161,978 matches
-
la o anumită categorie. Cred că aprehensiunea unor posibile violențe și teama de recurgere la mijloace discriminatorii sau la persecuții a fost și factorul decisiv în polarizarea intelectualilor din anii '90. înlăturarea din funcții sau bîta minerilor chemați să facă ordine, indiferent de gradul de violență, au rupt prietenii vechi și care se dovediseră capabile să reziste la examenul ideilor opuse. A fi de altă părere începuse deodată să însemne a fi de partea celui care te amenință. Crimele legionare produseseră
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
azi, este implicit xenofobă și antisemită întrucît dominația ei în cultură, în viața de stat și în viața societății postulează reducerea influenței străinilor în cel mai modest caz, după criteriul proporției etnice... Dacă românismul e spiritualitatea care urmărește realizarea unei ordini perfecte și eterne, de ce această ordine nu o poate oferi ortodoxia?... Dl Motru nu spune, dar respinge categoric ortodoxia din noua spiritualitate românească... Anticreștin, Dl Motru secularizează spiritualitatea, coborîndu-i înțelesul pînă la o ideologie oricare; antirasist, face din ea o
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
întrucît dominația ei în cultură, în viața de stat și în viața societății postulează reducerea influenței străinilor în cel mai modest caz, după criteriul proporției etnice... Dacă românismul e spiritualitatea care urmărește realizarea unei ordini perfecte și eterne, de ce această ordine nu o poate oferi ortodoxia?... Dl Motru nu spune, dar respinge categoric ortodoxia din noua spiritualitate românească... Anticreștin, Dl Motru secularizează spiritualitatea, coborîndu-i înțelesul pînă la o ideologie oricare; antirasist, face din ea o emanație naturală și episodică a rasei
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
mare rușinea să le vezi pe cucoanele de la sănătate și de la învățământ turnându-și cenușă în cap și promițând, cu vehemența Linei Ciobanu și a Suzanei Gâdea, că nu vor mai exista abateri de la linia... premierului și că vor pune ordine în haosul pe care tot dânsele l-au creat! E de înțeles de ce, în vârful piramidei, nu se dorește cu nici un chip integrarea europeană a României: pentru că toate aceste nulități politice și profesionale vor rămâne șefi doar peste pensionari! Adică
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
transcendentale se pot emite judecăți contrare, al căror adevăr se sustrage verificării, metafizica este, la rîndu-i, pusă între paranteze. În secolul următor, Nietzsche dezvoltă punctele de plecare kantiene în critica structurilor abstracte, despre care s-ar crede că reflectă chiar ordinea lumii sensibile, a contingentului, considerîndu-le simple reprezentări fictive, metafore, cu o sorginte retorică. Influența uriașă a lui Kant se întinde și peste orientările filosofice ale secolului XX, peste fenomenologia husserliană, filosofia analitică, ficționalism, pozitivism, Gestaltpsychologie, știința cognitivă, analiza discursului, inteligența
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei culturi (Lacan), a identității narative (Paul Ricoeur), a subiectivității "trupești", trupul însuși posedînd formule interpretative pentru organizarea materialului procurat pe calea simțurilor (Maurice Merleau-Ponty, Martin Buber, Lakoff, Școala lingvistică cognitivă). Ori așa cum scrie Merleau-Ponty: "mă împrumut pe
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
decît alte jurnale care s-au pierdut ori au devenit materie primă pentru istorici. Repet, mă îndoiesc că Stendhal ar fi vrut să-și vadă publicat Jurnalul și dacă n-ar fi murit înainte de a avea timp să-și pună ordine în hîrtiile personale sînt aproape sigur că și-ar fi distrus însemnările de tinerețe. Pentru scriitorul care și-a limpezit conștiința de sine jurnalul nu e o îndeletnicire inocentă, ci un gen literar ca oricare altul. Și așa cum există cititori
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
următoare, cu toate bunele mele intenții atunci cînd îmi proiectez vizita, e la fel! M-a împiedicat, cel puțin pînă acum, cine știe ce hipersensibilitate la lucruri pe care nu am vreme sau forță să le explic... Cam asta e! În altă ordine de idei, ați zice că literatura poate influența politica? Nu trebuie să o spun eu, e un lucru știut de multe secole: și direct și indirect literatura influențează, uneori, politica. Dar orientarea politică a autorului nu-i poate influența opera
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
un "top" care are și el slăbiciunile lui, rezervele și precauțiile autorului fiind pe deplin întemeiate. Dialectica funcționează cînd în favoarea "recenzioarelor", cînd în detrimentul lor, ceea ce, în mod evident, e în avantajul criticii și mai ales, al criticului. Care sînt în ordinea acestui "Top-Cis" cele mai bune cărți de poezie apărute din 1995 pînă în 1999? Locurile par să fie frățește împărțite între producțiile lirice ale generațiilor '80, '90 (inclusiv din Basarabia și cele ale "veteranilor" din generațiile '60 și '70. Au
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
care a fost pe rînd, în multe țări, democrat, dictatorial și din nou democrat. Chiar denumirea de formalism estetic preferată de dl. Nemoianu și de exegeza americană indică deriziunea în care tot ce se leagă de frumosul din artă, de ordine, armonie sau seninătate, e privit prin opoziție cu un presupus fond serios și utilitar pe care s-ar cuveni să-l posede arta. Aici mi se pare a se afla punctul nevralgic al refuzului cu pricina: în caracterul, "apolitic" al
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
concertiști ca Delia Pavlovici, Corina Sângeorzan sau mai tânăra Angela Drăghicescu și mulți alții răspândiți în lume. Dar spre deosebire de legendara asprime a Maestrei - uneori greu de suportat - Josette Hârsu a adus în practica ei pedagogică - fără să se abată de la ordinea asumată - blândețe, răbdare, îngăduință față de dificultățile studiului, creînd un climat de încredere în forțele proprii. Iar cele aproape două decenii de solistică de la începuturi i-au fost utile în comunicarea experienței de scenă. Pe vremuri, între studenții claselor de pian
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
și chiar susținerea tacită, după cum îi era natura, se confirmă în colaborarea gânditorului la "Revista Cercului" (Nr. 2, 1945) cu aforisme și însemnări, un fragment din Discobolul, anunțat atunci ca o apropiată apariție. Dintre cerchiști au semnat în "Saeculum", în ordinea publicării, Ion Oană, Victor Iancu, Ovidiu Drimba, Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Deliu Petroiu, toți remarcabili prin cultură, profunzimea gândirii și eleganța, plasticitatea stilului deplin format. Publicistica lor la "Saeculum" a însemnat un dublu profit: afirmarea generației și
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
le-a avut cu Ceaușeștii s-ar simți mai puțin sau chiar deloc nedreptățit de sentință. Ceaușeștii au fost condamnați la moarte și pentru că au ordonat represiunea de la Timișoara. Poate Justiția să închidă față de cei care au executat ordinele Ceaușeștilor - ordine pentru care aceștia au fost condamnați la moarte? Dacă ar fi supraviețuit ministrul Apărării Vasile Milea, despre care nici pînă astăzi nu se știe dacă s-a sinucis sau a fost ucis la ordinul lui Ceaușescu, ar fi fost el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
îndelungată frustrare ar putea-o cît de cît explica, iar statuile și însemnele publice sunt și ele demolate ori, în cazurile cele mai fericite, doar dizlocate, ca stocuri cvasimagice ale unei energii prohibite, ca urme indezirabile și periculoase ale unei ordini expirate. Artistul și omul de cultură nu mai sunt priviți ca niște simpli actori ai vieții publice, așa cum sunt ei de fapt, ci ca niște mesageri ai unei noi ordini, ca niște pseudoapostoli, ca niște misionari și apologeți cu funcții
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
unei energii prohibite, ca urme indezirabile și periculoase ale unei ordini expirate. Artistul și omul de cultură nu mai sunt priviți ca niște simpli actori ai vieții publice, așa cum sunt ei de fapt, ci ca niște mesageri ai unei noi ordini, ca niște pseudoapostoli, ca niște misionari și apologeți cu funcții cvasisacerdotale într-o eclesie rudimentară și atee!
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
mai puțin adevărat că, în subtext, se vor găsi întotdeauna suficiente argumente pentru a le susține. Să ne gîndim de pildă la cazul Antigonei sau la cel al lui Hamlet, ambii nevoiți să se confrunte cu limita impusă de o "ordine" politică nedreaptă, sau la fanaticul ofițer din Colonia penitenciară, care elogiază aparatul de înscriere a pedepsei direct în corpul condamnatului, sfîrșind prin a-i demonstra utilitatea cu prețul propriei vieți. Sînt pagini în care aluziile la ororile oricărui regim totalitar
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
de constrîngere nu putea fi condus decît de un fanatic, capabil, pentru a-i dovedi necesitatea, să se așeze de bunăvoie în el. Acest fanatic crede în aparatul pe care îl supraveghează cu aceeași tărie cu care crede Creon în ordinea sa în numele căreia o îngroapă de vie pe Antigona pentru că i-a încălcat porunca, s-a supus legii nescrise a Hadesului și l-a înmormîntat pe fratele său." Sînt pagini în care conceptele de "vină", "culpabilitate", "păcat" (niciodată perfect suprapuse) sînt
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
atît de mult ideile și instituțiile revoluționare, încît le-au importat fără ezitare, atrăgîndu-și ironia lui Maiorescu. Dintre ei, moldovenii erau moderați, și "cuminți" în euforia lor bine temperată. Muntenii, în schimb, erau patetici, nervoși și ranchiunoși. Ardelenii visau la ordinea romană în care își proiectau nostalgic utopiile statale. Au fost numiți pe bună dreptate oamenii începutului de drum. Totul li se părea că trebuie luat de la capăt. Și au luat totul de la capăt la o vîrstă la care alții își
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
Încercări narative despre Autor, Opera sa & relația lor incestuoasă". Într-adevăr, diverșii naratori care intră în scenă par ghidați de o forță supremă, de o lege nescrisă, în care incestul este oricînd posibil. Visariuc, acest Don Juan "pe dos", bulversează ordinea strictă a arborelui genealogic. Blestemul oedipian are urmări grotești, creează atracții erotice morbide, viziuni, destine cu totul aparte. Două capitole (capitolele au un mare grad de independență - fiecare este o "poveste") mi-au atras atenția în mod deosebit; Primele înfrîngeri
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
finalizate acum, în afara oricărei constrîngeri tematice, se adaugă precedentelor cu aceeași naturalețe cu care însăși firea își organizează formele și își orchestrează mesajele. De altfel, simpozioanele de acest tip, a căror miză este recuperarea unor materiale și reconstrucția lor în ordine simbolică, au ceva din metabolismul și din mecanica naturii înseși. Sculptorii sunt, în aceste cazuri, mai puțin voluntariști și estetizanți și cu mult mai mult un fel de agenți ai materiei și de regizori discreți ai lumii amorfe. Nu întîmplător
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
număr și mai sper. Încheierea se află, ca și în alte sonete, sub auspicii evident eminesciene: "E-o lume care ne cam dă emoții. Ca lumea, însă, nu suntem cu toții? A spus poetul! Crede-l pe cuvânt." Degradarea social-morală, tulburea ordine care a pus stăpânire pe lume, provoacă poetului (ca și atâtor confrați ai săi din aceeași generație) un refuz categoric, o silă imensă, dar și amărăciunea constatării că poezia (adică literatura) e dată uitării o dată cu autorii ei, că scrisul nu
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
Călinescu deplângea, în revista "Jurnalul literar" pe care o scotea la Iași, o situație oarecum similară celei de azi: "Nivelul strălucit al vieții literare de altădată a scăzut simțitor." Nici vorbă de "nivel strălucit", nici vorbă de un scris în ordinea firească azi: cei ce au venit au încercat să se facă auziți, cultivând sfidarea, gratuitatea lingvistică, ciupeala din grădina altora, sub mantaua prea largă, prea încăpătoare a postmodernismului; toate aceste "sfidări juvenile", cum le numea G. Călinescu atunci când se referea
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
lumii sau îi țin de urît lui Dumnezeu? Nu știu; dar atît reiese sigur din mărturisiri și din viața lor, că suprimarea completă a somnului este ambiția lor constantă. Cine știe dacă toată sfințenia nu este decît o perfecțiune în ordinea negativă! Iubesc prea mult lucrurile care se nasc și mor, pentru a mă înțelege prea bine cu ea". Dar nu numai pe sfinți îi contesta tînărul Cioran (avea, în 1937, 28 de ani). În același cîmp de observație negativă a
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
cel mai tare pe Gelu Colceag. Pandantul interpretării regizorale este, pe scenă, Doru Anca în Stomil care și-a asumat plenar propunerea parcurgerii acestui demers, degajînd acel tip de energie specială de care textul are nevoie. Drumul de la haos la ordine este tratat mai mult visceral decît intelectual și metafizic de către Gelu Colceag, iar tot acest parcurs este pus sub semnul experimentului, varianta aleasă astfel, în spectacol, de Artur pentru schimbarea pe care dorește să o opereze și să o impună
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
rînd, personajele romanului Toate diminețile lumii. Moartea unei soții, nașterea sau moartea unei iubiri, pierderea sau cîștigarea unei poziții sociale sînt deopotrivă pași pe drumul vieții, fără unul anume dintre toate aceste evenimente să marcheze, vreodată, un punct final în ordinea vieții. Metaforă a lumii în schimbare, care nu-și transformă, în ciuda înșelătoarelor aparențe, decît în mod superficial miza existențială, cartea lui Quignard respiră calmul zbuciumat necesar oricărei cărți de pe noptieră, pentru a putea supraviețui în memorie... Pascal Quignard ' Toate diminețile
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]