2,453 matches
-
cu fonduri mulți săteni. Ea se mărginește cu livada casei mele părințești, având peste drum cimitirul și o nouă casă parohială. Fântâna Mariei lui Iliuță Familia prietenei mele, Maria, locuia pe gârlă, la capătul din vale al livezii noastre. Aveau ograda pietruită și alături o grădină, nu prea mare, cu pomi și legume. Într-un colț, era fântâna cu cumpănă, așa cum o moștenire de la bunici. La vedere, această fântână era o frumusețe. Știubeiul îl avea făcut din piatră cimentată, în formă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dânsa uneori era ocupată, venea vecina ei, Eughenia. Erau tare pricepute la spălat și curățenie. După spălare, se întindeau pe prund, să se usuce (parțial) ca să nu fie prea grele, la întors acasă. Le întindeam pe gardul de la livadă și ogradă și dacă era soare până seara, se strângeau uscate. Cu rufele era mai complicat. Aveam foarte multe cămăși de-ale tatei (care umbla la serviciu numai național), ițari, mineșterguri (marame), cămăși de-ale noastre, ștergare, așternuturi de pat, perdele, cuverturi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
table) acoperișul era de draniță (șindrilă). Tata a vorbit din timp cu păcurarul și ne-a adus "anume" un butoi mare de păcură. Doi gospodari din sat au dat dranița cu păcură și cu cea rămasă a dat gardul de la ogradă. Îmi plăcea să-i privesc. Arătau ca doi "Scaraoțchi". Numai coarnele le lipseau. Erau negri din creștet până-n tălpi. Aveau haine (salopete) anumite pentru asemenea treabă. Își făceau munca și erau plătiți pe măsură. Deoarece toate casele erau din lemn
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bucătăria de vară și a rămas ca Oltea să aibă grijă în continuare de ele. Eu aveam de-acum cloșca mea și nu mai puteam să mă ocup și de altele... Când s-a împlinit sorocul, cloșca a coborât în ogradă cu 14 puișori gingași și gălbiori. Le dădeam brânză de vacă fărâmițată și făină de păpușoi muiată. Doamne ce mai mâncau! Se înecau cu cioculețele lor mici și abia înghițeau. Cloșca îi îndemna pe toți deopotrivă și ciugulea de ici
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
N-a rămas niciunul fără nume. Cel mai drag mi-a devenit cel cu gâtul gol. Era și tare blând. Îl luam în brațe și nu se zbătea. Parcă înțelegea că-l simt aproape... Când celelalte cloști au venit în ogradă cu puii lor, mama m-a ajutat s-o separ pe cloșca mea, făcându-i un ocol mai larg într-un colț. Astfel, am evitat să le văd la sfadă. Prin octombrie erau puici și cocoși în toată regula. Abia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zi. Eu urmăream să nu se atingă de ai mei... Fiind vreo cinci cocoși între cei paisprezece, a început bătaia și rivalitatea. Așa că, vrând nevrând, mama trebuia să intervină, să facă dreptate. La joacă Cât era ulița noastră de lungă, ograda de largă și prundul de misterios, nouă, copiilor, nu ne era de-ajuns. Căutam mereu și mereu alte locuri prielnice de joacă, Așa am ajuns și la cimitirul de la capătul livezii noastre. Ne atrăgea ca un magnet, cu toate istorioarele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca de obicei, a plecat de acasă, mai cu seamă că trebuia să ne aducă și nouă de mâncare. Tata n-a spus nimic despre planurile sale pentru acea zi. A convenit din timp cu niște fini, să le dea ograda noastră (că-i largă) pentru horă. Așa că, înainte de prânz au sosit "Grămeștii" fanfara cea mai vestită din zonă (un ansamblu muzical format din persoane care cântă la instrumente de suflat și de percuție). S-au așezat pe bănci în ograda
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ograda noastră (că-i largă) pentru horă. Așa că, înainte de prânz au sosit "Grămeștii" fanfara cea mai vestită din zonă (un ansamblu muzical format din persoane care cântă la instrumente de suflat și de percuție). S-au așezat pe bănci în ograda noastră și-au început să cânte. Răsuna tot satul. Cu mic cu mare, au venit la noi, la horă, invadând toate ungherele. S-a încins un joc ca în poveste. Vremea fiind prielnică, au venit flăcăi și fete din satele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și nu se putea dumiri, unde este hora. O nevastă mai isteață, ieșită la poartă, a oprit-o și i-a zis, mai în glumă, mai în serios: Grăbește-te, doamna Mărioara, ca să mai prinzi un joc, la mata în ogradă! Te vor întâmpina cu un marș, că așa-i frumos! Mamei, nu-i venea să creadă ce-a auzit. Cum să-i facă Silvestru așa ceva? Asta, nu se poate. Grăbi pașii și când se apropie de casă i s-au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
perdeaua de pomi. Porțile zilei se deschideau și, în valuri, lumina curgea la vale. Pământul tresări din somn. Era vesel și plin de viață, sub calda binecuvântare a soarelui. Ne-am ridicat și fără nici un cuvânt ne-am retras spre ogradă. Prea se înălțase sufletele. Acel răsărit de soare mi-a rămas adânc întipărit în inima mea de copil și n-am putut să-l uit. Cu câtă gingășie urmărea mama fiecare amănunt în zorii acelei dimineți, care va rămâne încrustat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Râșcanu pentru Îndeplinirea cerinței părintești vinde cu 21260 de lei locul caselor din Iași și o vie . Neculae Racoviță dăruiește la 28 iunie 1806 căminarului Iordachi Râșcanu o firtă de loc la Priponești, de care avea nevoie pentru cramă și ogradă, urmând să-l plătească ulterior . Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28 iunie 1814 atestă ale căminarului Iordachi Râșcanu, proprietarul moșiei Drăgușeni, de pe Stavnic, În vederea Întăririii stăpânirii asupra moșiei sale de către domnie, conform hotărârii judecății
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
elementul estetic și siguranța personală. Deși nu mai era de mult tânăr, avea mersul suplu, energic, maiestuos, iar în privința forței fizice, puteai dormi liniștit, fără teamă de hoți ori de tâlhari în prezența acestui bodyguard necuvântător. Se plimba nestingherit prin ogradă, necunoscând niciodată legătura umilitoare și degradantă a lanțului. De cu seară își lua în primire postul ca o santinelă, veghind cu strășnicie întreaga proprietate asupra căreia era singurul și neînfricatul stăpânitor. În nopțile scurte de vară, ori în cel lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și ia-r fi strivit în maxilarele lui redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut. Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre "grupul sanitar". Privata bunicilor era construită, cum sunt majoritatea celor de la țară: patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și i-ar fi strivit în maxilarele redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut? Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre grupul sanitar. Privata bunicilor era construită, cum sunt majoritatea celor de la țară: patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Când însă partidele subtilizează miliarde pentru tolba lor, hienele tac. Cartea e și ea o marfă, iar promovarea mărfurilor costă. Fără să conștientizăm acest lucru vom continua să ne lamentăm că Academia Suedeză ne ignoră, că premiul Nobel merge în ograda altora. A.B. Dacă am avea posibilitatea și, pentru o zi, prietenii plecați la îngeri ar putea să se întoarcă pe Pământ, pe cine ați dori să revedeți? Sincer, nu cred în viața de apoi și nici în paradisul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ai săi. Mai curăță mormintele, mai aprinde câte-o lumânare... așa se mai pregătește și pe sine pentru cele veșnice. În rest, viața mamaiei se împarte între creșterea celor câtorva găinușe ouătoare ce scurmă după râme și grăuncioare minuscule prin ograda modestă și așteptarea copiilor pentru o zi-două vara, la un grătar și-un pahar de vin curat, de butuc, din propria gospodărie. Sufrageria era pregătită pentru baia de picioare. Dar și vârstnica elevă. Închisese televizorul la care obișnuia să-și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care o nație mică și vitregită de istorie nu are niciodată prea mulți!... 6 (Destinulă Nu, nu putem Încheia această voluminoasă, insistentă exegeză asupra a ceea ce se Înțelege prin sintagma „sensului vieții” fără a „da o raită” Într-o altă „ogradă” pretențioasă, care e, ca și conceptul studiat de noi, cu armele prozatorului, se’nțelege, și ale unui atent „martor al existenței” - cea colectivă, istorică, dar și cea strict intimă și personală! - preocuparea tuturor și din toate timpurile pentru soartă, fatum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis - finala masculină de la Roland Garros, cu Gustavo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se publică anual aproape trei mii de titluri de literatură. VITALIE CIOBANU: Rețin din excursia noastră spre vila Mont-Noir câteva elemente care au conferit, din punctul meu de vedere, relief acestei zile. Căsuțele de cărămidă maro, cu mușcate la ferestre, ogrăzile frumos întreținute, grădinile în carouri regulate, pajiștile de gazon englezesc, dese ca peria, tunse la milimetru - exact cum vezi în secvențele filmate din Turul ciclist al Franței. O civilizație la care satele noastre nu vor accede niciodată. Nu într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Uganda, Mali, Zambia, Zimbabwe, Tanzania, Rwanda, Etiopia... - nu știu dacă participă întreaga Africă, însă aș fi curios să-mi arunc privirea în zona rezervată Republicii Sud-Africane, prezența cea mai performantă, presupun, tehnologic vorbind, pentru că tot ce vedem în rest sunt ogrăzi de răzlogi și căsuțe acoperite cu stuf, sălașuri tribale cu menajul lor nesofisticat, exponate a ceea ce am numi noi „artizanat”, „artă populară”, „folclor”: măști, unelte de lucru, arme primitive, obiecte de cult etc. Sonuri muzicale de mare varietate, unele te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
români ne felicită pentru victoria de ieri a României asupra Angliei - un meci pe care-l privisem, cu sufletul la gură, în prima noastră seară la Hanovra. De sus, Expo seamănă cu o imensă tabără romană, având dreptunghiuri precis conturate - „ogrăzile” naționale. E foarte spectaculos pavilionul Canadei, cu un imaș verde pe care au fost plantate câteva wigwam-uri de piei roșii și un enorm, uriaș indian de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe care ți-am dat-o? Da, mămucă. Ai și gătit de lipit prispa? Am gătit. Mira-m-aș! Și dacă-ai gătit, de ce-ai venit aici, ca să-mi stai cu mânile în șolduri? Cloștele le-ai adus în ogradă, ori iar umblă pe toloacă, și a dat iar în pui mâța lui Bâtlan? (...) Cloștile-s în ogradă, mămucă, răspunse Aglăița. Să n-ai dumneata nici o grijă. Cum să n-am grijă, fată hăi? Da ce știi tu de câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-aș! Și dacă-ai gătit, de ce-ai venit aici, ca să-mi stai cu mânile în șolduri? Cloștele le-ai adus în ogradă, ori iar umblă pe toloacă, și a dat iar în pui mâța lui Bâtlan? (...) Cloștile-s în ogradă, mămucă, răspunse Aglăița. Să n-ai dumneata nici o grijă. Cum să n-am grijă, fată hăi? Da ce știi tu de câte sunt și câte trebuiesc? Iaca, peste patru-cinci zile-s sfintele Paști și sunt de făcut atâtea, că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vânător înfocat. Amintiri din vânătorile lui pe malurile Siretului. Ce credea el despre boeri și despre drepturile lor de proprietate. Ura împotriva ciocoiului. Tare și neînduplecat suflet, ca de criță. Cum își ducea el singur gospodăria, ce curățenie era în ograda lui, în casa largă în care mirosea totdeauna a flori. Cum mergeam cu el peste Siret la fân; cum dormeam ostenit în mirosul fânului cosit. Cum istorisea istorii bunicul. Cum se aprindeau focuri pe Osoiu. Cântarea buciumului. Cum ne întorceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul arhondaricului unde stăm, privim pe gânduri înnainte, pe când înserarea crește, și pe când stoluri de lăstuni se învârtesc prin jurul bisericei celei mari țârâind subțire, cristalin. Singuratecă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]