3,633 matches
-
prea de aproape. Dar, te rog, hai să nu ne pierdem în tot felul de ipoteze. Mie, personal, îmi pare bine că sunt oameni și nu cine știe ce monștri necunoscuți. Ce pot însă să-ți certific este faptul că Mașina e neputincioasă în acest domeniu. ― Mă poate proteja. Se văzu pe gânduri și articulă pentru sine: ― S-ar putea. Apoi ridică din nou spre el ochii ei luminoși. ― Nu-mi prea dau bine seama ce amestec ai tu în toate astea. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să se predea. Informează-l asupra situație de pe Venus și spune-i să ia toate precauțiile necesare. Mașina adăugă: ― Întrucât nimeni nu-mi controlează vreodată expedierile mele către Venus, problema a fost foarte simplă. Gosseyn rrciti nota, simțindu-se absolut neputincios. ― Asta-i tot ce știți? reuși într-un târziu să îngâne. Mașina păru să ezite. ― Între timp am primit un alt mesaj prin care mi se anunță că trupul lui Gosseyn trei îmi va fi livrat curând. Gosseyn era îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un bărbat necunoscut. Epiharia coborî ochii în cărticică: ... în toate patimile ce mi s-ar întâmpla. Bărbatul înainta uitându-se de jur-împrejur, la sfinții de pe pereți, într-adevăr zugrăviți cu har neprețuit, își spuse tânăra femeie. Pentru că știu că sunt neputincios, adică neputincioasă, de nu mă vei întări; fricos, de nu mă vei face îndrăzneț; orb, adică oarbă, de nu ... Iată că-l vedea și, în loc să se roage, ea se lăsa atrasă de vicleniile lumii și se uita la el, cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
necunoscut. Epiharia coborî ochii în cărticică: ... în toate patimile ce mi s-ar întâmpla. Bărbatul înainta uitându-se de jur-împrejur, la sfinții de pe pereți, într-adevăr zugrăviți cu har neprețuit, își spuse tânăra femeie. Pentru că știu că sunt neputincios, adică neputincioasă, de nu mă vei întări; fricos, de nu mă vei face îndrăzneț; orb, adică oarbă, de nu ... Iată că-l vedea și, în loc să se roage, ea se lăsa atrasă de vicleniile lumii și se uita la el, cum a ajuns
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
palidă, dar liniștită. Nu se uită la Hedrock, dar îi vorbi fără frică: - Ai intenția să mă asasinezi? Hedrock clătină din cap nerostind nici o vorbă. Acum regretă mai mult ca oricând că a fost silit să-i arate cât de neputincioasă este, regreta mai ales pentru că, fără doar și poate, ea avea să înceapă să modernizeze sistemul de protecție al Palatului, în speranța falsă că se apără de știința superioară a Arsenalelor. Dar el venise, în această după-amiază, pregătit pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Creangă scrisese cândva: „Bate-te mai bine cu mâna peste gură și zi ca vameșul: Doamne, milostiv fii mie, ... Și, scurt și cuprinzător, sărut mâna mătușei, luându-mi ziua bună, ca un băiat”. «Și mă durea mâna ca o gheară. Neputincioasă să se strângă. Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.” Să se ia de mână cu cineva Pentru acei practici DIALOG: CE SE TRANSMITE PRIN GESTUL MÂINII? fericirea Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
puțină valeriană? Nu știu... Femeia se întoarse fulgerător. ― A. nu! Te rog, nu! Mi-ajunge! Doar grija ta n-o mai aveam. ― Iartă-mă, Florence... Încercă să zîmbească: E soarta ta. Soarta oamenilor tari. Să aibă grijă de ceilalți, de neputincioși. Ai fost totdeauna foarte puternică... Melania Lupu își înghiți surâsul. " Ce ciudat e Ioniță! Face declarații atât de îndrăznețe! Între patru ochi, fii convinsă, n-a avut vreodată destul curaj să se exprime, iar acum... Hotărât, trăiește o noapte cap-ti-van-tă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plînge! Adună-ți toate puterile și gîndește-te! Chibzuiește bine, ai nevoie de o soluție, înainte de a se întoarce băiatul. Sânt convinsă că dacă tu ai fi acolo cu ei, ți-ar veni o idee. Niciodată n-ai fost atât de neputincioasă. Există trei ipoteze, fetițo. Să zicem că le-a furat altcineva. O posibilitate pe care o înlături de la bun început. E prea spectaculoasă, ține cel mult de literatură. Rămân celelalte două. Tablourile au fost transferate în altă parte și atunci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obosit... Nu trebuia să intru în combinația asta... Acum e prea tîrziu..." * Florence se înfășură într-un șal apoi își culcă din nou capul pe brațe. Melania Lupu o supraveghea printre gene prefăcîndu-se că doarme. Profesorul, cu brațele moi, atârnând neputincioase pe lângă scaun, privea orb înainte. Ținea gura căscată cu expresia aceea specifică a omului care a încercat o mare surpriză și este incapabil să-și revină. Melania Lupu își strâmbă buzele palide. " Ce imprudență din partea domnului Scarlat să abandoneze arma
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îl luă pe Azimioară de braț și dispăru printre copaci. Inginerul sări din mașină, azvârli furios țigara și se îndreptă alergând spre pilot. ― De ce dracu' n-ai aterizat chiar pe copaci? Unde te-ai băgat în pădure? Alexandru desfăcu brațele neputincios, privindu-i pistolul. ― Dincolo e lacul. Dacă veneam mai aproape, mă reperau toți fraierii de pe șosea. N-ar fi fost unul care să nu coboare să vadă ce se întîmplă. Aveți nevoie de martori? Căruntul râse amar. ― Pădurea-i plină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe ochi și cuțite lungi. Jefuiau, ucideau... Îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
carpetă, mai depozita câțiva metri de lenjerie în șifonier, le căuta un loc în interiorul supraîncărcat, le admira și apoi ochea altceva, chibzuia alte economii, cu gândul la el, un anonim fără chip. Se uită la bătrână. Rămăsese în prag măruntă, neputincioasă, cu mâinile atârnând pe lângă trup. ― Nu obișnuia să încuie ușa când pleca? Melania Lupu își umezi buzele. ― La serviciu? ― În general. ― Ba da... În sfârșit, poate nu totdeauna. N-am verificat. ― Ciudat, reflectă Cristescu deschizând dulapul. Mirosea a levănțică și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asigur! ― Luați loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-am nimic de discutat! Eu unul m-am săturat până în gît! își reteză grumazul cu degetul: Sânt obosit, vreau să dorm! Grigore Popa își măcina neputincios mânia, fălcile îi tremurau, abia reuși să articuleze. ― Ce porcărie! Nici cel mai josnic calomniator n-ar fi insinuat... ― Vreau să dorm! urlă pe neașteptate Matei. Gata! Recreație!! ― Nu! Ai să mă asculți, băiete! Bătrânul își plimbă privirea de la unul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valerica Scurtu. Ridicați și "statuia" lui Popa și-i duceți pe toți la Medico-legal. Accentuă: Am nevoie de rezultatul autopsiilor imediat! Melania Lupu îl aștepta zâmbind. Îl mustră dulce: ― Ați ieșit fără palton. Nu sînteți prudent. Continuă fără tranziție, frîngîndu-și neputincioasă degetele: Măcar de mi-aș putea explica toate lucrurile acestea... Scoase batista din buzunarul capotului ștergîndu-și delicat ochii. Aveai impresia că-și menajează rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NAVELOR DE RĂZBOI DE LA ARSENALE. ÎN CALITATEA MEA DE ȘEF AL GĂRZILOR PALATULUI L-AM AVERTIZAT ÎN LEGĂTURĂ CU CE SE ÎNTÎMPLĂ. AVERTISMENTUL N-A FĂCUT DECÎT SĂ-L GRĂBEASCĂ SĂ SE ÎNTOARCĂ LA SUPRAFAȚĂ, UNDE A FOST PRINS. IARĂȘI SE SIMȚEA NEPUTINCIOASĂ. ACUM DESCRIEREA PĂREA SĂ FIE DESTUL DE LIMPEDE, DAR NU AVEA NICI UN SENS LOGIC. FOARTE PROBABIL HEDROCK A ȘTIUT CĂ SE VA ÎNTÎMPLA CEVA, PENTRU CĂ S-A DUS ANUME ÎN NECROPOLĂ IMEDIAT DUPĂ PLECAREA EI LA ÎNTÎLNIREA CU GONISH. PARTEA ASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sucit mințile vreun tânăr, din moment ce nu a dat nici un semn de viață, negăsind-o nimeni. Sărmana mamă bătrână și bolnavă plângea zilnic, așteptând-o pe fetiță, fiind nădejdea ei la bătrânețe, interesându-se deseori la Miliție de ea. Ne simțeam neputincioși și stânjeniți că nu o putem ajuta nicidecum și fiind prinși cu alte evenimente grave mai tărăgănasem căutările, însă în primăvara anului următor, un grup de tineri au dat peste un cadavru. Fiind sesizate organele de miliție împreună cu procurorul și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ei sunt confruntați cu demonii care sfârșesc prin a-i devora și copleși. Nimeni, în cele din urmă, nu poate să se salveze din această strânsoare a istoriei. Numărătoarea inversă are curgerea implacabilă a naturii, curgere în fața căreia individul devine neputincios. Odată cu avansul lui Koinski, repertoriul de personaje decadente și maladiv-visătoare din această garnizoană italiană pe care o imaginează Pratt devine impresionant. Amoralitatea este dublată de vălul nebuniei și morții care se lasă asupra lor. Evocarea serilor cu jazz și martini
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este preludiul unei invazii ce pare de neoprit. Kurno își trimite emisarii ei către Terra, iar semințele ființelor vegetalo-electrice rodesc pe Pământ, cucerind oraș după oraș. Totul evocă atmosfera sumbră și terifiantă din The day of the triffids. Oamenii sunt neputincioși în fața multiplicării demente a structurilor ce iau în captivitate continentul nord-american. Nici măcar bombele atomice aruncate, ca un semn al disperării, nu mai pun zăgaz avansului implacabil. Rasă sângeroasă, locuitorii de pe Kurno sunt posedați de un instinct voyeurist al lichidării civilizațiilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mag ce deține secretele științei, după ce profesorul distrusese arsenalul din pântecele fabricii de la Bulundi. Milou era călăuza ce deschide, temerar, drumul, visând la noi decorații și la odihna după-amiezelor de la Moulinsart. În spatele caravanei, legați și amuțiți, Olrik și Sponsz contemplau neputincioși această înaintare implacabilă către inima statului azanian. Și ceea ce era inevitabil se întâmplă, fără ca destinul să îi mai ofere vreo șansă președintelui-mareșal. Cu câteva ore înainte ca armata revoluționară să se apropie de oraș, Amin Barra pregătea febril bagajele cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gravă poate să lovească profund ființa omenească. Aceasta putem s-o experimentăm în mod direct, sau prin cineva care ne este apropiat. În caz de boală, realizăm cât de puțin dispunem de viața noastră, cât suntem de fragili și de neputincioși. Desigur, o boală poate să prezinte și aspecte pozitive. Ea ne poate ajuta să medităm într-un mod nou asupra vieții noastre și asupra sensului ei. Dacă o depășim cu curaj, ea ne poate face mai puternici și mai maturi
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
în timp ce eu, ca să nu izbucnesc în lacrimi, îmi înfigeam dinții până la sânge în degete. "Te omor, striga tata disperat, te omor." Îl înfruntam: "Asta și vreau. Ca să intri la pușcărie". El mă privea lung și aproape mă înduioșa furia lui neputincioasă. Se congestiona la față, arăta ca un rac fiert, iar buzele căpătau un tremur nervos. Cred că nu l-am iubit niciodată mai mult ca în asemenea momente când el mă ura. Și, în ciuda a tot ce se întîmplase, aș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcîndu-se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer să spun că eu însumi am transformat fleacurile în catastrofă, din vanitate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tropăiau pe margine, se așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
epidemie, această trupă se văzuse constrânsă, după un acord cu Opera noastră, să-și reia spectacolul o dată pe săptămână. Astfel, de luni de zile, în fiecare vineri, teatrul nostru municipal răsuna de vaietele melodioase ale lui Orfeu și de chemările neputincioase ale Euridicei. Totuși, acest spectacol continua să se bucure de favoarea publicului nostru și aducea mereu încasări bune. Instalați pe locurile cele mai scumpe, Cottard și Tarrou dominau un parter plin până la refuz de cei mai eleganți dintre concetățenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]