17,184 matches
-
doi ani la sanatoriul ălora cu trei roate la car, deschis nu demult la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Mai făcuse și scena aia penibilă din garsoniera croitoresei. Ditamai intelectuala, s-o omoare și nu alta, ca o asasină ordinară, pe amărâta aia. Să-l creadă, tocmai pe el, în stare să trăiască cu o croitoreasă... Și azi-dimineață năvălise să-i mai spună, ca pe o veste nemaipomenită, că îl va face tată! Urlase la ea până răgușise. Noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată de aroma profundă a pământului virgin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scrupule... „Conservarea începe prin Educație.“ și câtă vreme nu vom înțelege adevărul acestei devize și atât timp cât Omenirea nu va învăța că în mâinile ei se află destinul lumii, nu vom reuși nimic. Făcu o pauză și lovi cu arătătorul tăblia ordinară a grosolanei mese de lemn. Problema cu care ne confruntăm acum va deveni în anii următori problema de bază a speciei noastre. Guvernele vor trebui să intervină în mod serios și să ia măsuri severe. Dacă n-o vor face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iar în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea selva, la două sute de metri depărtare. Sentinelele nu-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din mâini. În aer plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aceasta întrebare supunând analizei un tip consacrat de spațiu sacru: templul. Cuvântul „templu” își are originea de la verbul grecesc „temenos” care înseamnă a taia, a decupa. Să fie oare vorba de o delimitare calitativă și fizică prin raportatre la spațiul ordinar și profan? O altă ocurentă terminologică a templului tematizează relația templu-munte cosmic-casă. În terminologia mesopotamiană templele sunt denumite „muntele casă”, „casa muntelui tuturor țărilor”, „muntele Furtunilor”. Templul ca imagine a lumii conține și un simbolism temporal. Templul ca mod de
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la ușă polițistul corupt, fluturând o legitimație sau arătând o insignă din metal ordinar, punând întrebări încuietoare, zdrăngănind cătușele și urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
real și imaginar, supervizat de un Magician cu intenții... bune? Rele? Privi cheia pe care o ținea între degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă, apoi o întinse ușurel către locul unde ar fi trebuit să se afle fanta aia ordinară. Nu era acolo. Plecase. Simți cum se enervează. Înțeleg să pierzi cheia, dar cum să te părăsească fantă de la yală? Te părăsește nevasta, poți pierde iubita, nu mai știi unde ai lăsat inspirația - așa cum mi se întâmplă mie, ca s-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Al treilea pasaj, de la persoană la persoana bolnavă. Boala constituie o sfidare față de persoană în relațiile sale constitutive și fundamentale: relația cu sine însăși, cu propria unitate psiho-fizică, relația cu ceilalți, cu medicul și cu cei care formează țesutul social ordinar al muncii și al vieții sale. Relația este cea care face din orice persoană un „eu” deschis față de un „tu”, o ființă chemată la comuniunea cu ceilalți și la dăruirea de sine celorlalți, relația cu „Tu”-ul suprem, ființa transcendentă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
total diferite, care se conduc dup( alte reguli (i cutume, constituie un argument incontestabil (n favoarea observa(iei. Asist(m, a(adar, la o revenire (n prim plan a demersului calitativ cu aplicare spre situa(iile cele mai obi(nuite, ordinare, banale (n care reg(sim oameni, grupuri, comunit((i. Acest fapt nu (nseamn( c( demersul empiric propov(duit de pozitivi(ți (sociologia este o (tiin(( pozitiv(, sus(inea A. Comte (n Curs de filosofie pozitiv() este inutil. El se practic
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
a servi drept secretar sau a dă sfaturi juridice. Liebow (i Whyte într( deci (n categoria participan(ilor care observ( f(r( acoperire. Liebow nu a conceput roluri în mod aprioric. El ((i g(se(te locul (n activit(țile ordinare ale grupului. Perimetrul prezen(ei (i observa(iei sale este definit prin grupul (nsu(i. Pe de o parte, el st( la col(ul str(zii (i-i frecventeaz(, rînd pe rînd, pe comercian(îi care ocup( cele patru col
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aurica trase prima împușcătură, pe nepregătite. - Titi, zise ea, e foarte supărat, săracul, că domnișoara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat așa de urât cu el. I-a trimis vorbă că n-are chef de căsătorie și altfel de expresii ordinare. Curios. Părea o fată foarte distinsă. Dumneata ce zici? Întrebarea era atât de încărcată de subînțelesuri, încît Felix căută să-și scape privirile din ochii reci ai Aurichii. - Hei, interveni Aglae, sarcastic, nu fata e de vină, e devină cine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte ce dădea înspre pălimar și curte, și care revela grosimea extra G. Călinescu ordinară a zidului, un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în crăvată. Era ceva mai în vârstă decât Stănică și amintea puțin pe Pascalopol, fără să aibă finețea aceluia. Era proprietarul unei mori, milionar și senator. Stănică văzîndu-l, îi făcu semn
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
permanentă și în a reînnoi ceea ce este ratio formationis. Munca și operele rămân prioritățile principale în congregația noastră. Există o discrepanță mare între ceea ce face Domnul și ceea ce face instituția în care trăiesc eu. Idealul este extraordinar, unic, însa viața ordinară este distrusă de frică, de protagonism, de egoism, de grabă, de ideile învechite ale surorilor. Viața ne pune în continuu în fața unor situații problematice și înfruntarea lor cere angajare, coerență și constanță. Acest fapt poate diminua starea fericirii, chiar dacă rămâne
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
câinii boturile, prin crăpătura pieptului, și-i musecau inamicului inima... Atâta timp cât îi era inimii încă vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Taximetristul odios nu se lăsă însă impresionat cu una, cu două... 95 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De maldărele de lighioane ce-i zmîrțîie acum în ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul său corp. Milogindu-se, lăcrimând, implorând și căznindu-se să împingă din trup afară firul de păr al mustății, al pieptului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
montă pe fermecătoare pe covor, cu curul în sus și o luă la măciuci. Geaba încercă fermecătoarea să-i explice lui Papașa cum trebuie să-și potrivească polaritățile electromagnetice ale trupurilor și cum să-și optimizeze schimbul energiilor subtile. Că ordinarul știa. Spre noapte, pofticios ca un motan și gelos ca un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
indiferent, cărora natura nu le oferă decât o obiectivitate fadă și rece, deși pot fi perfect mulțumiți cu viața, ea nu este mai puțin pentru ei o sumă de ocazii pierdute. Căci ei nu pot depăși o formă de vizualitate ordinară. La omul comun, văzul, în loc să înghită obiectul, îl izolează, îl îndepărtează de la orice posibilitate de integrare și asimilare. Oricât m-aș fi zbătut eu în această lume și oricât m-aș fi separat de ea, distanța dintre mine și ea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se numește gigantism. Este cazul Angliei. Te întrebi: cum se face că această țară, dispunând atâta vreme de lume, nu este totuși o mare fatalitate? Neapărat, Anglia a dat lumii genii unice, inexplicabile, și a produs, în țara celui mai ordinar empirism, literatura cea mai delicată, deși este inexistentă în muzică și nulă în metafizică; totuși ea n-a luptat pentru o idee care s-o depășească. Mai mult: Anglia n-a suferit pentru nici o credință. Totul s-a făcut de la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât cu mijloacele și datele ei. Dacă Platon și Rousseau ar fi conceput numai viziuni utopice, de mult ar fi ieșit din circulație. Dar ei au constatat prea adesea gradul de fatal din realitate, pentru a fi fost niște visători ordinari. Construcțiile fantastice ne-au ajutat să ne controlăm iluziile. Defectul utopiilor este că au încercat să elimine din viață ceea ce are ea mai durabil: tragedia. Omul a făcut însă tot posibilul pentru a amâna paradisul terestru. Și a reușit peste
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și speri a găsi ce nu-i în ea - fericirea. Tu zici să te iubesc. Dacă te-aș putea iubi ca pe-o stea din cer... da! Dar dacă suspin, dacă doresc... n-aud eu din toate părțile aceleași suspine ordinare, aceleași doruri... ordinare; căci care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiul pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
găsi ce nu-i în ea - fericirea. Tu zici să te iubesc. Dacă te-aș putea iubi ca pe-o stea din cer... da! Dar dacă suspin, dacă doresc... n-aud eu din toate părțile aceleași suspine ordinare, aceleași doruri... ordinare; căci care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiul pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le asamănă cu zuzurul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea - ntreagă. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simțire pe care o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit: eu, voi trece nepăsător prin această viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!... numai nu ca ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
speri a găsi ce nu-i în ea. Tu zici să te iubesc. Dacă te-aș putea iubi ca pe-o stea din cer... da! Dar dacă suspin, dacă doresc... n-aud eu din toate părțile aceleași suspine, aceleași doruri... ordinare; căci care-i scopul lor? Reproducerea în mușinoiul pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
milă de tine, de mine, mi-e milă de lumea întreagă. Mai bine mi-aș stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească în scântei, decât să animez cu el o simțire pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit; eu voi trece nepăsător prin aceasta viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!... numai nu ca ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]