o închisoare... Vei albi de spaimă, căci sabia va fi aproape de gâtul tău... Vei fugi iar... Vei reveni în acest oraș... Apoi în altele... La mare cinste... Văd capete încoronate... Oameni cu decorații pe piept... Nobilime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să mă culc în patul meu din camera vecină. Marcu ne-a poftit într-o Duminică „la local” să ne cinstească. Laura a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în mica încăpere despărțită de atelier printr-un perete de scânduri acoperit cu un panou decorativ. Conștient că săvârșesc o faptă de nemernic, o posedai automat, trecând cu grabă și decență, peste puntea unui trup de moartă. - Rămâi, zise Hilda neliniștită, când o lăsai ca o zdreanță fără preț pe locul josniciei mele. Rămâi să-ți spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în brațele mele numai ca să-l copleșească suferința. Acum el pictează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna la piept. În liniștea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
el, după pauză, cu toate că voi scormoni și mai departe în gunoiul putred, cu nădejdea că voi descoperi adevărul. Asta-i tot. Cred că nu mai am nimic de spus pe înțelesul oamenilor sănătoși. Într-o noapte agitată ei vor tresări neliniștiți, și cu privirile umezite și îndreptate spre urmele pașilor mei dispăruți, se vor apleca în întuneric prin fereastra deschisă, îmbrățișând și sărutând golul din aerul negru. Ca niște încercați scafandri și zburători fără de pereche, ei mă vor căuta și sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fugi prin ușa rămasă deschisă, de-a lungul coridorului. Albertina mă primi fără nici o împotrivire. Plimbată, ospătată și băută suficient, aduse un aport calitativ de cea mai superioară esență. Splendidă în ascensiunea actului, se retrase la timp cu multă dibăcie, neliniștită spontan, la gândul consecințelor ce ar fi putut rezulta prin fecundare. Ferdinand Sinidis deveni abătut. O neliniște supărătoare pentru mine îi trăda nervozitatea. Mă privi deodată ursuz și degetele îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să recunosc că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de ajuns ca să mascheze vaporii de alcool care ieșeau din el. — Domnule, spuse el cu un zâmbet bolnăvicios și neliniștit, nu cred că ar trebui să conduc eu. Își lăsă capul. — Îmi pare rău, domnule. Logan ridică o sprânceană și deschise gura. Apoi o Închise la loc. Probabil că aceasta era patrula pe care trebuia să o supervizeze. Erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și am pus afișe prin toate magazinele, dar n-a venit nimeni cu nimic. Se pare că nu le-a plăcut cum i se retezaseră rotulele cu o macetă. La partea cu „retezaseră“, domnul Anderson tresări. „Macetă“ determină un geamăt neliniștit. Ceea ce mă nedumerește pe mine, Cameron, e că tu nu ne-ai sunat niciodată. Adică, trebuie să fi văzut poza. A fost la știri și-așa mai departe. Logan scoase din buzunar un dreptunghi de hârtie, desfăcându-l Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în dreptul ferestrei de la chilia ta, te-am auzit vorbind... Stăteai de vorbă cu o zână bună... Am plecat privirea rușinat. --Cine-i zâna cea bună, dragule? --Îmm... Vise, sfințite. Vise... Bătrânul mi-a pus mâna tremurătoare pe frunte. --Te înțeleg, om neliniștit ce ești. Te înțeleg, dar... --Va veni și ziua când visele se pot preface în realitate. Deși bănuiam cam încotro băteau vorbele bătrânului, m-am prefăcut neștiutor... Nici călugărul nu a spus nimic. S-a ridicat cu un oftat prelung
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
somn, după masă sau după ce ai citit ceva, că și apare ca într-o vrăjitorie tot ce trebuie... “Cine-i adevăratul stăpân aici? Călugărul sau Zâna cea bună?” - mă întrebam, când din prag am auzit întrebarea: --Ei, cum se simte neliniștitul meu prieten? --Mulțumesc, sfințite, de întrebare. Mă simt bine - am răspuns eu nu prea convingător. --Dacă-i așa, nu ne rămâne alta de făcut decât “s-o luăm pe scurtătură”, cum se spune. Călcam alături de călugăr. Îi simțeam slăbiciunile trupești după cum
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
le deschizi! - Șșșt! Brusc, o bătaie insistentă, fermă, s-a auzit la ușa dinspre coridor a camerei lui Amory și, simultan, din baie a apărut Alec, urmat de fata rujată cu purpuriu. Amândoi erau În pijamale. - Amory! veni o șoaptă neliniștită. - Ce s-a Întâmplat? - Sunt detectivii hotelului. Doamne, Amory, caută un țap ispășitor... - Păi, mai bine le deschizi. - Nu Înțelegi. Pot să mă rețină, conform prevederilor legii Mann. Fata a intrat Încet pe urmele lui, cu o figură jalnică, nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
canion kosher dintre Beverly și Fairfax. Erau membri în White Fence, 1st Flats sau Apaches, iar tatuajele dintre degetul mare și arătătorul de la mâna stângă indicau în care din ele. Periculoși când erau îmbibați cu mescalină, marijuana, barbiturice și păsărice, neliniștiți când se plictiseau. Buzz parcă și își vârî bastonul de cauciuc în spatele pantalonilor, stricând și mai tare echilibrul costumului. Se apropie de un grup de patru mexicani. Doi dintre ei îl văzură și o întinseră rapid - evident, ca să ascundă drogurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Jake Kellerman. Motelul nu-i putea oferi decât nume de femei scrijelite pe ușa de la baie, iar dacă îl suna pe Stefan, probabil că dădea de Celeste. Ar fi fost primul lor contact social după ce Mal îi redesenase contururile feței. Neliniștit, achită nota de plată, apoi se urcă în mașină și ajunse pe dealurile din Pasadena, unde parcă mașina într-o râpă complet întunecată a canionului: „Cordite Alley”, locul unde generația lui de boboci LAPD se amețea cu alcool, discuta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și tuciurii - obicei deprins în cazarmă, în Alabama. Aici Mickey și-a ieșit din pepeni, s-a pornit să împroaște cu scuipat ca un câine turbat și a turuit obscenități în idiș, făcându-i pe bodyguarzii lui evrei să freamăte neliniștiți. Johnny știa în mod evident că varianta lui o contrazicea pe cea a lui Buzz. Faptul că nu se uitase deloc în ochii lui îl convinse că așa era. Când Mickey va înceta să mai urle și va începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lua proporții. Nu era vorba numai de copil, își spuse Craig. Era prea neclar, deși se surprinsese vizualizând imaginea oribilă a soartei celor doi copii nenorociți. Imaginea fu convingătoare și dintr-o dată, el crezu. Înainte de a putea răspunde, Anrella spuse neliniștită: - Încep să cred că este important să avem o armă preliminară care ar ține în loc trupele terestre și ți-ar da timp să pui la punct ceva mai serios. Nu trebuie să ne îngrijorăm de un bombardament aerian, deoarece ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
în realitate. Nu, aceasta nu era o minciună. Era ținta, era țelul pe care el trebuia să-l împlinească în fapt. Velasco își exprimă apoi mulțumirea față de primar doar de dragul aparențelor: Solii sunt istoviți. Vă sunt recunoscători pentru bunătatea dumneavoastră. Neliniștit, primarul îl trase pe Velasco la o parte: Padre, mâine plecați? Așa avem de gând. Știți că drumul până la Veracruz e primejdios? — Cei din tribul Huaxteca sunt învrăjbiți împotriva voastră, a moșierilor spanioli, îl privi Velasco batjocoritor. Dar nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
supărat, iar samuraiul, după cum îi era felul, a clipit numai din ochi fără să deschidă gura. Pe fețe lor de țărani nu se putea citi ce gândeau, dar tânărul Nishi ba își încrucișa brațele, ba își frângea mâinile, arătându-se neliniștit. Cum-necum, solii păreau a fi înțeles ce le-a povestit Velasco despre starea de fapt din sânul Bisericii și despre istoria înfruntărilor dintre cele două ordine cu privire la propovăduirea în Japonia. — Din această pricină eu trebuie să apar în fața adunării pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndărătnic. Era el rușinos, dar în asemenea clipe tocmai această sfială îl făcea încăpățânat ca un catâr. Așa era și firea țăranilor din vale. Tanaka privea țintă în gol la fel ca mai înainte. După cum îi era obiceiul, Nishi aștepta neliniștit răspunsul confraților săi mai în vârstă pentru a se hotărî și el ce să facă. În cele din urmă, samuraiul răspunse cu un glas puternic, neclintit, ca o stâncă: Nu, nu pot. Nu pot să mă fac creștin. După ce Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]