4,367 matches
-
21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Sunt toate acolo, legate c-o sfoară... Nimic nu lipsește... Coperțile gri închid între ele tăcute o vară atât de frumoasă...Te poți răcori citind printre rânduri de arșiți cascade, livezi înflorite de albe ninsori, pe-ntinsele pajiști de ger cavalcade mânate de doruri cumplite și nori strânși snop de o mână atât de avidă să lase în urmă-i un strop de senin. Te poți rătăci în privirea fluidă a ăstei istorii rescrise cu-
ILUZIILE de AURA POPA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380581_a_381910]
-
și o scândură pusă pe o bară între doi pari. Amintirile o purtau în lumea îndepărtată a copilăriei. Ar fi vrut să rămână acolo, în timpul acela îndepărtat, fără griji și suferințe cu ierni trienite și veri înmiresmate. În acest timp ninsoarea a pornit de-a binelea. “Până mâine se strică frumusețe de flori. Cred că o să le culeg și le voi pune în cameră, acolo unde e tata. Toată casa va mirosi a crizanteme!”. A pus apă în cele două găleți
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
adormea. Trupul a devenit inert. - Mămică, vino, cred că si-a dat ultima suflare. Aneta s-a apropiat de pat i-a luat mâna și a constatat că nu mai are puls. I-a închis pleoapele. Tea a ieșit afară. Ninsoarea cădea deasă. Durerea împietrise lacrimile în inimă. Ar fi vrut să plângă. Nu putea. Gândul îi stătea la cele văzute și nu găsea nici o explicație care să o mulțumească. Această experiență îi fusese de ajuns pentru a crede că omul
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
strălucire/ doar c-un fir de vânt nebunatic,”; „trupul tău de ceară /arzândă”; „înmugrind petale de lacrimi”; „lacrimă a nopților pătate cu stele,”; „sunt încătușat în ploile de /Curcubeu”; „ninse cu foșnet de petale de crin”; “e inundă cu țipete ninsorile de vise,”; “dăltuind flăcări de sânge”; “înzăpezit în nopțile stelare,”; „cânt fluturii colindă spasmodic prin/ venele mele”; „suspinele mele/ se-aud clocotind în frunze,”; să mă-mbrac cu Toamne de-argint/într-o albastră dimineață,/ născută din nopțile cu coviltir
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
din șoaptele nopții,/scriindu-mi poemul Dragostei pe suflet,/ dezmierdându-mă tainic...” și nu mă lăsa „uitat la răscruce de drumuri,/ cu tristețea pe brațele-mi răsfirate / în îmbrățișări fugare...” (uitat într-o broderie de liniște...); „culege-mă din gerul ninsorile târzii /căzute matinal/ la marginea orizontului de jar/ în zări sugrumate” (fii, tu, Iarna mea rănită...) Deținător de mari rezerve spirituale, conștient de condiția limitată a eului, în ceasurile de deznădejde, se avântă pe verticală, învocând angelicul, sperând să găsească
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te cu mine,/ primind în suflet /flămândele-mi ninsori/ce se scurg prin Clepsidra Vieții.../ înveșmântă-te cu mine,/cu aripile-mi frânte,/învățând ce e zborul...” (înveșmântă-te cu mine...) În spatele fiecărui cuvânt se află un suflet tensionat, un suspin neauzit, o Lacrimă a Lumii focalizată într-o
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
reușește să-ți umple sufletul de emoție și blândă înfiorare. Poetul vânează cuvintele ce zac în adormire în „călimara cu diamant”, acestea curg cu lejeritate, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică, așezându-se ca o ninsoare abundentă peste tumultul trăirilor,(expresie a unor permanente stări conflictuale), mobilizând cu lejeritate energiile creatoare, impregnate cu iubire și pasiune. * Metamorfozarea gândurilor se face cu răbdare și tenacitate, fiind trecute prin flacăra rațiunii spre a se purifica, ca mai apoi
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
pe bolta aștri cu ochii de mătase, Au coborât din rai luceferi împărați, Cercei de chihlimbar din frunze toamnă coase. Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori, Suav mă regasești în palmă unei stele, În fiecare noapte cern îngerii ninsori, De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele. Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n calendar să nu ne țină minte, Esti șoapta-n care nuferi fac
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379372_a_380701]
-
în postura de emoționant poet, de această dată, nu epigramist). Următoarea ședință de cenaclu se va desfășura în 17 decembrie de la orele 17, la Cercul Militar Cluj, când va avea loc lansarea revistei „Agora literarăˮ și a Antologiei Napoca Nova „Ninsori albastre cerne cerulˮ. Vă așteptăm cu drag! Referință Bibliografică: Cenaclul literar „Artur Silvestriˮ din Cluj-Napoca a sărbătorit scriitorii-doctori / Voichița Pălăcean Vereș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Voichița Pălăcean
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA A SĂRBĂTORIT SCRIITORII-DOCTORI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379386_a_380715]
-
rămas de spus, că ne iubim și-mi ești, Întinerim de drag, de-o viață și mai bine, Noi, suflete pereche-n icoane de povești. Colinda maci suavi zâmbindu-și în ghirlanda, În suflet înflorește un vis de dor aprins, Ninsoarea jucăușa pe gene se dezmiardă, E anul nou iubire, miroase-a răi și-a nins. Referință Bibliografica: E anul nou iubire / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1460, Anul IV, 30 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
E ANUL NOU IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379400_a_380729]
-
Ce mi-aș dori mai mult decat beția-n care, Adorm pe câte-o stea și tainic te respir, Eu ți-am rămas icoana, de dor vindecătoare, Tu giuvaer în salba, ocean de elixir. Nu-mi sunt nicicând de-ajuns ninsorile de meri, Desi mi-ai fost izvor în răsărit de foc, Cheamă de pază îngeri, ne fie ei străjeri Și creionează vise cu aripi de noroc. Cu lacrimi de salcâm, pe trup, noapte de noapte, Să-mi scrii câte un
PE UMERI DE CER de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379402_a_380731]
-
în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri, Ca doua aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor, Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri, Ninsori de pătimi în cuptor, destine, legi de muritor! Scrisori în șoapte de zapezi, miraje-n care sper să crezi, Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite, Nostalgic pian doinind amiezi, împărații de fluturi verzi, Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde risipite. Trecute
DEPARTE TU, DEPARTE EU de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379407_a_380736]
-
după mânz: -Hai, băiet, hai c-acuși intrăm în pădure la dos! Nu mai era de glumă,au prins vânturile a se ciondăni fugărind ciorile, trezind zăpada din somnul ei, uruind și scârțâind prin ramurile copacilor cuvinte nedeslușite. Perdele de ninsoare se ridicau de la pământ, perdele de ninsoare coborau din cer! Cu vifornița în față nea Vasile își croia cu greu drumul. Și mânzului îi trecuse de joacă! Au intrat la timp în pădure, două vârticușuri au prins a se împleti
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
intrăm în pădure la dos! Nu mai era de glumă,au prins vânturile a se ciondăni fugărind ciorile, trezind zăpada din somnul ei, uruind și scârțâind prin ramurile copacilor cuvinte nedeslușite. Perdele de ninsoare se ridicau de la pământ, perdele de ninsoare coborau din cer! Cu vifornița în față nea Vasile își croia cu greu drumul. Și mânzului îi trecuse de joacă! Au intrat la timp în pădure, două vârticușuri au prins a se împleti și dă-i horă! Mărunțelul le lipsea
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
zăpada cu copita, mânzocul mâlc lângă iapă, lupii pe labele de dinapoi, luna scriind pe colții lor și chiuitura care în sălbăticia nopții pare ca o rugă! -Scoală, mândruțo, din somn Nu mă vezi că eu nu dorm! Cerne o ninsoare blajină, nu-i ger, iar dac-ar fi, cine să-l mai simtă?! Moș Vasile Chițâgoi nicidecum! Are fruntea plină de broboane reci, obrajii aprinși ca jarul și mâinile încleștate: una pe topor, alta pe serpentină. Simte cum îl lasă
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
gânduri Spre tine ele zboară, Suspină printre rânduri A inimii vioară. Cuvintele pulsează Pe strune nevăzute, Iar sufletu-mi visează La clipele trecute. Pe cer apare luna Nepăsătoare trece, Ș-anină-n păr cununa Cu-a sa lumină rece. Trec anii tinereții Ninsori s-adună-n plete, Sunt la sfârșitul vieții Buzele-mi ard,mi-e sete. Trădată a mea soartă Și-a așternut uitarea, Prin zăvorâta-i poartă Trece doar supărarea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ÎNSINGURARE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNSINGURARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379526_a_380855]
-
nr. 1808 din 13 decembrie 2015. Decembrie feeric, o iarnă că-n povești, Gravori din lumi astrale au desenat în glastră Un mozaic din gheață, bijuterii cerești, Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră. Nechează cai sprințari și-n marea de ninsori Torc caiere de ceață pendulele din burg, Miroase-a scorțișoară, a cetină, licori, Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg. Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdină Cum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
țin de scaun, cu ... VI. DE-O VREME, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015. Ca o lacrimă veche tăinuită de clopot Într-un schit părăsit, fără urme de miei, La hotar ce desparte ninsoare de clocot, Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de rai, În beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
mai face la geamuri popas, La masă cu dorul, băut cu amar Și-n rostul nerost cu-absenți la taifas. Citește mai mult Ca o lacrimă veche tăinuită de clopotîntr-un schit părăsit, fără urme de miei,La hotar ce desparte ninsoare de clocot,Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei.Câte flăcări se sting sub obroc de iertăriși ce multe se nasc într-o clipă de rai,În beție de timp trag de funii uităriRăstignind înc-o zi în destine de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
sub lespezi îngropate Rest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse, Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coate Și-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină, Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină, Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri. Târziu, după negări și amânări deșarte, Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
că fi-vor sub lespezi îngropateRest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse,Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coateși-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină,Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri,Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină,Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri.Târziu, după negări și amânări deșarte,Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri,Cu suflet frânt de iele, în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Ce mi-aș dori mai mult decât beția-n care, Adorm pe câte-o stea și tainic te respir, Eu ți-am rămas icoană, de dor vindecătoare, Tu giuvaer în salbă, ocean de elixir. Nu-mi sunt nicicând de-ajuns ninsorile de meri, Deși mi-ai fost izvor în răsărit de foc, Cheamă de pază îngeri, ne fie ei străjeri Și creionează vise cu aripi de noroc. Cu lacrimi de salcâm, pe trup, noapte de noapte, Să-mi scrii câte un
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Ce mi-aș dori mai mult decât beția-n care,Adorm pe câte-o stea și tainic te respir,Eu ți-am rămas icoană, de dor vindecătoare,Tu giuvaer în salbă, ocean de elixir. Nu-mi sunt nicicând de-ajuns ninsorile de meri, Deși mi-ai fost izvor în răsărit de foc,Cheamă de pază îngeri, ne fie ei străjeriși creionează vise cu aripi de noroc. Cu lacrimi de salcâm, pe trup, noapte de noapte,Să-mi scrii câte un vers
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Renaște-n primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Alei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Își scutură veșmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gând Aezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
umerii găndurilor mele și rubinul-lacrimă lasă-l să acopere privirile noastre înzăpezite una în alta! Freamătul cuprinde-mi-l in brațele inimii tale de gerul vremurilor neprielnice ascunzăndu-l. Ianuarie Picuri, picuri din gândurile tale pe corzile sufletului meu, fac această ninsoare albă-răscolitoare, să devină chemare rotitoare. Și asta, în primele zile din anul ales, sub fulgii căzuți din ce în ce mai des, întâlniri priviri în aceeași zare, ascunzându-ne pe noi de noi, în aceeași stare, stau în așteptare. Tăcute, dar grăitoare sentimentele-mișcătoare, aidoma
ALB de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381014_a_382343]