4,526 matches
-
Dudley zâmbi - un rechin simpatic. — N-aș vrea ca instabilitatea psihică a flăcăului să-i afecteze activitatea în ancheta marelui juriu. Și nu voi divulga numele informatorilor mei, cum n-ai face-o nici tu, căpitane. Nu, dar împroști cu noroi un coleg polițist. Un om despre care eu cred că e un tânăr dedicat și inteligent. Am auzit eu că ești foarte sensibil cu oamenii tăi, Malcolm. Însă ar trebui să ai mai multă grijă când arăți acest lucru. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din vârsta femeii. — Atunci nu-ți asuma mai multe merite decât ai dreptul. Claire ridică mâna, apoi o lăsă iar jos. Dacă nu ne iei în serios pe mine și pe prietenii mei, atunci de ce încerci să ne împroști cu noroi și să ne distrugi viețile? Mal renunță la o glumă și zise: — Vreau să vorbesc cu Loftis. — Nu mi-ai răspuns la întrebare. Eu pun întrebările. Când se întoarce Loftis? Claire râse. — Oh, mein polițai, nici nu știi ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
socoteala că a notat absenții, apoi ne puneam planul în aplicare; eu mă lungeam pe gheața pe care ne dăduserăm în serie până arunci, și unul din ei mă târa de-o mână, până mă murdăream de zăpadă și de noroi pe un crac al pantalonului. Cei doi colegi mă luau și mă duceau aproape pe sus până la clasă. În fața ușii, îmi compuneam o figură plină de suferință, unul dintre colegi da ușa de perete ― și ne făceam intrarea! Urmau întrebările
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
unui plan. Pribegii mai Întâlniseră, până atunci, șiruri de răzeși mergând spre Vaslui, dar și unități de cavalerie galopând spre munți. Adeseori, drumurile erau blocate de convoaie de căruțe cu arme, iar ei, pribegii, ajutau la scoaterea câte uneia din noroi. O făceau cu inima plină. Acele arme erau sortite apărării lor. Pe măsură ce se apropiau de Suceava, Alexandru observă că oamenii care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase. Unii se suiseră pe căruțe și povesteau, cu glas mare, că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
malul Bârladului! Din luncă Începură să sosească semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce forțe are În față. Mai bine de jumătate din oastea otomană nu putea intra În luptă, fiind prinsă În noroaiele din dreapta râului. - Trebuie să câștigăm până la amiază! Îi spuse voievodul căpitanului Oană. Când ceața se va ridica, va fi prea târziu. Oană aprobă, fără să adauge nimic. Părea atent la altceva. -Întreaga cavalerie a spătarului Albu, atac frontal! Zdrobiți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul Moldovei cădea, Încet, În noroiul Vasluiului. Venise amiaza. Iar puterea lui Soliman creștea. Poate speraseră prea mult. Poate crezuseră cu prea multă disperare În Mântuitor și În voința lor de a opri fiara. Dar fiara nu putea fi oprită. Uriașul animal care era urdia turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr, dincolo de pod se petrecea un lucru pe care nimeni nu Îndrăznise să și-l imagineze În zorii zilei. Beglerbegul Soliman, unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spusese că Dumnezeu există și că se află acolo unde trebuia, pesemne, să se afle. Iar el, Ștefan, se afla la Vaslui, fiindcă acolo trebuia să se afle. Iar acum, iată, cădeau războinicii Semilunei. Cădeau Încet și ireversibil, acoperiți de noroaie, străpunși de săgeți, tăiați fără milă de oștenii Moldovei, sau Încercau să-și găsească scăparea cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea să se târască Într-un loc mai ferit. În acea dimineață, ciudatul personaj se Întorcea pentru a patra oară după ce fusese alungat. Se așeza În același loc, nu privea pe nimeni și aștepta. Alexandru Încercă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată asigura intrarea, pe când, tăcute și serioase, Mini și Lina țineau hățurile. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
soț. Cel puțin, spuneau femeile mai bătrâne, va avea o zestre considerabilă, mult mai bună ca a altor fete de vârsta ei. Ar trebui să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru asta. În jumătate de oră, praful s-a transformat în noroi. Cu tot cortul lui, Forrester e ud până la piele. Se urcă pe un dâmb să se uite în jur. Numai deșert, brăzdat în spirală de văi și creste, ca buricul degetelor. Nu se vede nici un adăpost. Vântul îi smucește tupi-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mod ciudat, palanchinul se află în același loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult și un șuvoi de apă cu noroi se revarsă în șanțul care separă cortul milităresc al lui Forrester de încropelile indienilor făcute din pânză de cânepă și bețe de bambus. N-au cum să facă foc, așa că se strâng la un loc oropsiți, ghemuindu-se unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi țâșnit sângele dintr-o rană deschisă. Totul a rămas în trecut. Acum nu mai există nimic, doar un torent de apă prăvălindu-se din înălțimi, luând cu sine însuși viitorul, suspendat în vâltoare precum trunchiurile de copaci și noroiul gros, roșiatic, pe care l-a spălat de pe munte. Curge cu o viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână uriașă, nevăzută, năpustindu-se asupra deșertului ca o armată, invadând toate crăpăturile pământului, până ajunge la șanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să respire mai calm, mai stăpânit. Dar e în zadar. Și când, din senin, i se pare că vede flăcări, este convins c-a murit. Zeița atotzămislitoare stă în fața lui în lumina focului, feroce și primitivă. Are trupul mânjit de noroi. Părul încurcat îi atârnă pe față. E goală. Iar el, încă în genunchi, roșește, fără a mai îndrăzni să-și ridice privirea, înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
forțezi să apară. Femeia face un pas spre el și începe să-i descheie nasturii cămășii și, uite așa, îi simte degetele atingându-l, cu fiecare nasture, părul ei ud mângâindu-i obrazul și mirosul aparte, pătrunzător de femeie, de noroi și ulei de păr. Își trece degetele peste pielea ei rănită, zgâriată de pietriș și crengi, și știe că nu el a creat-o. Iar ea își dă părul de pe față, se uită fix la el și, dintr-odată, Forrester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar putea la fel de bine să cânte și imnul național, așa că Forrester lasă să-i scape un strigăt incoerent și îi face semne ca unui taxi, apoi sare pe el și dispare. Amrita nu-i mai vede decât spatele plin de noroi, dus în jos de ape, continuându-și drumul pe care ea i l-a întrerupt cu câteva ore în urmă. Pagină separată În 1918, Agra era un oraș de trei sute de mii de locuitori, încleștat în jurul unei meandre a râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sângeroase posibilități de a purta războaie. Pentru cineva care ar putea să privească lumea de sus, sfidând legile gravitației, ca Indra Lal Roy, campionul zborului, Agra s-ar vedea ca o mișcare turbionară de pământ, un vârtej de cărămizi din noroi și nisip. Spre sud, această îngrămădire confuză de străzi sinuoase se oprește abrut în grilajul Cantonamentului britanic. Cantonamentul (prescurtat Cant. în toate documentele oficiale) este alcătuit din figuri geometrice asemănătoare cuburilor de lemn din jocurile pentru copii; bulevarde construite strategic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se unesc peste peroanele gării, fac parte din spectacolul continental. La fel ca și cele 103 tuneluri săpate în munte până la Simla, podul peste râul Gange, lat de peste 3 kilometri la Bihar și cei 140 de piloni înfipți în noroiul de la Surat, mulțimea de oameni din gară preamărește puterea englezilor, acei tehnicieni care controlează toată India. Deși un oraș atât de plin de viață, Agra este greu încercat de moarte. În mare parte din vina Mugalilor, care, spre deosebire de conducătorii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
treime din fermierii care-și aduc produsele la piață; o treime din hamalii care dorm pe peronul gării între schimburi; o treime din băieții care joacă crichet învinețindu-și fluierele picioarelor și o treime din newyorkezii care joacă bowling pe noroiul uscat din curțile caselor lor de împumut. Locuitori din Rajput, brahmani, chamari, reprezentanți ai tuturor castelor, negustori indieni, musulmani, catolici, membri ai Arya Samaj și enoriași ai bisericii anglicane, toți vor muri cu aceleași simptome, oboseală cronică, transpirație, febră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cel puțin așa au crezut. Căutând și alți supraviețuitori, au luat-o spre viroagă, ajungând la o peșteră a tâlharilor, în fața căreia se afla Amrita, îmbrăcată în cămașă și șort kaki. Trupul unui englez pe jumătate dezbrăcat, fusese scos din noroi la vreo doi kilometri mai jos, spre sud. Nu le-a fost greu să-și imagineze ce se întâmplase. Amrita șoptea vorbe de neînțeles despre copaci și apă. Anjali a îmbrăcat-o într-un sari, ca să arate cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
colibele joase și conduce toate operațiunile din șa, cu o batistă pe față. Asta durează doar o săptămână, până când un drac de băiat lovește calul cu o piatră, iar acesta îl azvârle din șa pe Pandit într-o baltă de noroi, un ochi de apă, în care mai mult ca sigur colcăie tot felul de microbi. După ce se spală ca la maraton, Pandit Razdan ia hotărârea să recurgă la alte măsuri, de genul băilor regulate cu muștar la picioare sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și al semilunii, pe care le descoperă imprimate și pe epoleții șoferului, iar apoi și pe intarsiile delicate de la bordul mașinii. Lasă în urmă regiunea de câmpie, avântându-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i urmărească cu privirea de pe margini, să-i salute, să se așeze în genunchi sau să le facă plecăciuni, în timp ce mașina piere în depărtare, ridicând praful, ca o mătură enormă. Trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]