3,943 matches
-
am să dau nici un prilej de reclamație. În fond, pe Gonzalv francheța cam pedantă a limbajului fetei îl speria. Hotărî să fie cu ochii în patru, să nu scape din vedere în prealabil catedra. Madam Conțescu, sinceră, îi făcu portretul nepoatei: - Conțescu n-are idee ce este o femeie, sunt datoare să teprevin. Fata asta e bună, nu zic nu, însă așa cum o vezi, cuminte și sfioasă ca o învățătoare, să știi că e foarte temperamentoasă. Nu dezordonată. Este de o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu de Gonzalv? Deloc. Nu-și putu ascunde un zâmbet, totuși povesti aceste fapte, perfect adevărate și care n-aveau în ele nimic anormal, dat fiind mediul în care se petreceau. Nu voia să aibă responsabilități pe urmă. Surorile acestei nepoate erau în fiecare an gravide. Toată vremea erau ocupate numai cu scutece și biberoane. Era imposibil să le inviți laolaltă, pentru că ar fi oferit un spectacol grotesc. Oricare altul în locul lui Gonzalv, la preavizul așa de dezinteresat al doamnei Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doctor, care consilie mai ales liniște, detașare de preocupările zilnice, adică tocmai ceea ce nu putea îndeplini Gonzalv. Câtă vreme idealul apăruse inaccesibil momentan, fusese calm și ironic, fixîndu-și cu nădejde o dată mai îndepărtată a realizării. Acum, că trata căsătoria cu nepoata lui Conțescu și obținuse recomandarea pentru crearea conferinței, având asigurări că va fi lăsat în cele din urmă la catedră, acum Gonzalv era agitat. Orice zvon din sfera lui de preocupări îl excita. Bombardarea Iondrei, care emoționa pe toți și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că înțelege să se dedice exclusiv catedrei și științei. Acestea fiind, Gonzalv își dădu seama că destinul său era legat de voința lui Conțescu și, cu cei trei copii de mână, începu din nou vizitele la profesorul de geografie, la nepoata acestuia și la Erminia. Chestiunea căsătoriei fu din nou adusă în discuție și Gonzalv ceru lui Conțescu să decidă cine va fi viitoarea soție. - Asta este o chestiune secundară, zise Conțescu, care seva rezolva cum va fi mai bine când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în discordanță cu firea sa blajină, Conțescu dădu cu mâna peste un pahar și-l sparse, urmă faza de prostrație și somnolență dureroasă. De data aceasta Conțescu fu considerat definitiv pierdut și rudele procedară discret la preparative în eventualitatea decesului. Nepoata, de pildă, mai sărăcuță, își acomodă o rochie neagră și o împodobi clandestin cu crep. Unul dintre nepoți, publicist, redactă în linii sumare necrologul lui Conțescu, urmat de o bibliografie minimă a lucrărilor. Vizitatorii nu mai intrau în dormitorul bolnavului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vine în „partea lui Ilie Smîncilă” (Zmucilă), fiul lui Grigore Zmucilă, care a avut soție pe Tudosca, una din fiicele marelui logofăt și cărturar moldovean. Or, se știe prea bine că majoritatea stăpânirilor, deținute anterior de Isac Balica, a trecut nepoatei sale, Elena, soția lui Miron Costin. Dar, iată că o foarte interesantă informație găsim în ispisocul domnesc emis de domnul Constantin Cantemir la data de 30 noiembrie 1687, prin care îi întărește „dumnialui Miron Costin logofătul o parte de ocină
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
strigari [...] n-au dat nimini altul mai folositoriu preț decât dumnialui boerul logofăt și cavaler Costachi Conachi, soma de nouă mii una sută douăzăci galbeni”, rămânând astfel cumpărător. Prin urmare, o trecere de stăpânire între rude, fiindcă vânzătoarea îi era nepoată de vară primară logofătului care a dat cel mai „folositor preț”. Nu știm ce a făcut Costache Conachi cu această moșie cumpărată, doar bănuim că va fi făcut vreun schimb cu deținătorii Boțârlăului, unde îl aflăm stăpânind cam în aceeași
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la început de secol XIX, sunt considerați de noi drept urmași Corpăcești. Am văzut mai înainte că, în 1687, la Tămășeni erau cinci frați Corpaci. Unul dintre ei se numea Dima Corpaci. Acesta a avut soție pe Anița, „fata Rusandei, nepoata lui Deli Gheorghe”, staroste de Tecuci. Dima și Anița au avut următorii feciori: Aftodor, Tudosie, Ionașco și Sîrghie. Urmașii acestuia din urmă nu au păstrat numele de familie Corpaci. La numele lor de botez și-au adăogat ca nume de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prețul de 16 lei, fără a fi întrebat în prealabil „pe dumnialui stolnicul Toader, fiindu-mi dumnialui - recunoaște vânzătorul acum în zapisul de răscumpărare - niam de pe giupâniasa dumisale”, neam apropiat, constatăm noi, căci soția lui Toader Costache, Maria, îi era „nepoată de văr primar”, deci cu drept de preemțiune (protimisis) la cumpărare. În urma judecății care a avut loc, Toader Costache restituie suma primită pentru vânzarea țigăncii Sanda și care consta în doi boi socotiți la 9 lei, plus diferența de 7
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Neaniul, unchiul soției lui Toader Costache, Maria, li se încredința stăpânirea unor moșii din Moldova, scriindu-se în act că „toate aceste moșii li-am dat cu tot hotarul și cu tot venitul nepotului nostru Toader Costache vel spătar și nepoatei noastre Mariei”. La 31 mai 1742 Maria „văduva răposatului spătar Toader Costache” primea o carte domnească, prin care era împuternicită să-și „stăpânească moșiile” așa cum se obișnuia în astfel de împrejurări. Dintr-o copie de pe actul de împărțeală a averii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ari expropriere. A mai rămas proprietate mare în suprafață de 614 ha și 1.000 m2, ce va trece din 1925 în stăpânirea lui Jean Economos, fiul lui Hector. Neavând urmași, după decesul lui, moșia a fost preluată de o nepoată, Elena, fosta soție a generalului Eremia Grigorescu care, împreună cu fiul ei, Dan Er. Grigorescu, au stăpânit-o până în anul 1945. Chiar înainte de primul război mondial, casele boierești de la Torcești nu au putut rezista inundațiilor, s-au ruinat, dar urmele lor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
măcinat, singura ce atrage luarea vămii, numită uium, aducătoare de venit. Iată un exemplu tipic, zicem noi, în această privință. Când în 1686 ianuarie 20, o familie din satul Boziești, compusă din „Anița, ce-au fost a Dimei, fata Rusandei, nepoata lui Deli Gheorghe” cu feciorii ei, face zapis lui Ion Racoviță prin care scrie, „am dat și am dăruit toată partea noastră dintr-un vad de moară ce avem pre apa Bârladului la târgu la Tecuci, care vad avem noi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Tecuci”, iar mai la est, către Herătău și Cudalbi, „drumul lui Maldăr, prin țarină”, deci unul local. O hotarnică a Bârlădenilor (Podoleni) din l724, dar care surprinde și realități mai vechi, cum ar fi faptul că locul aparținea cândva „Arhondei, nepoata Iorgăi postelnicului” de pe vremea lui Vasile Lupu, dar și lui Dumitrașco Cârnul, stolnic mare în timpul aceleiași domnii, în ea se consemnează că „s-a pus o piatră la Topile, în țărmurile Bârladului celui săcu, pe unde au umblat Bârladul cel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Negrea, atunce hotarnic, moșii Umbrărești pi partea cuvenită bătrânului Vițănchi și în dos spiță arătătoare de fișticari”. În partea numită „tratația” cauzei se subliniază că atât Hărăborii, cât și alde Stănilă „sunt curgători din urmașii Ioanei, fata lui Nour și nepoată bătrânului Vițănchi, care Ioană să înpărtășăști cu giumătate de bătrân”, redându-se și dimensiunile pe cele cinci trăsuri din 1817, exact aceleași din jumătatea bătrânului Vasca din care descind „alde Bobocea”. Jumătatea Ioanei s-a împărțit în cinci părți, deci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
partea de moșie a tatălui său”. În primul document din cele două, Tudosie este arătat „fiul Dimoaei din Boziești”. Aceasta fusese soția lui Dima Corpaci, unul din cei cinci frați Corpăcești cu stăpânire în partea de nord a Bozieștilor, Tămășenii, nepoată de fiică a lui Deli Gheorghe, staroste de Tecuci. Numele ei de botez era Anița. Cu Dima Corpaci au avut 4 feciori „unul din ei, Ionașco, fiul lui Dima din Boziești”, martor la înstrăinarea moșiei Durăști, deja menționat mai sus
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pot fi altceva decât istorii. Nu a mințit încă nimeni niciodată... și nu a spus încă nimeni adevărul. Toate istoriile ratate au prins putregai în calitate de mamă, iar diversele excremente cum ar fi Tata, Fratele, Sora sunt Putreziri și Nepoții și Nepoatele sunt Lumea, pentru că nu-și pot ține gura spurcată. SCHWEINDI: Nu știu... un om se mișcă. Toți oamenii merg, fac semne, sar și fac glume cu corpul lor. Și apoi, ia unul o expresie o mișcare curgătoare care transmite că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
rudenie. Tabuul incestului, aproape o trăsătură universală a tuturor sistemelor de familie, interzice relațiile sexuale ori căsătoria între oameni care sunt rude. Statul nostru nu permite căsătoria între părinte și copil, frate și soră, unchi sau mătușă și nepot ori nepoată. De asemenea, căsătoriile între verii primari este ilegală. Tabuul incestului reduce potențiala gelozie între membrii familiei, alimentează realizarea alianțelor cu alte familii și susține sănătatea genetică. În istorie numai puține societăți au făcut excepție de la tabuul incestului. Căsătoriile între frații
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
plus solitudinea.990 Boccaccio, în incipitul poemului său, făcea o prezentare sumară a tinerei văduve părăsită de tatăl dezertor în tabăra grecilor.991 Personajul feminin din opera lui Chaucer rămâne o figură solitară, chiar dacă are alături niște prieteni și trei nepoate, nimeni din grup nu îi este un confident real, deoarece nu se încrede în ele, nu le face destăinuiri intime, iar întrebarea pe care o adresează uneia dintre ele, Antigona, dacă îndrăgostiții pot fi cu adevărat fericiți, devine mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deoarece nu se încrede în ele, nu le face destăinuiri intime, iar întrebarea pe care o adresează uneia dintre ele, Antigona, dacă îndrăgostiții pot fi cu adevărat fericiți, devine mai mult retorică sau pare mai curând formulată către divinitate, deși nepoata oferă un răspuns. Astfel de acțiuni dovedesc relații personale doar formalizate ale Cresidei cu cei din jur, cum ar fi Deifeb, Paris, Elena, Hector și Pandar, și nu o comunicare reală. Reprezintă cunoștințe plăcute, agreabile, dar nu apropiate, de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
diferit pentru: > rudenia în linie dreaptă; > rudenia în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă și în linie colaterală constituie impedimente la căsătorie, aceste persoane neputând să se căsătorească între ele, și anume: * părinții și descendenții; * frații și surorile; * unchiul cu nepoata; * mătușa cu nepotul; * verii primari între ei. Pentru motive temeinice, se pot căsători rudele în linie colaterală de gradul IV, cu încuviințarea autorității administrative competente. Din interpretarea art. 7 C.fam. rezultă că este oprită și căsătoria între copiii adoptatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
era încălzită într-o oală de lut, ca să aibă copilul glasul bun, dar apa nu trebuia să clocotească, pentru ca acesta să nu îmbătrânească repede. Scăldatul se făcea în „algie”, iar când nașa așeza copilul în ea, spunea: „Să trăiască nepoata, să mai facă o fată”. Dacă mama voia să mai aibă și un băiat, nașa spunea: „Am răsturnat-o într-un picior, să mai facă un fecior”. În prima scăldătoare se puneau flori, ca să fie copilul frumos ca ele, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
plus solitudinea.990 Boccaccio, în incipitul poemului său, făcea o prezentare sumară a tinerei văduve părăsită de tatăl dezertor în tabăra grecilor.991 Personajul feminin din opera lui Chaucer rămâne o figură solitară, chiar dacă are alături niște prieteni și trei nepoate, nimeni din grup nu îi este un confident real, deoarece nu se încrede în ele, nu le face destăinuiri intime, iar întrebarea pe care o adresează uneia dintre ele, Antigona, dacă îndrăgostiții pot fi cu adevărat fericiți, devine mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deoarece nu se încrede în ele, nu le face destăinuiri intime, iar întrebarea pe care o adresează uneia dintre ele, Antigona, dacă îndrăgostiții pot fi cu adevărat fericiți, devine mai mult retorică sau pare mai curând formulată către divinitate, deși nepoata oferă un răspuns. Astfel de acțiuni dovedesc relații personale doar formalizate ale Cresidei cu cei din jur, cum ar fi Deifeb, Paris, Elena, Hector și Pandar, și nu o comunicare reală. Reprezintă cunoștințe plăcute, agreabile, dar nu apropiate, de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
felul cum se jucau acestea este poate necunoscut. Personajele lui Caragiale din grupul lui Cațavencu joacă stos, un joc de atu, ca un fel de licitație, dezvoltat apoi în maus, pe care îl jucau Gaițele lui Kirițescu. Venită de la Paris, nepoata lor Wanda le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la care trișa des Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
justifică senzualitatea excesivă a tinerei Maitreyi și a surorii sale mai mici care, geloasă, trădează iubirea acesteia cu europeanul. Ca maestru al fantasticului, Eliade imaginează și iubirea unui pictor cu un strigoi, Domnișoara Christina. Stafia e și ea geloasă pe nepoata ei vie și o torturează. Punctul cel mai înalt al jocului erotic magic e atins în bordelul metafizic de la Țigănci. Și în Groapa lui E. Barbu sunt câteva scene puternice, credibile. Un tânăr hoț ascultă în pridvor sunetele actului amoros
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]