2,169 matches
-
devoțiunea față de zeul căruia Îi era dedicat templul și Își celebra totodată propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare circulare, iar pe ziduri se repetă la infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc doar preoții, scrise Într-o grafie din ce În ce mai convențională și mai criptică. Pentru noi, acestea sunt un izvor foarte bogat de informații, iar În istoria religiei egiptene sunt folosite ca izvor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bine atestate În etapa culturală următoare de la Uruk. Un alt templu pe terasă se află În stratul 7 de la Eridu (etapa culturală Uruk); acesta este dreptunghiular, de mari dimensiuni (24m × 12,5m) și are În centru altarul și masa pentru ofrande. Se poate observa că statuetele de teracotă provin atât de la ‘Ubaid, cât și de la Eridu sau Ur și sunt caracterizate de o formă alungită. Sunt masculine și feminine și se consideră că au un caracter magico-votiv. Formele lor sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Această „Învățătură” mitologică despre viața zeilor la Începuturi are cu siguranță un sens funcțional față de istoria imediat următoare care se referă la om: predestinarea sa pentru muncă Îi va permite să-și exprime devoțiunea față de zei prin intermediul actelor de cult (ofrande, jertfe etc.). Va mai putea el să-și legitimeze refuzul de a sluji din moment ce tocmai pentru aceasta a fost creat? 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divinetc "3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine" a) Antropomorfismul Mesopotamienii, la fel ca alte popoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod excepțional, chiar din cauza tatălui său, Ea (Enkixe "Enki"), zeul Înțelepciunii. Mitul lui Adapaxe "Adapa", ale cărui atestări mai vechi apar În secolul al XIV-lea Î.Hr. (Tell El-Amarna), povestește că preotul Adapa, plecat la pescuit pentru a aduce ofrande pentru templu, Își vede barca Întoarsă deodată de vântul dinspre sud. Într-un acces de furie, lovește aripile vântului, ceea ce duce la Încetarea imediată a tuturor beneficiilor aduse de vântul din sud. Odată descoperit și Învinovățit pentru „delictul” său, Adapa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de ce este considerat un spirit rău. 4) Gallaxe "Galla" - demoni sumerieni cărora le corespund akkadienii Gallû. Sunt, de obicei, masculini. În mitul Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern" acești demoni „nu cunosc nici hrană, nici apă (...), nu primesc ofrande și nu cunosc bucuriile sexuale”. Sunt niște demoni foarte violenți. 5) Iluxe "Ilu" lemnu - demon akkadian (sumeriană dingir-hul). Numele său Înseamnă „Zeuxe "Zeu" rău” și exprimă concret conceptul de demon. Este masculin. 6) Lamaștuxe "Lamaștu" - demon feminin akkadian (sumeriana dDìm-mexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși, fiind clar mai ales faptul că până și un asemenea rege era supus morții. Este, În schimb, vorba despre o „venerație cultuală”, care Îi atribuia suveranului onorurile și ofrandele cuvenite unui zeu. Prin divinizare se intenționa Întărirea respectului datorat regelui ca figură excepțională și ca reprezentant al divinității. Practica divinizării regelui nu a durat mult. Aceasta a trecut, prin imitație, de la suveranii dinastiei akkadiene la cei ai dinastiei a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asșs", tab. III, col. II, 51); dezlănțuirea apelor și distrugerile provocate de acestea; Încetarea potopului; controlarea retragerii apelor prin trimiterea de păsări (porumbel, rândunică, corb); ieșirea din ambarcațiune după oprirea acesteia În regiunea muntelui NiÌir (sau alte nume asemănătoare); o ofrandă și o jertfă aduse zeilor; mutarea eroului potopului (Împreună cu familia sau, cel puțin, cu soția) Într-un loc misterios, unde va trăi pentru totdeauna; reproșurile zeiței-mamă Nintuxe "Nintu" adresate lui Enlilxe "Enlil" pentru că a decretat potopul; reproșurile lui Enlil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
neînduplecat (pe nume Neduxe "Nedu") și de ajutoarele sale. În altă versiune a acestei teme mitologice, se spune că cetatea infernală este apărată de șapte ziduri, șapte porți și mulți paznici. Și zeii infernali, asemenea zeilor cerești, primeau de la oameni ofrandele cerute de rangul lor. Cunoaștem aceste lucruri din multe texte, mai ales din câteva mituri: Nergalxe "Nergal" și Erișkigal, Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern", din epopeea Ghilgameșxe "Ghilgameș" (tab. XII), din poemul Erraxe "Erra" și din poemul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la Ur (cca 2500 Î.Hr.), unde au fost găsite obiecte valoroase (vase de aur, bijuterii, harpe, țitere, diferite lucruri prețioase): din moment ce se credea că morții vor duce, chiar și după moarte, o viață potrivită cu rangul lor, toate aceste ofrande erau puse În mormintele lor ca mobilier. În aceste morminte au fost găsite chiar și trupurile reginelor și ale slujitorilor, Îngropați de vii și morți de foame. Într-un mormânt s-au găsit chiar 80 de Însoțitori. „Spiritul morților” se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și morți de foame. Într-un mormânt s-au găsit chiar 80 de Însoțitori. „Spiritul morților” se putea Întoarce pentru a-i tulbura pe cei vii dacă aceștia nu-l Îngrijau cum se cuvenea, privându-l de ceea ce avea nevoie (ofrande funebre) pentru a duce o viață mai puțin tristă În lumea de „dincolo”. 6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASETC "6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASE" 1. Ideologia de bază a cultuluitc "1. Ideologia de bază a cultului" Orice sistem religios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
recitarea de imnuri, lamentații și alte rugăciuni, pentru implorarea binecuvântărilor divine. Poporul asista la ceremonie, condus de preoți și cântăreți, care foloseau și instrumente muzicale (harpe, țitere, flaute, timpane etc.) și puteau efectua diferite dansuri și mișcări ritmice. b) Jertfele (ofrandele) În temple se aduceau, deși mai rar decât la alte popoare antice, și jertfe de animale. În general erau foarte apreciate ofrandele de hrană (carne friptă sau fiartă, pește, turte, miere, legume, fructe), băuturi (bere, vin, lapte etc.) și parfumuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și instrumente muzicale (harpe, țitere, flaute, timpane etc.) și puteau efectua diferite dansuri și mișcări ritmice. b) Jertfele (ofrandele) În temple se aduceau, deși mai rar decât la alte popoare antice, și jertfe de animale. În general erau foarte apreciate ofrandele de hrană (carne friptă sau fiartă, pește, turte, miere, legume, fructe), băuturi (bere, vin, lapte etc.) și parfumuri. Aceste oferte erau considerate „hrana zeilor”. Ofrandele erau puse În vase, platouri, blide și alte recipiente și așezate pe mese (pășș¿ru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rar decât la alte popoare antice, și jertfe de animale. În general erau foarte apreciate ofrandele de hrană (carne friptă sau fiartă, pește, turte, miere, legume, fructe), băuturi (bere, vin, lapte etc.) și parfumuri. Aceste oferte erau considerate „hrana zeilor”. Ofrandele erau puse În vase, platouri, blide și alte recipiente și așezate pe mese (pășș¿ru) de lemn, trestie sau piatră, acoperite cu o față de masă, plasate În fața imaginii (statuie sau altceva) divinității. Existau oferte zilnice reglementate: patru sau numai două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau piatră, acoperite cu o față de masă, plasate În fața imaginii (statuie sau altceva) divinității. Existau oferte zilnice reglementate: patru sau numai două, În anumite cetăți și În anumite perioade istorice (două zeilor din Uruk În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și cerbi), idoli feminini și embleme divine, așa-numitele „stindarde” (discuri solare), sunt mărturia unor credințe religioase și ale unui cult al morților care prevedea ofrande și rituri magice. Documentația scrisă, cu caractere cuneiforme, privește două momente speciale din istoria anatoliană a mileniului al II-lea Î.Hr.: secolele al XIX-lea și al XVIII-lea, atestate de tăblițele descoperite În straturile II și Ib de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este faptul că unele divinități sunt invocate cu nume dublu, unul valabil Între zei și unul Între oameni. Textele În limba palaică sunt foarte puține și greu de Înțeles; totuși, se consideră că cele zece divinități pentru care sunt prevăzute ofrande În ritualul „cuvântul pâinii” (CTH 751), recitat În timpul sărbătorii pentru zeul Zaparwaxe "Zaparwa", sunt divinități „palaice” (Kammenhuber, 1959, pp. 2-40; Carruba, 1970, Wörterbuch și la definițiile relative). Astfel, pe primul loc, și din acest motiv este considerat divinitatea principală din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la un izvor). Atenția pentru cultele locale este demonstrată de soarta cetății Nerikxe "Nerik" (Haas, 1970), căzută În mâinile populației kaskee În epoca antică (probabil epoca lui ¾antili al-II-lea): În ciuda pierderii acestei cetăți, suveranii de la Hattușaș au continuat să trimită ofrande la sanctuarul zeului furtunii, arătându-și astfel dorința de a păstra vie această tradiție religioasă. Unele cetăți, care și-au câștigat un prestigiu aparte ca locuri de cult, erau considerate adevărate cetăți sacre, deși nu le cunoaștem cu exactitate orânduirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lăsat șsă intreț molima și țara lui ¾atti a murit și nimeni nu vă mai pregătește libații de pâine și vin! (KUB XXIV 3 + II 3’-6’) Ascultarea cererii, obiect al rugăciunii, este favorizată de introducerea acesteia În ritualurile de ofrande și invocări ale divinității: ...zeu al furtunii din Nerikxe "Nerik", vino din cer, din pământ; zeu al furtunii din Nerik, vino de la răsărit, de la apus; zeu al furtunii din Nerik, din cer, dacă ești Împreună zeul furtuniixe "zeul furtunii", tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
armonia cosmosului; iar ¾attușilli, care i se conformează, se prezintă asemenea celui care realizează această „dreptate” Între oameni. 2. Sărbători și ritualuritc "2. Sărbători și ritualuri" Legătura strânsă care există Între zei și oameni se concretizează În cadrul cultului, care, pe lângă ofrandele zilnice de pâine aduse divinității venerate În templele lor, prevede și celebrarea unor sărbători, ritualuri magice și descântece. Sărbătorile, În cazul cărora cunoaștem diferite nume, sunt expresia de bază a cultului statului și se desfășoară conform unui calendar prestabilit În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locale avem informații provenite din inventarele sanctuarelor periferice din epoca lui Tut¿aliya al III/IV-lea, care, pe lângă descrierea idolilor, a simbolurilor și a obiectelor de cult, conțin și o inventariere a sărbătorilor prevăzute pentru diverse zeități, a regimului ofrandelor și a personalului templului (Carter, 1962). Știm astfel că În calendarul cultual erau prevăzute celebrări regulate ale unor sărbători mensuale și anuale, legate fie de fenomene atmosferice și momente speciale ale producției agricole (de exemplu, „sărbătoarea ploii”, „sărbătoarea recoltei”, „sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reînnoiască și să consolideze periodic raportul său cu populația, dar și să strângă tributurile datorate statului de unele cetăți și sate. Ritualul festiv prevedea de obicei ceremonii atât Înăuntru, cât și În afara templelor divinităților sărbătorite. Momentele principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărbătorilor de primăvară procesiunea Însoțea statuia divinității de la templu la stela sa, care se afla În afara orașului, de cele mai multe ori Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină, unde se ridica un cort În care avea loc ritualul ofrandei de pâine pregătită din grâul păstrat Încă din toamna precedentă În pithos-ul divinității. Depunerea, o dată pe an, a statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pregătită din grâul păstrat Încă din toamna precedentă În pithos-ul divinității. Depunerea, o dată pe an, a statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul agricol prin intermediul ofrandei de pâine pentru a asigurarea fertilității (Archi, 1973). În timpul sărbătorii KI.LAM, procesiunea marchează Începutul ceremoniilor fiecăreia dintre cele trei zile În care se ține sărbătoarea. Scena, care se desfășoară pe acropola regală a cetății Hattușaș, este deschisă de rege
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
componente religioase care au contribuit la elaborarea practicii și formulărilor magice hitite. Ritualul presupune o primă fază de pregătire a ceea ce este necesar pentru desfășurarea sa, care prevede o serie de acțiuni: de la aranjarea structurilor mobile (corturi, care, mese de ofrandă, cămine, recipiente etc.) la adunarea așa-zisei materia magica - constă În hrană, băuturi, metale și pietre prețioase, pietre de râu, unguente, animale și substanțe vegetale etc. Urmează o a doua etapă În care oficiantul oferă sacrificii și invocă din când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În prima versiune a substituirii regale este prevăzută explicit Îndepărtarea finală a substitutului, care este trimis În țara sa; În schimb, În cea de-a doua versiune este posibil ca acesta să fi fost ucis1. Acțiunile magice sunt Însoțite de ofrande de hrană și băutură și de jertfe aduse zeilor pentru a le atrage bunăvoința și pentru a le mulțumi pentru rezultatul favorabil al ritualului. Zeii sunt atrași și prin pregătirea unor căi marcate cu stofă, miere și făină plămădită, ulei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]