10,695 matches
-
călare Tot strigând în gura mare: - Nu vă dați feciori voinici Că ceriul ne-a ajuta Și-n pădure vom intra, Și așa i-om scărpina De n-or uita cât lumea. Când era la prânzișor Noi tăiam câte - un ocol. Ocolul s-a ocolit Piemont s-a prăpădit. 197 Înălțate d-împărate, Pune pace nu te bate Cu răgute ne-nvățate, Că nu te-or bate taberele 224 {EminescuOpVI 225} Ci te-or bate lacrimele, Lacrimele maicelor, Suspinul mândruțelor De dorul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tot strigând în gura mare: - Nu vă dați feciori voinici Că ceriul ne-a ajuta Și-n pădure vom intra, Și așa i-om scărpina De n-or uita cât lumea. Când era la prânzișor Noi tăiam câte - un ocol. Ocolul s-a ocolit Piemont s-a prăpădit. 197 Înălțate d-împărate, Pune pace nu te bate Cu răgute ne-nvățate, Că nu te-or bate taberele 224 {EminescuOpVI 225} Ci te-or bate lacrimele, Lacrimele maicelor, Suspinul mândruțelor De dorul feciorilor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui CĂLIN - NEBUNUL, cine-a mai fi acela. Da el când a auzit așa, numai el știa inima lui, că dă, să ierți mata, cinstita fața matale! era a lui, - Da mă rog, bade, ajută-mi a da porcii-n ocol. Merg porcii merg, când o scroafă nu vrea să intre. Călin-Nebunul a trântit cu drucu-n scroafă. Ea a-nceput a țipa alergând, porcii toți după dânsa. Decât a auzit ei ș-o ieșit afară ș-o început a striga, care
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să nu zic Pîn-a casă nucă, deschide-te. Ce-a mai fi și asta? Femeea omului vicleană. Ia o nucă-n mână și zice: - Ia să-ți văd nuca. Îi schimbă nuca omului. Și pe urmă se duce-ntr-un ocol și zice: nucă deschide-te. Dac-o zis - atîte vite ce-o ieșit, oi, cai, hei, o bogăție-ntreagă. Știi mata, putere dumnezeiască! Se duce - a doua zi a casă "Nucă deschide-te". Nuca de unde să se deschidă. - Hai bată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de ani și nu te-ai măritat Există zvonuri ― și te rog să mă ierți că le pomenesc aici ― că ai sute de amanți, dar eu unul știu sigur că astea sînt vorbe de clacă. Deci, ca să mă exprim fără ocol, a sosit de mult timpul să te măriți. ― Adică tu ai propune, întrebă ea cu glasul puțin strident de iritare ― să convoc toți tinerii din țară să se întreacă în fapte de vitejie și să-l iau de bărbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care s-a exilat, Steiner este acum un Vergiliu ce îl face pe Corto să intre în împărăția alchimiei și a Graalului. Drumul către casa lui Hermann Hesse se dovedește a fi mai lung decât oricine ar fi putut anticipa. Ocolul pe care Corto îl parcurge îl strămută pe acesta în decorul fabulatoriu al lui Parsifal și Klingsor. Vedenia pe care o are Corto, în așteptarea lui Hesse, este premonitorie. Apariția personajului din textele lui Wagner și von Eschenbach, Klingsor, anunță
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sculat, mi-am aprins o țigară și m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atârna deasupra mării ca o zdreanță murdară care se destrăma. La ora aceea pe țărm nu era nimeni. Doar pescărușii dădeau ocol stâncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
învețe minte, bine i-ai făcut", l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un bătrân cu țăcălie care mi-a explicat cu blândețe că nu tot ce gândim trebuie spus. Dacă toți ar striga în gura mare ce cred, mi-a zis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă salbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de gheață de la țărm și scăpase într-o copcă, alegîndu-se cu o pneumonie. Se spusese că fusese un accident, iar portarul găsise prilejul să-și dea importanță; iarna nimeni dintre bătrâni n-avea voie să iasă decât pentru a da ocol azilului și pentru a-și mai face uneori nevoile în aer liber; dar accidentul, m-a lăsat să înțeleg Domnul Andrei, nu fusese de fapt un accident. Cel care scăpase în copcă primise înainte câteva avertismente, fiindcă își permisese să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în odaia lui Rambert, acesta stătea culcat. S-a ridicat și a umplut paharele pe care le pregătise. Rieux, luîndu-l pe al lui, a întrebat dacă lucrurile erau pe calea cea bună. Ziaristul a răspuns că făcuse din nou un ocol complet, că ajunsese la același punct și că va avea în curând ultima întâlnire cu ei. A băut și a adăugat: \ Firește, nu vor veni. Nu trebuie făcut din asta un principiu, spune Tarrou. Încă n-ați înțeles, răspunde Rambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se așeza. Când m-am sculat azi-dimineață, m-au lăsat gleznele. Din fericire, m-am sprijinit la timp de marginea patului. Altfel aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui mari clămpăneau pe cimentul impregnat cu ulei. — Stai pe loc, matahală aiurită ce ești. N-o face pe schilodu’. Încă nu sunt. Dar diverse oase mici și ligamente au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care zac pe culoar. Voi fi nevoit să mă descurc fără el. Unde a dispărut? Ce neserios, taman cînd ai treabă cu el! Pun prinsoare că s-a ascuns În vechea mea gramatică Bescherelle. Toate proiectele mele au făcut un ocol prin gramatica aceea. Unul dintre ele a subliniat chiar pasajul În care se spune că, În exprimarea mi-a fost plăcut, se regăsește combinația unui timp trecut cu un timp trecut: nici că s-ar putea să fie cineva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cînd am avut o criză de tahicardie, neștiind ce era, am crezut că o să mor (inima bate atît de tare, sîngele circulă atît de repede Încît nu-ți mai simți brațele și picioarele). Criza Începuse În timp ce conduceam. Tocmai făcusem un ocol prin strada Pigalle, ca să văd prostituatele. Rulînd spre bulevardul Barbès, simțisem niște furnicături În mîini. Am avut impresia că un contact greșit lăsa curentul electric să treacă prin volan. Am izbutit să mă Întorc acasă și m-am Întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
albastru al cerului, soarele era paralizat, totul era pictat În alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii ce se oglindeau În ovalul alunecos al apei, de parcă vedea pentru prima oară orașul. Părea un alt Manhattan, mai vibrant și mai frumos decât ar fi putut recunoaște vreodată. Sau poate ea era alta, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un morman haotic de cioburi. Cum era de așteptat, strada care forma un unghi drept cu aceasta era închisă circulației. Ca să-și livreze marfa, olarul va fi nevoit s-o ia prin dosul clădirilor care se demolau, să facă un ocol, să meargă apoi drept înainte, ușa la care trebuia să bată se afla la colțul cel mai îndepărtat față de locul unde se afla, exact la cealaltă extremitate a unei drepte imaginare care ar traversa oblic clădirea unde intrase Marçal Gacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul olar al lui Cipriano Algor, care purta același nume, s-a hotărât să planteze dudul într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată în memorie. Cuptorul, pe o latură, fusese o modernizare adusă de tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai sunt la modă, ca farfuriile noastre, Nu te mai gândi la farfurii, avem multă treabă, Am venit cât de repede am putut, doar l-am lăsat pe Marçal în fața ușii și m-am întors, răspunse Cipriano Algor. Omisese micul ocol care i-a permis să treacă prin fața casei Isaurei Estudiosa și nu-și dădea seama că vorbele lui sunau a justificare improvizată, sau își dădea seama, dar nu reușea s-o evite. De fapt, îi lipsise curajul să oprească furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sculat, mi-am aprins o țigară și m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atârna deasupra mării ca o zdreanță murdară care se destrăma. La ora aceea pe țărm nu era nimeni. Doar pescărușii dădeau ocol stâncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să fumez având stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost mă alesesem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
învețe minte, bine i-ai făcut”, l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un bătrân cu țăcălie care mi-a explicat cu blândețe că nu tot ce gândim trebuie spus. „Dacă toți ar striga în gura mare ce cred, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am străbătut o mică râpă sălbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gheață de la țărm și scăpase într-o copcă, alegându-se cu o pneumonie. Se spusese că fusese un accident, iar portarul găsise prilejul să-și dea importanță; iarna nimeni dintre bătrâni n-avea voie să iasă decât pentru a da ocol azilului și pentru a-și mai face uneori nevoile în aer liber; dar accidentul, m-a lăsat să înțeleg Domnul Andrei, nu fusese de fapt un accident. Cel care scăpase în copcă primise înainte câteva avertismente, fiindcă își permisese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În el o stație de cercetări climatologice. Poate că Începuseră acolo, Înainte de a ridica Tour Eiffel. Există zone privilegiate. Și nimeni nu-și dă seama. Mă Întorc către Saint-Merri. Alte râsete de fete. Nu vreau să văd pe nimeni, dau ocol bisericii prin rue du Cloître Saint-Merri - o ușă a transeptului, veche, de lemn cenușiu. La stânga se deschide o piață, marginea cea mai depărtată a Beaubourg-ului, luminată ca ziua. Pe platou sunt expuse „mașinile inutile“ ale lui Tinguely și alte invenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar, pe de altă parte, el mormăia că centrul era Încă plin de studenții ăia blestemați, de autobuze parcate peste tot, o mizerie, dacă ar fi depins de el, toți trebuiau puși la zid, și că era mai bun un ocol. Făcuse practic turul Parisului, lăsându-mă În sfârșit la numărul șapte al unei străzi singuratice. Nu figura nici un doctor Wagner acolo. Atunci să fi fost șaptesprezece? Sau douăzeci și șapte? Am făcut două-trei Încercări, apoi mi-am venit În fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Whitman aplecați asupra unui glob de cristal, privind la momentul facerii. „Răul“, rostește Melville. „Dragostea“, izbucnește Whitman. Wakefield Își scoate pixul și mîzgălește ideea pe un șervețel. O să o Înglobeze În prelegerea lui despre „Bani și Poezie (cu un ocol prin Artă)“, un discurs pe care nu l-a scris Încă, deși va trebui să-l rostească În mai puțin de treizeci de ore. Întotdeauna ideile Îi vin la plesneală, din cărți, articole de ziare, conversații la care trage cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]