4,431 matches
-
Nu se întrerupea din așa-zisa treabă, fse făcea că scrie în registru sau că aranjează cheile apartamentelor pe panou sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să poarte ochelari de soare sau să întoarcă, în timpul dialogului, capul. Să folosească fraze simple, repetate. Să nu se arate nerăbdător, să fie binedispus și perseverent. Cea mai mare dificultate o prezintă verbul...“ Gina insista, adesea, revenind, asupra unor pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele Tirbușon se ridicau și se coborau, agitate, privirea holbată a lui nea Gică se tot dilata, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
folosită și în mod independent, în diferite scopuri estetice. Ceea ce contează cu adevărat este forța cu care acest procedeu este mânuit, bogăția înțelesurilor de adâncime și de suprafață pe care el le dezvoltă, precum și puterea de a ilumina anumite zone obscure sau ambigui ale intenționalității umane. Obscuritatea, golurile distribuite cu îndemânare în informația epică, duplicarea alegorică a înțelesurilor, metaforele enigmatice pot, de fapt, să facă lectura unui roman ca Plicul negru cu mult mai bogată și mai captivantă. În ciuda structurii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atât mai puțin, femeile cu care stătea de vorbă, care așteptau de la bărbații tineri să fie plini de idei curajoase și planuri mărețe de a cuceri lumea. Tom le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era șofer de taxi, dar un șofer de taxi filozof, care purta uniforme de armată sau de marină și avea în zona mijlocului un burdihan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
hotărâre lua. De la Poe, a sărit brusc la Kafka. Elementul de legătură îl constituia vârsta la care muriseră cei doi. Poe la patruzeci de ani și nouă luni, Kafka la patruzeci de ani și unsprezece luni. Era genul de detaliu obscur pe care numai Tom îl putea cunoaște sau aprecia, dar, după ce îmi petrecusem o jumătate din viață studiind tabele actuariale și meditând asupra ratei mortalității în rândul persoanelor care îndeplineau diverse profesiuni, găseam la rândul meu subiectul foarte interesant. — Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
abia acum ar vrea să mă cunoască, pe când genunchii ei își fac loc între picioarele mele. Buzele întredeschise mușcă din clavicula mea exact ca peștii, fără dinții tăietori. Când mădularul meu scăpat din strânsoarea pantalonului a pătruns în camera ei obscură, a scăpat o cascadă de suspine, care în mod normal ar fi trebuit să trezească pe toată lumea din sala de așteptare, în realitate habar n-am dacă vreunul dintre trupurile alea de dobitoace adormite s-a mișcat din locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un bărbat pe care-l chemă Tang Nah, apare în raza privirii ei. El o face să-l vadă. Nimic extraordinar la început. I se impune, apărându-i în fața ochilor precum o fotografie care se dezvăluie din soluție în camera obscură. Textura devine din ce în ce mai densă cu fiecare clipă care trece. Acum imaginea e clară. El se află printre criticii care iau parte la spectacolul de premieră. Îmbrăcat la modă, are un costum elegant alb, de croială occidentală, și pantofi albi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de zei albaștri, verzi și galbeni. Iubiții nu se mai țin în brațe, buzele lor nu mai mângâie, dar stau de vorbă și încep să se audă unul pe altul. Pe rând, ei descriu animalele sălbatice nenumărate din jurul lor, lucrătorii obscuri ai pământului, inocenții teribili, ucigașii și visurile lor, roiul uriaș de albine, felul în care se împerechează și omoară în tăcere. O, Cerul știe cât de mult te compătimesc! strigă ea cu un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei cum îmi urmeazè corect instrucțiunile, Cautè! îmi rèspunde, Și tu ce mai faci? o întreb, Matei așteaptè, oprindu-se cu privirea trecètor asupra pèrului ei, mângâindu-l, Not found, mè anunțè în telefonul real vocea ei încèrcatè de dorinți obscure, Nu-i acolo! Bine! Matei, cu mâna stângè în buzunarul pantalonilor și cu dreapta ținând mobilul, se plimbè agitat pe coridor, privind din când în când înspre fereastrele înalte ce dau spre acoperișurile joase ale clèdirilor din fața Institutului, Înseamnè cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
om hotărât, combativ și intransigent. Încă nu aflase că ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau prea departe de adevăr, deoarece consulul francez detesta locul în care fusese numit, ca și toate obiceiurile acestui petic obscur de pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare față de cele două principate și dorește un raport cât mai amănunțit despre resursele Moldovei și ale țării Românești, cu date exacte despre bogățiile solului și ale subsolului. Avea, în sfârșit, dovada că el, Ledoulx, reprezentantul Franței în acest loc obscur de la marginea Europei, era apreciat acolo, foarte sus, bucurându-se chiar de încrederea împăratului pentru întocmirea acelui raport de o importanță majoră, încă neclarificată, desigur, dar servind, fără îndoială, unui scop înalt. ținea să-l asigure pe Talleyrand că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă grăbesc să ți le împărtășesc... doar ție. Turneul merge neașteptat de bine și, personal, am parte de multe aplauze. Însă cel mai mare, cel mai copleșitor succes, adevărat triumf, l-am avut într-un oraș nu prea mare, cam obscur, cu totul îndepărtat de civilizația europeană. Nu-mi mai amintesc exact numele. E și un păstor cu același nume, mi s-a spus. Din păcate, am uitat și numele acestuia. Oricum, orașul mi-a lăsat o impresie extrem de puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre amiralul Ciciagov... De acum dumnealui n-avea decât să sosească oricând poftea, cu toată suita, cu rescriptele și toate instrucțiunile țarului! El, generalul Kutuzov, i-o luase înainte și își încheiase toate socotelile. Îi va lăsa lui Ciciagov doar obscurul rol de a supraveghea retragerea trupelor ruse din Principatele Române. Un rol de administrator, cu totul nedemn de un amiral. Generalul mai luă o gură din Cotnarul alb, sec și licoros. Așeză paharul jos, decapită și celălalt păstrăv tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
făcut-o? Nici măcar de traduceri nu s-a apucat ca lumea. S-a mulțumit doar să încropească imaginare tratate dintre noi și Înalta Poartă pentru un oarecare congres din Focșani, adică un fals, și o pricăjită gramatică pentru uzul unui obscur agent austriac... Cât despre poza de veșnic și la fel de îndrăgostit de oricare purtătoare de fustă mai acătării... aceeași ciulama de rose-tuberose pentru fiecare.” Iancu știa că Nicolae n-ar fi fost de acord cu el. Avusese o relație specială cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și căldura de la El-Akab îl sleiseră. Dar nu se simțea în stare să se ducă să se odihnească, fiindcă știa că, dacă nu-l găsea imediat pe Abdul-el-Kebir, zilele sale în fruntea ministerului erau numărate și avea să devină un obscur funcționar fără nici un viitor. Abdul-el-Kebir era o bombă cu ceas, care în mai puțin de o lună ar fi făcut să sară în aer guvernul și sistemul, dacă reușea să treacă frontiera și să ajungă la Paris, unde francezii i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de sânge. — Al Humaid! — Ali Madani își dădu seama că și vocea sa se tulbură și că, asemenea celuilalt, încerca, fără succes, să afișeze un calm pe care nu-l simțea. — Dar Al Humaid vă datorează totul... Era un comandant obscur, care niciodată... — Știu, Ali, știu - îl întrerupse glasul nerăbdător. Dar acum este aici, e guvernator militar într-o garnizoană-cheie, cu cele mai puternice unități de tancuri la ordinele lui... — Destituiți-l! — Asta ar precipita evenimentele... Dacă el se răzvrătește, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
răstălmăcită cum nu se poate mai rău pentru Rafael. Se știe doar, toată școala știe cum s-a ținut jupânu’ pe poziție cu astfel de strategii treizeci și ceva de ani și cum a ajuns director și jupân dintr-un obscur profesor de atelier; păi, lăcătuș la viața lui, chiar așa, cu patru clase și școală pedagogică făcută pe puncte, păi, nu-i puțin lucru, că și-a văzut de treabă și și-a văzut interesul și-a răzbătut cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
apăruseră articole În revistele de specialitate. Dar publicul occidental continua să-l ignore și, chiar și În Orient, ce mai Însemna Khayyam? Un nume, două sau trei legende, catrene de factură incertă, o neguroasă reputație de astrolog. Și când un obscur poet britanic, FitzGerald, se hotărî să publice, În 1859, traducerea a șaptezeci și cinci de catrene, s-a lovit de indiferență. Cartea a fost tipărită În două sute cincizeci de exemplare, autorul a oferit câteva din ele unor prieteni, restul au rămas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care nu se putea compara cu piețele din Cairo, din Istanbul, din Isfahan sau din Tabriz. Și, oriunde poposea privirea, nenumărate clădiri cenușii. Teheranul era prea tânăr, cu o istorie prea scurtă! Multă vreme el n-a fost decât o obscură anexă a orașului Rey, celebra cetate a savanților, distrusă În vremea mongolilor. Doar la sfârșitul secolului al XVIII-lea un trib turcmen, acela al Kadjarilor, a luat În stăpânire așezarea. După ce a reușit să supună cu sabia Persia În Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tărăgănarea negocierilor a fost faptul că nici una dintre maphiile din celelalte țări nu dispunea de supraveghetori ca să facă ce vrea cu ei, lipsindu-le, prin urmare, mijlocul irezistibil de presiune care dăduse rezultate atât de bune aici. Deși această latură obscură a negocierilor nu ajunsese să transpire, afară doar de zvonurile de totdeauna, existau puternice presupuneri că comandamentele intermediare ale armatelor din țările limitrofe, cu consimțământul indulgent al ramurii superioare a ierarhiei, se lăsaseră convinse, numai dumnezeu știe cu ce preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
simț comum să se prezinte În mod prozaic, cu hârtie și creion În mână, și să demonstreze prin a + b + c că existau chestiuni mult mai urgente la care trebuia să ne gândim. Cum era de prevăzut, știute fiind laturile obscure ale naturii umane, Începând din ziua În care a apărut alarmantul articol al economistului, atitudinea populației sănătoase față de suferinzii terminali Începu să se Înrăutățească. Până atunci, chiar dacă toată lumea era de acord că perturbările și incomoditățile de tot felul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu cadă În uitare, fie pentru cazul În care cuiva i-ar veni Într-o zi ideea de a termina lucrarea, eventualitate nu total imposibil de a deveni realitate dacă ținem seama de capacitatea enormă de supraviețuire a pomenitelor laturi obscure ale naturii umane. Cum a spus cineva, tot ceea ce se poate Întâmpla, se va Întâmpla, este o simplă chestiune de timp, și, dacă n-am ajuns să vedem În timp ce umblam pe aici, trebuie să fi fost doar pentru că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
parterul unde stă el. Morții i se păru că simte o apăsare bruscă În plexul solar, o agitație subită a nervilor, putea fi fiorul vânătorului când zărește prada, când o are În cătarea puștii, putea fi un fel de teamă obscură, ca și cum ar fi Început să-i fie frică de ea Însăși. Taxiul se opri, Acesta e hotelul, spuse șoferul. Moartea plăti cu restul pe care i-l dăduse casiera de la teatru, Păstrați restul, spuse ea, fără să observe că restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
numai incredul, iar asta-i altceva.” Știam de ce Diotallevi se Îndoia de Abulafia. Auzise spunându-se că se putea altera ordinea literelor cu el, Încât un text ar fi putut să dea naștere contrariului său și să ducă la profeții obscure. Belbo Încerca să-i explice. „Sunt jocuri de permutare”, Îi spunea, „nu se numesc Temura? Nu așa procedează rabinul credincios ca să se ridice până la porțile Strălucirii?” „Amice”, Îi zicea Diotallevi, „n-o să-nțelegi niciodată nimic. E adevărat că Tora, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și când te gândești că ea, În momentul ăla, cine știe... Nu, dimpotrivă, Belbo gândește și mai Întortocheat. Îmi reveneau În memorie cuvintele lui Diotallevi: „În cea de-a doua sefira Aleph-ul Întunecos se transformă În Aleph-ul luminos. Din Punctul Obscur țâșnesc literele Torei, trupul sunt consoanele, suflarea vocalele, și Împreună Însoțesc cantilena credinciosului. Când melodia semnelor se mișcă, consoanele și vocalele se mișcă Împreună cu ea. Astfel se naște de aici Hokma, Înțelepciunea, Sapiența, ideea primordială În care totul e conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]