3,370 matches
-
cu care era Împreună de treizeci de ani, și avea și motive. Aceasta era blondă, Înaltă, subțire și feminină, cu un zâmbet vag Întipărit tot timpul pe chip. Josh și Charlie desfăcură papirusul lung, În tuș, intitulat „Munte prin nori“, nerăbdători să adauge Încă o podoabă camerei lor de zi, deja superbă. Papirusul gri, sprijinit pe piciorușe de bambus, se Întinse În toată camera, făcând-o să pară mică și Înghesuită. — Avem cea mai mare colecție de pe Coasta de Vest, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
te iubește și te protejează, Îți ucizi creierul, spuse Desert Rose ursuză. Toate prietenele mele care s-au căsătorit s-au lăsat de artă. Banii Îți distrug creativitatea. Trebuie să lupți, să fii tot timpul În priză. Kitty o Întrerupse nerăbdătoare. — Ăsta nu e decât un clișeu fumat! Nici să muncești de dimineața până seara În vreun post care-ți ucide creierul nu ajută... cam câtă creativitate crezi că-ți mai rămâne după ce ai ieșit din tură de la McDonald’s? Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Cei de la compania care a Închiriat rulotele vin mâine-dimineață la opt să le aducă, mărturisi. — Omule, cum dracu’ ai ținut ascunsă informația asta atât de importantă până la două noaptea? reacționă Pedro, cu o voce lipsită de voioșia obișnuită. Kitty, deja nerăbdătoare, Îi smulse telefonul din mână. — Spargem rulotele! Nu mai pot aștepta! Am Înghețat. — Spargere? Hmm... zise Charlie, vag Încântat de idee. Pedro Își luă telefonul Înapoi. — Mi se pare o idee foarte bună. O ajut și eu. Charlie tăcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iar cu cealaltă luă telecomanda și Începu să caute pe diverse canale un film romantic. În schimb, apăru Honor Blackman cu replica celebră de la Începutul filmului James Bond: — Bună, numele meu este Pussy Galore. Matthew râse și Începu să caute nerăbdător ceva care să creeze „starea“, dar fără folos. La ora aceea neobișnuită din noapte, ofertele erau CNN, Fox News sau filme porno. Apoi dădu peste o secvență cu Heather Graham În Jurnalul unei vedete de film porno și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și cu Matthew În noaptea asta. A zis că ar prefera să mă duc În altă parte. — De când ai nevoie de permisiunea lui ca să-ți petreci noaptea undeva? El te Întreabă unde să-și petreacă el nopțile? — Nu Înțelegi, zise nerăbdătoare Desert Rose. Ne-am certat, dar la final aproape că ne-am sărutat. El aproape că m-a sărutat. Lui Kitty nu-i venea să-și creadă urechilor, același refren! — „Aproape“ te-a sărutat? — Da. De trei ori. — Aproape te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
schimbe subiectul plictisitor despre religie. Kitty scose albumul foto din geantă și le arătă pozele cu Matthew. — E cam bătrân... zise rusoaica. Cred că poți găsi ceva mai bun de-atât... dar pari foarte fericită alături de el. Giulia studie pozele nerăbdătoare și gânditoare. Medită puțin, apoi zise: Faceți un cuplu reușit, Înțeleg de ce Îl placi atât de mult. Carmen se uită neimpresionată la ele. — Dacă și-a Înșelat prietena cu tine, iar pe tine te Înșală cu ea, nu e decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
transforme Într-o femeie stilată din New York. Un italo-american chel, Între două vârste, se apropie imediat de rusoaică și-i oferi ceva de băut. Era atât de lipicios și de agresiv, Încât ar fi dezgustat orice femeie, dar Olga era nerăbdătoare să experimenteze primul ei flirt newyorkez. — Ce părere ți-a făcut tipul ăsta? o Întrebă ea pe Kitty de Îndată ce rămaseră singure. — Consideră-l Încălzirea, Încercă Kitty să fie diplomată. Giulia zări un vechi prieten la bar și el le invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
receptorul jos câteva momente, dar tot Îi auzea vocea: — ...la coapsele tale tari de leoaică, la fundul tău rotund și bombat, la oaza ta caldă și dulce de viață. Tăcu. Părea să fi terminat. Kitty ridică receptorul. — Ai Încheiat? Întrebă nerăbdătoare. Da... — Mă simt singură. Azi m-am simțit groaznic. — Ce s-a Întâmplat? — Nu a dat nici măcar un telefon, nu mi-a trimis nici măcar un e-mail de Sf. Valentin. — Îmi pare rău, zise el, dar se bucura, fără Îndoială. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
atacatori, jurându-se pe toți sfinții că n-au nici un amestec în cele întâmplate, ajutau după aceea să fie cărate pe marginea drumului, Oamenii ăștia strică bunul nume al cartierului nostru, noi suntem oameni cinstiți, spuneau, iar șoferii celorlalte camioane, nerăbdători să-și vadă curățată calea ca să nu întârzie la Centru, le răspundeau doar, Bine, Bine. De astfel de accidente de parcurs a fost scutită furgoneta lui Cipriano Algor, mai ales pentru că circula ziua. Cel puțin până azi. Adevărul este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șeful departamentului de achiziții și să încerce să descopere care sunt intențiile Centrului, dacă reducerea comenzii e temporară sau definitivă, știi, tată, că Marçal e respectat de superiorii lui, Cel puțin așa spune el, Spune pentru că e adevărat, replică Marta, nerăbdătoare, și adăugă, Dacă nu vrei, nu sun, Sună, da, sună, e o idee bună, e singura care poate fi acum de folos, deși mă îndoiesc că un șef de departament al Centrului ar fi dispus să dea socoteală așa pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sau zile, viitorul a devenit deodată scurt, cred că am mai spus o dată ceva de genul ăsta. Cipriano Algor făcu o pauză, apoi adăugă strângând din umeri, Înseamnă că e adevărat, Nu sunt decât două căi, spuse Marta, hotărâtă și nerăbdătoare, fie muncim ca până acum, fără să ne batem capul mai mult decât e necesar pentru a o scoate cu bine la capăt, fie suspendăm totul, informăm Centrul că am renunțat la comandă și așteptăm, Ce așteptăm, întrebă Marçal, Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
totul, și ei vor răspunde da, totul s-a rezolvat, și pe dată toți trei se vor gândi, sau vor simți, dacă există inegalitate între a simți și a gândi, că ce s-a terminat e același lucru care așteaptă nerăbdător să înceapă, că actele spectacolului și ale vieții, primul, al doilea și al treilea, sunt tot timpul o singură piesă. E adevărat că unele accesorii au fost scoase din scenă, dar lutul din care se vor face accesoriile noi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
plătim o servitoare sau o femeie în casă, sau cum s-o fi chemând, îi reteză brusc vorba Cipriano Algor, Cineva care are nevoie de o o ocupație și nu-i pasă dacă nu câștigă mult un timp, insistă Marta. Nerăbdător, tatăl își aruncă pătura de pe umeri, de parcă se sufoca, Dacă te gândești la ce-mi închipui, mai bine ne oprim aici, E de știut dacă ți-ai imaginat pentru că eu m-am gândit, spuse Marta, sau dacă te-ai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acestui creator se afla alt creator, e foarte probabil că de la cel mai mic la cel mai mare s-a ridicat ceva ca o rugă, o implorare, o rugăciune, ceva de genul, Nu mă lăsa baltă. În sfârșit, cu mâini nerăbdătoare a introdus figura de lut în cuptor, apoi a ales cu minuție și a cântărit cantitatea de lemn care i s-a părut potrivită, a eliminat lemnul verde și pe cel prea uscat, a scos o creangă care ardea prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șaizeci de ani, Pare grozav să ai peste șaizeci de ani, spuse Marta, Exact, cu cât ești mai bătrân, cu atât ești mai în câștig, când vei muri, vei fi bogat, Și ce s-a întâmplat după aceea, întrebă Marçal, nerăbdător, N-ai intrat niciodată acolo, se miră socrul, Știam că există, dar n-am intrat, n-am avut timp, Atunci n-ai idee ce-ai pierdut, Dacă nu povestești, mă duc la culcare, amenință Marta, Bine, după ce plătești și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de a se mai ocupa de mâini, creierul născocea succesive șmecherii, șiretlicuri, capcane, strategeme, trame, subtilități, ajungea chiar să admită posibilitatea de a recurge la telekinezie pentru ca, într-o secundă, să transporte de la etajul treizeci și patru la misterioasele săpături acest trup nerăbdător pe care atât de greu îl stăpânește. Deși încă mai avea înainte lungi ore de așteptare, Cipriano Algor se hotărî să meargă acasă. Vru să-i dea fiicei lui banii pe care-i primise, dar ea spuse, Ține-i pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul de bătrâni despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, „acum, salt!”, și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucât le înțelegeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am prefăcut eu că nu înțeleg. — Ei, cum de ce? se văzu obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: — Domnilor, uitați că eu sunt un artist? Bătrânul mă aștepta, ridicat în picioare, nerăbdător. De ce întârziasem atât? A trebuit să-i explic că îngerul său păzitor, Francisc, se arătase deosebit de exigent la ritualul spălării mâinilor. Ceea ce i-a făcut plăcere Bătrânului. Doar era vorba de o regulă sacră. Ați discutat și despre cimitir? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine ca să-mi stârnească dorința, și i-am înlăturat-o, după care, cu un nou efort, m-am retras, depărtându-mă. Mulțumit de această victorie parțială asupra mea, m-am grăbit s-o desăvârșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvântându-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind zorile. Prin urmare, visasem că ploua. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
facem cu unul presupus. Agliè nu părea mâhnit de atitudinea noastră rezervată față de el. Ne saluta cu multă grație și se eclipsa. Cu o grație care deja mirosea a infatuare. Într-o luni dimineață ajunsesem târziu la birou, iar Belbo, nerăbdător, mă invitase la el, chemându-l și pe Diotallevi. „Noutăți mari“, spusese el. Tocmai Începuse să vorbească, și a sosit Lorenza. Belbo era Împărțit Între bucuria pe care i-o provoca vizita aceea și nerăbdarea de a ne spune descoperirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fără noimă. Dar se ținea drept, cu capul sus, cu cămașa descheiată la piept, cu mâinile legate la spate, ca unul care nu cunoscuse niciodată frica. Temperat de calmul lui Belbo, resemnat, În orice caz, În ceea ce privește Întreruperea oscilațiilor, tot mai nerăbdător să cunoască secretul, aflat acum la Încheierea socotelilor cu cercetarea lui de o viață, sau de mai multe vieți, hotărât să preia din nou comanda adepților săi, Agliè se Întorsese din nou către Jacopo: „Haide, domnule Belbo, hotărâți-vă. Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Vrei să spui că martorii inocenți ai Întîlnirilor noastre au fost victimele acestei... atenții... a universului? Wakefield Îl invoca pe Dumnezeu doar arareori, dar de data asta i se păruse potrivit. — Asta nu pot s-o explic, Wakefield, zise Zelda nerăbdătoare, dar sînt convinsă că, În ceea ce te privește, singurul mod de a te face mai atent și mai concentrat este să fii ținut Într-un spațiu restrîns, cu un cîmp vizual Îngust, unde nu te poți mișca prea mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Încît doar prin raportare la această lume naturală, sau „natură“ trebuie să ne măsurăm lumea noastră omenească. Sau, ca să mă exprim altfel, virtualitatea are un stăpîn: realitatea. Farkas sare din scaun: — Te contrazici singur! Realitatea este un construct! El Diablo, nerăbdător, pune un nod În gîtul lui Farkas, făcîndu-l să tacă. Cară-te, Farkas. Evident că Wakefield se contrazice. Dar natura este terenul lui și Îi place să audă laude la adresa ei. — Da, domnule Farkas, dar Realitatea este cea mai veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]