5,412 matches
-
chipurile luminate de o bucurie malițioasă. Într-un acces de teamă, confuz și totuși tremurând, m-am Îmbarcat În autocarul Întunecat. Ca să fiu mai protejat, m-am așezat lângă doamna Între două vârste. Ceilalți pasageri, obișnuiți cu astfel de călătorii nocturne, Își scoteau deja termosurile și despachetau sandvișuri. De pe locurile din spate Începu să adie un miros de pui fript. Dintr-o dată mi se făcu Îngrozitor de foame. Îmi doream să fiu din nou la hotel și să comand mâncare În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o culoare estompată, ca de soluție de limpezit rufele. Nimănui nu i se părea ciudat. Nimeni nu spunea nimic despre asta. Crescuserăm cu toții cu aceste nopți roz. Nu erau un fenomen natural, dar pentru noi erau naturale. Sub acest cer nocturn și straniu, Milton trase mașina cât putea de aproape de peronul gării și se opri. Opri și motorul. Luând servieta, ieși În aerul iernii din Michigan: aer nemișcat, cristalin. Toată lumea era Înghețată: copacii Îndepărtați, cablurile de telefon, iarba din curțile caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și și părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și preoții, care-și dădură repede seama că sunt singurii care au mai rămas În sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
destul de rău. Îi era rău și când Îi era rău, Îi era așa cum numai femeilor din sud le poate fi rău. Adică femeilor din sudul Statelor Unite. Ca toate sudistele, doamna Elliot se descompunea rapid din cauza răului de mare, a călătoriilor nocturne și a trezitului dimineața devreme. Mulți pasageri o luau drept mama lui Elliot. Alții, care știau că sunt căsătoriți, credeau că e gravidă. De fapt, avea patruzeci de ani. Îmbătrânise deodată, când Începuse să călătorească. Înainte păruse mult mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sau un alt caz: O persoană a ridicat o geantă grea, depășind efortul admisibil al organismului, i-a crăpat un vas de sânge în ochi, care, în timp, a determinat pierderea vederii acelui ochi. c. Omul trebuie să respecte perioada nocturnă de somn, din ciclul diurn, pentru refacerea organismului. d. Omul trebuie să-și controleze emoțiile, să le stăpânească și să nu le permită să-i tulbure armonia, pacea și calmul interior. Omul poate evita așa numita stare de stres și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Zeii-gemeni În față de tot, iar bunica lor Între ei. Pată Neagră, vărul lui și alții stăteau pe vine pe rândul doi. Femeile și copiii veneau după ei, iar cei mutilați stăteau pe margine, așezați pe rogojini. Se apropia ora reluării nocturne a emisiunii Supraviețuitorii lui Darwin. Amărâții mei prieteni nu se mai uitaseră la emisiune de câteva zile bune, malaria le solicitase Întreaga atenție. Pată Neagră și bătrânele tribului le făcură semn că ar fi onorați dacă li s-ar alătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau apoi amândoi într-un somn lung și fără vise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub cap, lipiți unul de altul, simțindu-se legați de o veșnicie, fără ca vreunul să fi auzit vorba celuilalt. Adormiră amândoi, cu ochii deschiși, privind Casiopeea. Somnul scurt, dar adânc și secrețiile nocturne ale ienupărului le întremară puterile. Porniră din nou, cu noaptea în cap, însoțiți de chemările lugubre ale sălbăticiunilor. Pimen îl purta pe scurtături abrupte și pe cărările secrete ale jivinelor. Deodată, călugărul dădu la o parte niște tufișuri și se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pară proaspăt în demonstrația ilustrată și mai ales să-și pigmenteze "istoria" cu tot ce poate conferi savoare unei proze: acțiune dinamică (în sensul tensiunii interioare a scenelor), caractere bine conturate, năluciri amestecate cu realitatea, întâmplări bizare, descrieri pitorești (viața nocturnă a unui port balcanic la mare, unde se desfășoară subiectul) un filon exploatat pe tradiția Mateiu Caragiale, Panait Istrati, Pavel Chihaia (cel din Blocada) ș.a.m.d. Finalul povestirii rămâne deschis. în loc a-i da câștig de cauză unuia dintre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Argeșului, mă gândeam tot timpul, și astfel mi-o exageram. Pe drum, aducîndu-mi aminte de amenințarea camaradei, o învățai o minciună (ca și cum ar fi fost nevoie să ne scuzăm față de cineva!): "Mîine vei spune singură domnului S. de plimbarea noastră nocturnă. Astfel paralizezi orice aluzie răutăcioasă." În trenul care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră, ne întreceam să prindem din fugă frunzele copacilor apropiați, cu exclamații, bucurii și regrete copilărești și, ca din întîmplare, ne atingeam mâinile. De pe banca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
extragă nici un adevăr din explicațiile pe care i le dai, dar îl interesează spectacolul atât de rar al tresăririlor din fața lui. Cu domnul Theodoriu, licențiat în filozofie, sunt prieten vechi și ne-a plăcut întotdeauna să discutăm îndelung, în plimbări nocturne. Mare asemănare nu este între noi, el inteligent, orice observație asupra unei cărți sau unui om prefăcîndu-se într-o idee; eu având doar unele intuiții. Prietenia noastră pare multora ciudată, căci domnul Theodoriu este recunoscut ca un om cu replică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a lui Viky nu ne-ar apărea ca ceva cu totul neașteptat. De la timpul când ne temeam să ne gândim la așa ceva până acum, când facem chiar unele aluzii, a trecut mult. Când sunt numai cu Ioana, în călătoriile noastre nocturne spre port mai ales, dacă nu pronunțăm chiar numele lui Viky, vorbim de moarte în general, mereu ca și altădată, dar acum se simte că avem în noi o panică imediată. În noaptea miraculoasă, numai noi pe drumul pus-tiu, printre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făceau deliciile noastre nu ne-am adus aminte să ne ducem. Nici la ponton, nici pe plajă, nici printre magazii. Și acum repede, în fuga automobilului, spre oraș, pe un drum pe care vibrasem la fiecare casă în călătoriile noastre nocturne. Măgărușii, prietenii, acum ne indispun dacă împiedică drumul. Și împrejurul nostru geamantane prost făcute, patefonul cu plăcile și o mulțime de cutioare fără rost. Câteva minute la familia Axente și mai departe, spre Bazargic. În sfârșit, putem fi siguri că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o reacție de respingere. Nu e nevoie să știm ce anume e lipsit de sens, însă dacă auzim expresia ca atare simțim imediat cum mintea intră în alertă, ia poziții de apărare. Respingerea este instinctuală, exact ca în fața unei primejdii nocturne. Nu mai este timp de reflecție, căci „lipsa de sens“ pune în pericol întregul edificiu de idei și credințe. Cu această convingere, tot ce apare lipsit de sens este aruncat în grabă și cât mai departe. Iar în primă instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pot vedea în somn viitorul“. Pitagora și Platon sunt încrezători în puterea vizionară a sufletului, prin urmare recomandă chiar o anume pregătire înaintea somnului și a viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re zervat în privința divinației („somnul însuși nu înseamnă altceva decât strângerea și într-un fel căderea și pieirea sufletu 70 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 57. lui“). Surprins cu totul în fața acestor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dulce Că totul este trecător În proprii, mici uluce. Atâtea euri spre apus Zadarnic spun ce-i viața Când moartea-i - vălul suprapus - Pe toată suprafața. Atâtea euri vin și trec Cu slabe fapte-n urmă Pe unde clipele petrec - Nocturne sau diurne. 22 mai 2004 REFLECȚII (CLIV) Repet aici ce mulți o știu: Istoria s-a răzbunat Cu fel de fel de arme Pe cel ce-i mort ori este viu Că neamul meu a dăunat, Dorind pe veci să
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
sforari”, Că se va schimba la „negru” Leu pe-o mie de dolari. Nevăzute ziduri groase Se înalță între inși; Sufletele-s tot mai roase, Oameni ’n-egoism cuprinși. * Ieri, „pentru un blid de linte” Te-a vândut în ceas nocturn; Azi, cu miere în cuvinte Te cumpără-n timp diurn. Tot spunând ce vreau să public, Am primit promisiuni De-ajutor, dar care oblic, S-au schimbat ’n-omisiuni. „Nu tot ce zboară se mănâncă”, Nu orice om este om
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o reacție de respingere. Nu e nevoie să știm ce anume e lipsit de sens, însă dacă auzim expresia ca atare simțim imediat cum mintea intră în alertă, ia poziții de apărare. Respingerea este instinctuală, exact ca în fața unei primejdii nocturne. Nu mai este timp de reflecție, căci „lipsa de sens“ pune în pericol întregul edificiu de idei și credințe. Cu această convingere, tot ce apare lipsit de sens este aruncat în grabă și cât mai departe. Iar în primă instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pot vedea în somn viitorul“. Pitagora și Platon sunt încrezători în puterea vizionară a sufletului, prin urmare recomandă chiar o anume pregătire înaintea somnului și a viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re zervat în privința divinației („somnul însuși nu înseamnă altceva decât strângerea și întrun fel căderea și pieirea sufletu 70 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 57. lui“). Surprins cu totul în fața acestor atitudini
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
schimbând cu Balamber o privire ce nu-i plăcu deloc. Se gândi că avea să urmeze o noapte lungă. 8 în noaptea aceea, Audbert chiar nu închise un ochi. Deși, din motive lesne de înțeles, hunii îl scutiseră de paza nocturnă, el veghe fără încetare, răsucindu-se iar și iar sub învelitoare, scormonind cu privirea întunericul, atent la orice zgomot, la orice foșnet de frunze. Zorile îl aflară, așadar, răvășit, cu ochii umflați și cu o față de câine bătut. Dacă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însă terenul e umed, vă anunț. Privind în direcția indicată, Metronius își frământă barba crescută de trei zile. — Ei da, zise către Sebastianus, chiar ar putea să meargă, dar dacă grija ta e să nu ne trezim cu vreo vizită nocturnă neplăcută, nu e mare diferență, nici acolo nu am fi prea siguri. Caii noștri ar putea fi ușor observați. Cel mai bine ar fi să-i lăsăm la colibă: dacă o să apară oameni răuvoitori, o să creadă că suntem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de foarte departe, la intervale regulate și însoțite de un vacarm nedeslușit, răsunau sumbru bubuiturile loviturilor de berbec ale atacatorilor în zidurile de apărare ale cetății; era vorba de un atac nocturn, probabil pe latura opusă a zidului de apărare, cea dinspre miazănoapte. I se părea că e pe râu de o eternitate și putea citi semne de nerăbdare și în atitudinea tovarășilor săi: Vitalius, aflat în spatele lui, își ținea capul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pusese sub comanda unui decurion de cavalerie mai în vârstă. Făceau cu schimbul cu alanii în dispozitivul de apărare al turnului dinspre apus, de la care cobora drumul către Caesarodunum, și de câteva zile își luaseră sarcina de a asigura paza nocturnă. Decurionul, pe nume Marcentius, se puse la dispoziția lui Sebastianus de îndată ce află gradul și însărcinarea pe care acesta le avea, dar nu-i fusese de nici un ajutor în căutarea lui Eudoxiu. în seara aceea, pe când soldații se îndreptau către posturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]