5,297 matches
-
structurală a „sistemului personalității” acestuia. Între normalitatea și anormalitatea psihică există un anumit echilibru care este stabilit și controlat de însăși modalitatea de funcționare a mecanismelor de autoreglare ale „sistemului personalității”. Fiind ipostaze egal posibile ca disponibilitate ale persoanei umane, normalitatea și anormalitatea se înscriu în ordinea ontologică a acesteia. În mod firesc, deducem de aici că „sistemul personalității” este organizat dialectic, după principiul complimentarității antinomice, al contrariilor, în asemenea măsură încât se poate vorbi despre o „balanță normal/patologic” de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încercăm să-i explicăm cauza și natura. Este vorba de un anumit tip de determinism, specific organizării și dinamicii proceselor psihice, atât a celor normale, cât și a celor patologice? Răspunsul la această problemă este afirmativ. Da, atât starea de normalitate cât și starea de anormalitate își au, în mod paradoxal, același determinism comun în „dispozițiile latente” ale sistemului personalității, a direcțiilor de manifestare pe care le pot lua acestea, așa cum se va vedea în continuare. Dispoziția interioară a sistemului personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
va vedea în continuare. Dispoziția interioară a sistemului personalității reprezintă potențialul energetic al persoanei respective. Acest potențial (psiho)-energetic corespunde cu „principiul vital”. Aceasta, în funcție de circumstanțele vieții individului care pot fi favorizante (sanogenetice) sau nefavorizante (morbigenetice), poate lua aspectul formelor normalității sau pe cel al formelor anormalității. Starea de echilibru interior (normalitatea) cât și cea de dezechilibru interior (anormalitatea) va depinde de modalitatea de „a răspunde” la factorii circumstanțiali care acționează asupra individului în decursul vieții acestuia. Rezultă de aici faptul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
energetic al persoanei respective. Acest potențial (psiho)-energetic corespunde cu „principiul vital”. Aceasta, în funcție de circumstanțele vieții individului care pot fi favorizante (sanogenetice) sau nefavorizante (morbigenetice), poate lua aspectul formelor normalității sau pe cel al formelor anormalității. Starea de echilibru interior (normalitatea) cât și cea de dezechilibru interior (anormalitatea) va depinde de modalitatea de „a răspunde” la factorii circumstanțiali care acționează asupra individului în decursul vieții acestuia. Rezultă de aici faptul că atât sănătatea, cât și boala își au originea în modalitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
treceri care presupun schimbări atât interioare, cât și exterioare, solicită mecanismele de apărare/adaptare ale persoanei, în funcție de noile condiții, diferite permanent de la o etapă la alta. În aceste momente, odată cu schimbarea regimului psiho-biologic al personalității se schimbă și tipul de normalitate al acesteia și odată cu el și vulnerabilitatea pentru un nou tip de anormalitate. Rezultă de aici faptul că „balanța normal/patologic” nu este aceeași pe tot parcursul vieții individului. Un alt aspect al raportului „normal/patologic” este dat de treptata
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-se la o diminuare considerabilă a acestora. Ajunși în acest punct al analizei noastre trebuie făcută o precizare. Raportul „normal/patologic” și mecanismele de echilibrare ale acestuia sunt diferite în ceea ce privește sfera somatică în raport cu sfera vieții sufletești, a ființei umane. Între normalitatea și anormalitatea biologică și cea psihică există o diferență calitativă importantă. Ființa biologică „asimilează” în mod automat factorii de mediu de la care nu se poate sustrage și de care depinde existența sa; pe când ființa psihică se „acomodează adaptativ” la evenimentele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sa; pe când ființa psihică se „acomodează adaptativ” la evenimentele vieții trăite, conform unor strategii gândite conștient. În procesul de adaptare al ființei psihologice intervine conștiința reflexivă, educația, cultura, experiența de viață, aptitudinile etc. Față de aceste aspecte, se poate spune că normalitatea psihică este rezultatul acordului de adaptare a individului, în sensul de „acceptare”, la condițiile vieții trăite de acesta. În mod analog anormalitatea psihică este consecința conflictului, a dezacordului exprimat de individ prin slăbirea sau pierderea capacităților sale de adaptare, căreia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trăite de acesta. În mod analog anormalitatea psihică este consecința conflictului, a dezacordului exprimat de individ prin slăbirea sau pierderea capacităților sale de adaptare, căreia se adaugă inadaptarea finală a acestuia la condițiile vieții 1 trăite. Din aceste considerente, atât normalitatea, cât și anormalitatea psihică semnificația unor atribute entologice ale persoanei umane. Acestea le deosebesc de natura normalității și anormalității biologice care rămân înscrise în ordinea raporturilor sferei somatice cu mediul fizic extern. Am analizat mai sus aspectele legate de natura
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
slăbirea sau pierderea capacităților sale de adaptare, căreia se adaugă inadaptarea finală a acestuia la condițiile vieții 1 trăite. Din aceste considerente, atât normalitatea, cât și anormalitatea psihică semnificația unor atribute entologice ale persoanei umane. Acestea le deosebesc de natura normalității și anormalității biologice care rămân înscrise în ordinea raporturilor sferei somatice cu mediul fizic extern. Am analizat mai sus aspectele legate de natura personalității și raportul dintre normal și patologic. Vom analiza în continuare aspectele diferențiate ale acestui raport, în ceea ce privește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mediul fizic extern. Am analizat mai sus aspectele legate de natura personalității și raportul dintre normal și patologic. Vom analiza în continuare aspectele diferențiate ale acestui raport, în ceea ce privește sfera somatică și sfera vieții psihice a persoanei umane. Aspectele comparative ale normalității și anormalității în sfera somatică și viața psihică O analiză atentă a normalității și anormalității pune în evidență diferențe calitative importante și specifice în ceea ce privește sfera somatică și sfera vieții sufletești. Deși medicina este cea care fixează Boala ca obiect de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
raportul dintre normal și patologic. Vom analiza în continuare aspectele diferențiate ale acestui raport, în ceea ce privește sfera somatică și sfera vieții psihice a persoanei umane. Aspectele comparative ale normalității și anormalității în sfera somatică și viața psihică O analiză atentă a normalității și anormalității pune în evidență diferențe calitative importante și specifice în ceea ce privește sfera somatică și sfera vieții sufletești. Deși medicina este cea care fixează Boala ca obiect de studiu, evaluarea și înțelegerea anormalității considerată din acest punct de vedere ca „proces
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și practice) a „bolii psihice” aceasta să fie gândită, înțeleasă și tratată în conformitate cu modelul bolii somatice. Dacă din punct de vedere medical, în sens terapeutic, această atitudine clinico-medicală corespunde necesităților de rezolvare a procesului patologic prin restabilirea stării de normalitate, ea nu este însă conformă cu „natura bolii psihice”. Somaticul și psihicul, inseparabile de altfel, sunt niveluri de organizare care intră în componența „aparatului psihic” al personalității. Ele, „trupul carnal” și „subiectul sufletesc”, sunt „părți” ale acestuia, fiecare cu specificul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în alterarea structurilor biologice, anatomo-fiziologice ale organismului uman. Această schimbare este etichetată, din punct de vedere medical, ca boală sau ca proces patologic ce determină o anumită invaliditate a individului respectiv. Bolnavul somatic este conștient de pierderea stării sale de normalitate și, din acest motiv, solicită ajutorul medicului pentru restabilirea stării de sănătate. El percepe boala ca pe o schimbare care produce suferință, comunicând aceste „experiențe patologice corporale” medicului său curant. Bolile somatice recunosc o cauză precisă care produce alterarea structurilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
contactului vital cu realitatea (E. Minkowski) sau prin pierderea continuității inteligibile dintre bolnavul psihic și lume. Bolnavul psihic este parțial conștient sau, dimpotrivă, ignoră complet faptul de a fi bolnav, nefiind capabil să recunoască schimbarea patologică a stării sale de normalitate psihică. Conștiința propriei sale anormalități nu este recunoscută decât în situații foarte puține, când tulburările sunt de intensitate redusă și nu afectează conștiința de sine sau nu modifică sistemul personalității. Din acest motiv, în majoritatea cazurilor, bolnavii psihici nu solicită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
forme și intensități raporturile și comunicarea interpersonală. Solicită și acceptă tratamentul medical. În majoritatea situațiilor nu acceptă sau refuză tratamentul medical. Acceptă statutul de bolnav. Refuză statutul de bolnav. Are caracter invalidant. Are caracter alienant. Îmbracă aspectul de alteralitate al normalității. Îmbracă aspectul de alienare în raport cu normalitatea. Cele de mai sus, privind pe de o parte boala somatică, iar pe de altă parte boala psihică, sunt rezultatul a două modele de gândire, dar și a două atitudini metodologice: viziunea medicală și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interpersonală. Solicită și acceptă tratamentul medical. În majoritatea situațiilor nu acceptă sau refuză tratamentul medical. Acceptă statutul de bolnav. Refuză statutul de bolnav. Are caracter invalidant. Are caracter alienant. Îmbracă aspectul de alteralitate al normalității. Îmbracă aspectul de alienare în raport cu normalitatea. Cele de mai sus, privind pe de o parte boala somatică, iar pe de altă parte boala psihică, sunt rezultatul a două modele de gândire, dar și a două atitudini metodologice: viziunea medicală și viziunea psihologică. Să încercăm să analizăm
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în plan epistemic, suferința somatică în boală. Procesul patologic reprezintă o fixare a atenției predominant sau chiar exclusiv asupra sferei biologicului, a „trupului carnal” atins de starea de alteralitate, considerată ca boală. Boala este o denaturare a „firescului” stării de normalitate. Punctul de vedere psihopatologic caută să respecte dar concomitent să și explice natura suferinței psihice. Fenomenele psihice morbide sunt „trăite” de persoană ca o formă particulară de experiență sufletească interioară, iar suferința psihică este interpretată ca o „experiență ontologică”, drept
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide. Actul hermeneutic este în același timp o metodă subtilă și prețioasă, dar și riguroasă de descifrare a „simbolicii alteralității psihice”. Mai mult decât atât, explicarea „patologicului” ne deschide calea înțelegerii „normalului”, prin faptul că alteralitatea este negația dialectică a normalității, sau, altfel spus, că nebunia este „negarea” sănătății mintale 2. În felul acesta, din punct de vedere metodologic, redescoperim boala psihică dincolo de punctul de vedere medico-psihiatric, ca pe o experiență sufletească trăită a alteralității persoanei umane. Acest punct de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în esența sa nebunia, depășește cu mult sfera bolii psihice. Dincolo de aspectele sale pur medicale, aceasta se înfățișează ca un domeniu mult mai larg și mai nuanțat al naturii persoanei umane. În sensul acesta, din perspectiva unei viziuni antropologice, atât normalitatea cât și anormalitatea ființei umane se înfățișează ca ipostaze egal posibile de a fi ale Persoanei umane. Din acest motiv ele nu trebuiesc considerate și înțelese ca fiind „situații contradictorii” ci ele trebuiesc considerate și înțelese ca fiind „situații complementare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere specific medical. El are în primul rând un caracter metodic și didactic de înțelegere și explicare a stării de sănătate și a bolii, prin care starea de boală psihică se opune conceptual stării de sănătate mintală. Dar, atât normalitatea cât și anormalitatea nu pot fi reduse exclusiv la conceptele de sănătate și boală. Conținutul lor este mult mai larg, mult mai nuanțat ca semnificații. Punctul de vedere medico-psihiatric opune „boala” stării de „sănătate”. Punctul de vedere antropologic, din perspectiva
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la conceptele de sănătate și boală. Conținutul lor este mult mai larg, mult mai nuanțat ca semnificații. Punctul de vedere medico-psihiatric opune „boala” stării de „sănătate”. Punctul de vedere antropologic, din perspectiva reflecției filozofice, cu caracter lărgit, „nu vede” între normalitate și anormalitate o opoziție, ci, așa cum spuneam, o complementaritate ca expresie a naturii dialectice a persoanei umane. Ambele stări nu sunt decât ipostaze ontologice, egal posibile, de „a fi” ale persoanei umane. Acest punct de vedere ne obligă să revizuim
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o altă ocazie 4, presupune faptul că viața psihică se autodetermină, iar direcția pe care aceasta o poate lua este reprezentată prin ipostazele ontologice de „a fi” ale acesteia. În sensul acesta persoana se poate „afirma pe sine” (în cazul normalității psihice) sau se poate „nega pe sine” (în cazul nebuniei). În ambele situații, atât „afirmarea” cât și „negarea” apar ca forme de autodeterminare ale ființei umane. Admițând acestea, rezultă că atât normalitatea, cât și anormalitatea, respectiv în cazul situației la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoana se poate „afirma pe sine” (în cazul normalității psihice) sau se poate „nega pe sine” (în cazul nebuniei). În ambele situații, atât „afirmarea” cât și „negarea” apar ca forme de autodeterminare ale ființei umane. Admițând acestea, rezultă că atât normalitatea, cât și anormalitatea, respectiv în cazul situației la care ne referim, sănătatea mintală și nebunia sunt atât forme de organizare, cât și modalități de a fi ale persoanei umane. Fiecăreia dintre acestea îi corespunde o anumită „ordine specifică” ce rezultă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și modalități de a fi ale persoanei umane. Fiecăreia dintre acestea îi corespunde o anumită „ordine specifică” ce rezultă din natura dialectică a ființei umane. Din acest motiv ele sunt complementare. Faptul de a fi complementare, presupune că atât normalitatea (sănătatea mintală), cât și anormalitatea (nebunia) provin din aceeași sursă comună care există ca potențialitate în ființa umană. Dar această potențialitate, cu caracter de „energie psihică” ce le cuprinde pe amândouă, nu poate fi decât starea de neutralitate, care există
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sursă comună care există ca potențialitate în ființa umană. Dar această potențialitate, cu caracter de „energie psihică” ce le cuprinde pe amândouă, nu poate fi decât starea de neutralitate, care există ca potențialitate, dar se manifestă în act fie ca normalitate când „se afirmă pe sine”, fie ca anormalitate când „se neagă pe sine”, respectiv fie ca sănătate mintală, fie ca nebunie. Acest punct de vedere care depășește cadrul psihiatriei clinice este propriu psihopatologiei care urmărește „să vadă” dincolo de fenomenele psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]