6,770 matches
-
înălțimea catedrei, ci ne va îndulci inima și ne va fermeca auzul și de pe scenă.” Iosif Vulcan nu contenea să laude efortul artiștilor bucureșteni care veneau, fie vară, fie iarnă, fie sănătoși, fie bolnavi(cum au fost, nu o dată), fie obosiți, săraci și necăjiți... să rostească texte teatrale în limba română, pe scenuțe adesea mici și neîncăpătoare, pentru românii din Transilvania.. El îi numea „sacerdoți ai scenei române”, care vin și „ne cercetează din cînd în cînd...spre a ne încînta
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
sa de pace și de liniște, insuflându-i acestuia bucuria de viață, dăruindu-i, din bucuria sa interioară, din credința sa, din visele sale. Citind cuvintele acestor oameni simți bucurie, și bucuria îți poate aduce ție sau celui de lângă tine (obosit, rănit, necăjit) o picătură de dragoste, o scânteie de lumină și speranță, o întrezărire a păcii interioare și implicit exterioare. ”O punte/ Între două inimi, O punte/ Între două lacrimi, O punte/ Între două sorți, Să treci Tu peste ea
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
încă făcea treaba bună. La un fluierat specific, sau la comanda: -Dă-te roată! arătândui cățelului direcția, acesta executa intocmai, cele cerute. După o zi de mers, cu capul bălăngănind în toate părțile, de parcă băteam tactul, după mersul iepei, adormit și obosit, înfășurat în scutece, așa cum se proceda pe atunci cu pruncii până în jurul vârstei de 1 an, de parcă eram mai ceva, decât mumia lui Tutankamon, copilul-faraon al Egiptului, am ajuns la stâna Zănoaga. Așa aveam să cunosc, încă de la acea vârstă
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
mâncam talmeș-balmeș, brânză de burduf în cocoloș pe jar, alături de o bucată bună de pastramă uscată de oaie, apoi, îmi astâmpăram setea cu o înghițitură zdravănă de jintiță acră, ascultând poveștile și legendele ciobanilor, iar într-un târziu, cu ochii obosiți, ațipeam pe cojocul gros, până când moș Ene, atingându-mi pleoapele, îmi spunea încetișor: -Dormi copile! .........................................................Va urma. P.S: Pentru a edita și tipări această carte, am nevoie de eventualele sponsorizări. Pentru conformitate, las aici nr. meu de telefon: 00351
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
opintindu-ne spre înalt, apoi ne rostogolim la vale, ne tragem sufletul și iar ne rostogolim. Învăluiți în ceață, privim spre soare, noaptea visăm drumul, și dimineața ne rostogolim iarăși spre zări uitate sau necunoscute, încâlcite, greșite sau ascunse, și obosiți, spre târziul vieții, încetinim rostogolirea. Tragem aer în piept și în perioadele de epuizare, pe căi nevăzute, ne încărcăm de proaspete energii venite din univers și iar pornim până va veni timpul să ne înălțăm, ca să completăm energia din care
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
părul tău alb ca sâmburii de migdal, mâinile, mâinile ca narcisele ți-au ajuns, firave și palide... tu le rupi și mi le-arăți prin ecran, tremuri că eu voi înțelege mai mult din toată povara cu care-mi zâmbești, obosit și bătrân, ducându-ți mâna la inimă să nu sară din piept și să plece până nu intru pe ușă Ce ai putea să-mi dai și cât să vin măcar prin firele încâlcite ale timpurilor în care te încurci
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]
-
-și amintească lucruri despre ei. Altul afirmă că îi e soț de 50 de ani!...Ce absurditate!!! Nu a auzit niciodată de ei, nu i-a mai văzut și nu simte nimic pentru ei. Ce naiba vor de la ea? Se simte obosită, greoaie, parcă cerul tot, îi apasă umerii...UMERI? CER? Unde a auzit asta? Aaa, da, Atlas purta cerul pe umerii săi de zeu!!! Atât! Nu vru să știe mai mult; cine era Atlas sau unde auzise de el. Îi veni
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
... Laura se trezi înainte de a o avertiza telefonul mobil pe care activase alarma. Deschise ochii cu teamă. Nu-și împlinise somnul și se simțea obosită. Lumina ce se proiecta prin draperii îi dădu de înțeles că se face ziuă. Coborî și le trase. Nu se înșelase. Cerul senin din zorii zilei îi dădu de veste că va fi o zi frumoasă, cu soare. „Și de ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului LEGENDA GREIERILOR Dumnezeu, cu gândurile sale, coborî pe Pământ și mergând, și mergând, nu observă că-n cale toți și toate i se închinau și-l preamăreau. Obosit cum era și cum noaptea cobora, își întinse mantia de lână și se lungi, cu capul pe o mână, sub un copac. Dar liniștea prea mare, deși nu era zi de sărbătoare, era întreruptă de zgomotele mii din jur, de
LEGENDA GREIERILOR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369717_a_371046]
-
TE AȘTEPT Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1589 din 08 mai 2015 Toate Articolele Autorului Te aud, te simt, te aștept.... Iubirea-mi răvășita își țipă durerea cu glas de fiara neîmblânzita, Isi zdrăngăne plânsul în timpanele-mi obosite de atâta liniște, de-atata somnolenta, de atâta moarte.... Te zăresc prins în gheare de plumb greoaie, În zborul sau frenetic, cineva mi te-a smuls hapsân și te duce în labirinturi întunecate, Ce poate face el cu un înger
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
mă sting, brusc, mă sting ca o dragoste ce n-a avut rădăcini adânci, mă sting simțind un gol adânc în suflet, un gol dureros, un gol pe care nu-l voi mai putea umple niciodată, pentru că sunt atât de obosită, încât voi refuza să-mi mai las simțurile să vibreze. Ard și nu știu până când, pentru că am obosit de când mă zbat în pânza umbrelor ca peștii în năvod și tot nu găsesc o rezolvare a vieții. Păianjenul Mi-a întins
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
danseze sub povara ruginii, strivite de vânt și izbite de păsări. Păsările toamnei sunt sângerii și pictează îngeri cu slove de foc care cântă ecoul de muguri, de păsări și frunze. Întineresc cu fiecare toamnă, cu fiecare frunză ce cade obosită și-ncep să cânt durerea din muguri prin păsări, eliberând îngerii cu povara eternității. Referință Bibliografică: Umbre / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ana Cristina Popescu
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
orbitoare răzbătea prin legătura de pe ochii Emanuelei... O transpirație rece îi învăluia întregul trup. Tremura și era lipsită de vlagă. Deschise ochii și înțelese că se află în baie, jos, lângă ușă. „Cum am ajuns aici? Nu știu... Sunt prea obosită... Mă voi gândi mai târziu... Acum trebuie să dorm, mi-e foarte somn... și-mi este tare frig!” Pe punctul de a leșina din nou, Emanuela făcu un efort mental de a se trezi, înțelegând în acele scurte momente de
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CÂNTECUL CLIPEI Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Oglinda îmi șoptește prin firele albite Că lupii vremii mușcă din fibre obosite, Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare. Dar toamna generoasă, ca struna de vioară, În sunete adună un ritm ce înfioară. E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie? Sau trilul
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
stare sublimă îmi inunda întreaga ființă. Mă urmărea apoi întreaga zi, parcă pentru a-mi aminti ce frumos am început ziua. Astăzi nu am cântat. Astăzi am ascultat doar melodiile fredonate de suflete triste, versurile lor răscolindu-mi sufletul deja obosit. Am simțit cum mă pierd într-o lume de nostalgii, de vise ce revin și valsează prin viața noastră, amorțindu-ne clipa, pentru a o trăi în deplinătatea ei. De ce doare? Doare dorul de tinerețe, doare graba anilor ce trec
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
pe care o visam de-o viață. Am început să scriu, iar celălalt nu dădea niciun semn că ar vrea să se trezească. Călătorea lejer într-o lume paralelă, în vreme ce eu înnegream pagină după pagină. Unul din noi părea mai obosit, în vreme ce celălalt era tracasat de nimicurile singurătății în doi. Dar, ajungă-i zilei necazurile ei, căci altfel o fi altădată. Costel Zăgan , ALTER EGO (1) Referință Bibliografică: ALTER EGO / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317, Anul IV
ALTER EGO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368282_a_369611]
-
întregii lumi și inima mea ar bate pentru toți. te caut peste tot și tu ești la o pleoapă distanță, locuiești pe o stradă din mine, ai închiriat un apartament de vise, te simt când oftezi, când râzi, când lăcrimezi, obosită fiind să iubești toate tăcerile mele, dar promit că îți voi spune tot ce nu a fost spus, voi împrumuta litere, dacă va fi nevoie, voi cerși cuvinte noi ca să te scriu așa cum te iubesc, așa cum te simt, frumoasă, senzuală
TE CAUT de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362636_a_363965]
-
Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ne spunea cândva poetul Că era o rândunică, Ce-și avea în cuib puietul, Și-l creștea doar singurică. Au crescut și și-au luat zborul Însă mama obosită, I-aștepta acas cu dorul, Singură și părăsită. E povestea unei mame , Ce-a ajuns la bătrânețe, Cu copiii duși în lume. Să se stingă de tristețe. A purtat în ea durerea Bolii,fără să vorbească. Și le-a dat
DUREREA UNEI MAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362706_a_364035]
-
ziua de ieri, Că azi vom avea noi dorința Să credem în propriile puteri. Suntem niște robi cu lacrimi legate Ce stăm curmeziți dealungul gîndirii, Precum e o pasăre sură-n albastru Și ochii cei mari, a ei fericire. Privim obosiți al vremii calvar Alături de tine foiță, peniță Un suflet umil de copil ce-i orfan Și lacrimi-nghițite de timpul tiran... Referință Bibliografică: Lacrima / Alexandru Topolenco : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V, 15 februarie 2015. Drepturi de Autor
LACRIMA de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362715_a_364044]
-
tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
albe ce se pierdea în lumina filtrată a lunii..Noapte de noapte, brațele fluidice ale acestui vis urât al tinereții mă urau și-mi răvășeau somnul cu fierăstraie-n el, iar diminețile friguroase îmi înghețau lacrimile furișate în colțul ochilor obosiți. Emanuel o srânse în brațe ca pe o lebădă tristă căreia îi murise perechea și o aruncaseră valurile pe un țărm pustiu. Dragul meu, ia aminte, viața mea a fost o necurmată simfonie a pasiunilor umane! Am avut sufletul femeii
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
dezbrăcase și se culcase lângă Firica. Legionarii bătu cu putere în ușă. „Cin’să fie la ceasul acesta?, se întrebă Toader sculându-se cu greutate din pat”. - Deschide camarade, deschide!, desluși el glasul lor, dumirindu-se. Aprinse lampa cu mâinile obosite, o luă și se îndreptă spre tinda unde-și lăsase ciubotele pline de noroi. Trase ivărul, feri fitilul lămpii de vântul de afară și-i lăsă să intre. Îi cunoștea. Unii, de-o vârstă cu el, aveau și stagiul militar
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI Se trece lin în taină, prin zbaterea de gene, Timpul ca picătură vie din pustiu, Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devreme Sau pentru mine, uneori, mult prea târziu Sunt obosită și mi-e grea durerea lumii, Și neputințele ororilor care-n același cerc, Ne mistuie pe toți sau doar pe unii Pâna la ultima făptură blândă dar încerc Să caut o lumină- n intuneric unde sfinții, Fără de văz ne-mpart
ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362775_a_364104]
-
redactarea. Publicația de specialitate se bucura de succes și interes printre elevi și niciodată nu erau suficiente exemplare ca să acopere cererile, cu toate că avea un tiraj lunar de cinci sute de bucăți. Sebastian ajuns în cancelarie se simțea un pic cam obosit, cu toate că normal ar fi trebuit să fie complet refăcut după cele două zile de weekend. Pentru el au fost zile de muncă brută. Cu mănușile de protecție în mână și, șorțul din pânză legat de brâu, a lucrat cu conștiinciozitate
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
mobil cu sim, Pentru a da de știre, La ora care ne găsim, Sau locul de-ntâlnire. Conecția noastră nu era, Prin Wi-Fi și Facebook, Nici bateria nu slăbea, Când ne urcam în nuc. Acasă, seara ne-ntorceam, Murdari și obosiți, Și după cină adormeam, Cu toții fericiți. Copilul meu îmi spune-acum, Că nu-i merge tableta, Îi zic ca să mai iasă-n drum, Puțin cu bicicleta. Ionică Dragomir 23 Martie 2015 Referință Bibliografică: Copilăria / Ionică Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COPILĂRIA de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370144_a_371473]