6,179 matches
-
celest și terestru,în drum spre reîncarnare, Existența-i un dezastru,moartea,o purificare. Ea încoronează viața,c-o dorință unanimă Și stigmatizează fața,în a vieții pantomimă. Nu vorbesc despre credință, că ea trăiește în tine Și semnifică puterea nevăzută,ce e-n sine. Viața noastră-i trecătoare,ca o apă învolburată. De-o trăiești frumos și sincer,n-o s-o regreți niciodată. Îți călăuzește pașii,eternă-i a sa fântână. Te duci,dar rămân urmașii,când viața ți se
IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370573_a_371902]
-
ca o apă învolburată. De-o trăiești frumos și sincer,n-o s-o regreți niciodată. Îți călăuzește pașii,eternă-i a sa fântână. Te duci,dar rămân urmașii,când viața ți se curmă. Doar se știe că iubirea văzută și nevăzută, Ce-n viață ți-o dă simțirea pe a timpului lăută, Este dubla înfățișare ce-o are Divinitatea. Te-nsoțește a ei ardoare,o preia eternitatea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370573_a_371902]
-
Doar se știe că iubirea văzută și nevăzută, Ce-n viață ți-o dă simțirea pe a timpului lăută, Este dubla înfățișare ce-o are Divinitatea. Te-nsoțește a ei ardoare,o preia eternitatea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2030, Anul VI, 22 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IUBIREA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370573_a_371902]
-
nu mă înclin în față versetelor biblice ce spun pe buna dreptate că “iubirea nu se umflă-n pene”! Vorbele ce sunt perfect adevărate par să fie paradoxale." (Lao-tse). Iubirea ce este perfect naturală, simplă, reală, profundă prin trăirile intense nevăzute, dar care respectă demnitatea pură a omului, fără a fi plină de artificii colorate (cu sclipici), să fie demodat de paradoxală? O vorbă spune că “acela care se umilește în fața lui Dumnezeu, poate sta demn în fața tuturor oamenilor!” De fapt
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
Nirvana, cea mai frumoasă poezie, a scriitorului Eugen Dorcescu la Editura Eurostampa, Timișoara este o rara avis pe firmamentul Bibliotecii Naționale a României din motive strict teoretice, estetice, de artă, de istorie literară. Această afirmație este contrabalansată cu un PR nevăzut, neauzit, în rândul criticii literare de elită care nu mai prididește să izvorască recenzii, festivaluri, lansări de carte mediocră, fast și premii, pentru o literatură de conjunctură, superficială, comercială, lăsând adevăratele valori să se descurce underground, să-și promoveze singure
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
importante, dar triada în permanență simbiotică , eu-ul poetic, scribul și drumul, sunt diagnosticate pas cu pas în devenirea lor. Dialogul cu alter ego-ul: „depărtarea de unde izvorăște imensa tăcere roșie incendiată a soarelui nu suntem liberi a rostit însoțitorul meu nevăzut nimeni nu este și nici n-a fost liber vreodată acum bătrânul eremit târăște cu sine la lumină cadavrul coșmarului târăște cu sine piatra de moară a tuturor viselor negre prin care-a trecut târăște cu sine coșmarul nocturn coșmarul
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂIASTRA NEVĂZUTĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Dragostea cioplește-n piatră caută-n adânc lumina întunericul mă latră sus în ceruri poate-i tina Caut în adânc lumina mă cioplesc parcă pe
MĂIASTRA NEVĂZUTĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369328_a_370657]
-
m-am pierdut ce bine Mă cioplesc parcă pe mine întunericul mă latră o statuie crește-n fine dragostea cioplește-n piatră Caută-n adânc lumina dar nu zboară-a cui e vina Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: MĂIASTRA NEVĂZUTĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MĂIASTRA NEVĂZUTĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369328_a_370657]
-
lirică de iarnă. Un tablou ce nu poate fi pictat de mâini îngerești, doar de cele îngerești! Un sentiment cald, ce topește aisbergul. Albul incandescent , al fulgilor de nea, ne vorbesc despre o altă lume, pură,nedescoperită încă... O lume nevăzută, un univers al ghețarilor, al florilor de nea, cu miros cald de tămâioară. O iarnă cu flori, cu ulei mirositor al fecioarelor, închinate Pruncului Isus. O Noapte Sdântă,clară, cu ghirlande de maci sălbatici, care așteaptă gângurul Pruncului , născându-se
LIRICĂ DE IARNĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369342_a_370671]
-
cu lumina sa albă, rece și plină de mistere peste întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să fâlfâie aripi nevăzute. Chiar și flăcările focului luau forme înspăimântătoare, iar scânteile pocneau în aer. Din când în când tăciuni aprinși săreau din foc. La ferestrele castelului se aprinseră torțe, iar pe ziduri ardeau focuri de jur împrejur. Se pare că vampirii își
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
să discutăm despre eveniment. Eram puțin surprinsă, căci mă așteptam să văd o mare de uniforme militare. Însă nimeni nu purta așa ceva. Aveam să descopăr imediat că milităria urma să fie dată jos din pod altfel. Ca la un semnal nevăzut, în clipa când locțiitorul comandatului colegiului i-a invitat pe foștii elevi să se așeze pe clase, toți ca unul, s-au grupat ordonat, pe patru șiruri, în fața Comandamentului. În câteva secunde eram ei și noi. Militarii, chiar dacă în costume
O ADOLESCENȚĂ ÎN HAINE MILITARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369529_a_370858]
-
infailibil?! Omenia, generozitatea, bunul simț îi înnobilează pe oameni întocmai necățărându-i în vârful aroganței, cățăratul nefiind cu nimic mai presus decât târâșul. Există uneori atât de aproape, chiar sub ochii noștri astfel de oameni, dar, adesea ne derutează viziuni nevăzute, ne domină o rațiune ce se dușmănește cu sensibilitatea sufletului, iar aceasta nu-i decât un crunt rău ce ne-ndepărtează de ei și pe noi de noi! Neamul românesc are lângă trupul și sufletul său un suflet și un
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
și strămoșilor săi spre a releva ochilor odihniți (ai celor fără harul și puterea lui de dăruire) chipul lumii Cerului, așa cum a fost închipuit jos, pe pământ, de meșterii cei aleși de Domnul să zidească, să cioplească, să zugrăvească lumea nevăzută a Sa. Și ca văzând noi toate acestea, să ne minunăm de câtă avere a făcut poporul român din Basarabia (și din alte locuri străine, unde l-a prins vremurile) din talantul cel propăvăduit în Evanghelia Duminicii a 16-a
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
care o doresc, orientîndu-se de mici către locul de muncă preferat conform principiului ”omul potrivit la locul potrivit”. Viața întru zamolsianism, ca dacoromân, este eternă, pentru că eternitatea s-a născut, este valoarea zamolsiană vie, omul este academicianul celor văzute și nevăzute - simbolul înțelepciunii a tot și a tuturor celor care s-au aflat, se află și se vor afla în DacoRomânia de la începuturi pînă în viitorii previzibili și dezirabili spre orizonturile lumii. La 21 iunie 2016 am sărbătorit, împreună cu ei, trei
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
nu avu puterea— de a-l izbăvi Trecu apoi și un levit cu legea vieții drept stăpână nici el însă nu s-a oprit un salvator ca să devină O vai sărmanul—cel căzut rămase fără vreo șansă în chinul morții nevăzut de-a fi adus din nou la viață Căci preoția n-a făcut nimic viața să-i redea nici lege măcar n-a putut povoara morții să o ia Pe alăturea ele trecură lăsând în drum pe cel sărman căci
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
întru înnobilare de suflet / spirit, întru acel imperios principiu conținut / semnificat și de latineasca zicere, ridendo castigat mores, cu „ieșire“ surprinzător de sigură, „pe scara de serviciu“ a labirintului, într-o ultimă instanță de catharsis. În „deschidere“ stă ars poetica „nevăzutei trepte“, deloc expresionistă, ci, prin excelență, paradoxistă, cu un erou-lider-de-comunitate / grup („haită“), asumându-și rolurile „la persoana I-plural“, intermediator, foarte „atent-sorescian“ la tot și la toate, cam de la jumătatea distanței dintre „Șoptitoarea Trapă Înfloritoare de sub Picioare“ și Poezie, nu
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
I-plural“, intermediator, foarte „atent-sorescian“ la tot și la toate, cam de la jumătatea distanței dintre „Șoptitoarea Trapă Înfloritoare de sub Picioare“ și Poezie, nu dintre poet și medic / nebun (după cum se știe dintr-un arhicunoscut proverb hispanic), trapa îndemnând la urcarea „nevăzutei“ trepte, nu a „expresionist-nebănuitei“ lui Lucian Blaga, ci a celei «într-un elan oniric», deoarece deslușește pericolul „de a ceda“ presiunii „creatorilor“, în vreme ce „Călăul Liric“ - „înspiralat de «lehamitea de heruvim»“, însă bine „monitorizat“ de Eroul Liric - așteaptă „insuficient motivat“, „croșetând
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
a ceda“ presiunii „creatorilor“, în vreme ce „Călăul Liric“ - „înspiralat de «lehamitea de heruvim»“, însă bine „monitorizat“ de Eroul Liric - așteaptă „insuficient motivat“, „croșetând absent“, „deschiderea supapei“, contrabalansând, în murmurarea-i, acea spăimosă / alarmantă „șoaptă a trapei“: «venim, vuim / până la scăpătat» (O nevăzută treaptă, p. 5). În textul secund - cel de după „nevăzuta treaptă“ (de „împiedicare de pupilă“) -, adică în cele trei catrene „clasic-de-modern-paradoxiste“ ale poeziei dătătoare de titlu la întregul volum, Distinsului Receptor i se lămurește - „cam villonesc“, s-ar putea spune - locul
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
lehamitea de heruvim»“, însă bine „monitorizat“ de Eroul Liric - așteaptă „insuficient motivat“, „croșetând absent“, „deschiderea supapei“, contrabalansând, în murmurarea-i, acea spăimosă / alarmantă „șoaptă a trapei“: «venim, vuim / până la scăpătat» (O nevăzută treaptă, p. 5). În textul secund - cel de după „nevăzuta treaptă“ (de „împiedicare de pupilă“) -, adică în cele trei catrene „clasic-de-modern-paradoxiste“ ale poeziei dătătoare de titlu la întregul volum, Distinsului Receptor i se lămurește - „cam villonesc“, s-ar putea spune - locul „spargerii vitraliilor“, de fapt, al „programat-profanării / dinamitării“ unui eurosimbol
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
știe? Așadar, un zâmbet pentru fiecare : pentru portarul care , imperturbabil, mă întâmpină în fața ușii de la intrarea în instituție, pentru vecinul de vis-a vis, pentru femeia de serviciu, pentru șef, chiar dacă e nervos, pentru cerșetorul de la colț... Zâmbetul-o floare nevăzută oferită cu mărinimie oricui are nevoie, și nu numai...Acest dar nu e numai pentru tine, nu ți-l ofer doar ție, trecătorule prin viața mea, ci în primul rând mi-l ofer mie însămi, ca o garanție că încă
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
în șoapte”. Farmec în stare de trezie. „Amurgul tot cată înapoi / la ziua ce se-ascunde / în dosul gardului din creste / și-n lâna neagră de la oi. Și toate curg către amurg, / cu largul lumii, vârstele, / curmate sunt și astrele, / nevăzutele, cum curg”. Elan superior. Odă a bucuriei. Receptivitate artistică diurnă (chiar și sub stele). „Sublim e cântecul luminii! / Stau astrele veșnice, / Neștiutele fără de nume, / Aprinse în sfeșnice”. Impresii bine prelucrate: „amândoi sunt de prisos, / clopotele bat în turlă, / cântă buha
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
nici în ruptul capului, în umezeala și în întunericul acela, neastâmpărat, parcă doream să văd cât mai repede lumea și pământul - sublima și neasemuita creație, a Celui ce Le vede și Le face pe toate, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Cum a și ajuns, tanti Ileana lui Roman, a luat un ciubăr mare de lemn, a pus apă fierbinte aproape pe jumătate, și a pus-o pe mama cu „șezutul” deasupra ciubărului, astupând totul cu un ștergar mare de cânepă
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
Acasa > Literatura > Proza > UN FILM - ESEU Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Aseară, imaginile și vorbele interpreților se revărsau peste sufletul meu și-mi dezvăluiau „secretul” nevăzut al împlinirii. Îl știam demult, de când eram studentă și prin casa mea scriam cu litere de-o șchioapă: vreau, pot și voi realiza. Mai târziu, în mintea mea se forma imaginea împlinirii. Așa a fost filmul de aseară, o confirmare
ESEU de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370787_a_372116]
-
pradă deznădejdei. Asemenea unui animal lovit între coarne, ca paralizată, m-am prăbușit într-un fotoliu. După un timp, mintea a început să se liniștească și am simțit că mă ridic din fotoliu aproape automat, ca împinsă de o forță nevăzută. M-am îndreptat spre locul unde se află discul cu înregistrarea cântecului din filmul “Zorba Grecul”. Ascultându-l, picioarele au pornit singure într-un dans din ce în ce mai dinamic, corpul s-a încărcat de energie pozitivă, și mai apoi m-am auzit
PUTEREA MAGICĂ A GÂNDULUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369546_a_370875]
-
în ceață, privim spre soare, noaptea visăm drumul, și dimineața ne rostogolim iarăși spre zări uitate sau necunoscute, încâlcite, greșite sau ascunse, și obosiți, spre târziul vieții, încetinim rostogolirea. Tragem aer în piept și în perioadele de epuizare, pe căi nevăzute, ne încărcăm de proaspete energii venite din univers și iar pornim până va veni timpul să ne înălțăm, ca să completăm energia din care am primit și noi. Dar cât este pe Pământ, omul rămâne o ființă duală și contradictorie, pământeană
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]