3,686 matches
-
odată - goală - pe verandă și se plimbase câteva minute, ca pe un catwalk) și nu se putea ascunde pe după plop, însă fumul acela gros care ieșea pe ferestre îi provocă o stare neașteptată, în care se amestecau mila, surpriza și oroarea. Știa. Știa că dacă avea să deschidă fișierul Romanului care se Scria Singur tot misterul s-ar fi lămurit instantaneu. Acolo, în acel fișier, se afla - punct cu punct - scenariul morții unui alt om. Trase la loc perdeaua și simți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se strecura o lucire aurie, o fâsie lungă strălucitoare de-a lungul peretelui. Să fi fost cinci dimineața, soarele îsi oferea cu generozitate limpezimea zorilor de zi. Totuși, Iorgu nu se putea opri să-și deschidă inima, să-i strige oroarea si disperarea lui în fața spectacolului vieții, așa cum îl vedea el. Se gândea la miliardele de gâze care nu-și vor opri muzica, ori, împerecherile, absurda lor aventură repetată fără niciun progres, fără schimbări și fără țel, de la începuturile pământului. - Viața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
servicii și În străinătate. Și este atât de fricos Paul Goma că se teme Îngrozitor (la fel ca Pacepa) să vină În România. Că era iudă Încă din Închisoarea Codlea aflăm din declarația lui Nicolae Itul, apărută În volumul „Memorialul ororii”, la paginile 858-859, editura Vremea, București, 1995. Declarația (mărturia) lui Nicolae Itul despre Paul Goma din cartea„ Memorialul ororii” Paul Goma era arestat, În Codlea. Executa o pedeapsă de 6 luni (?). Cert este faptul că după introducerea mea În cameră
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să vină În România. Că era iudă Încă din Închisoarea Codlea aflăm din declarația lui Nicolae Itul, apărută În volumul „Memorialul ororii”, la paginile 858-859, editura Vremea, București, 1995. Declarația (mărturia) lui Nicolae Itul despre Paul Goma din cartea„ Memorialul ororii” Paul Goma era arestat, În Codlea. Executa o pedeapsă de 6 luni (?). Cert este faptul că după introducerea mea În cameră cu el, mai avea de stat două săptămâni până la expirare. Mereu era strigat de milițianul Benedeck și Sekely: Măi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Din 1961 locuiește În provincia canadiană Québec, devenind cetățean canadian. Acolo și-a Întemeiat o familie minunată, recompensă meritată din plin pentru lungul său calvar În spațiul mioritic, care era pângărit de comunism și de ateism cu tot cortegiul de orori aduse de ocupantul bolșevic. Având dublă origine etnică, fiind grec, după tată, și englez, după mamă, Însă născut și crescut În Dobrogea, la Constanța, domnul Sarry a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, din care a efectuat peste
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pentru triumful credinței și al valorilor democrat creștine În societatea românească din ceasul acesta neasemuit de important. Ai putea, bunăoară, să admiți că Începutul Înțelepciunii nu vine de la frica de regimul ceaușist, fără pereche În teroare și dezumanizare, nici de la oroarea de vreo instituție sau vreo persoană omenească, ci de la teama de Dumnezeu? Trebuie să reții, drag prieten, că, avînd frică doar de Înaltul nostru Creator vom deveni pe cât de Înțelepți, pe atât și de curajoși, biruind orice altă spaimă sau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
toate schingiuirile și chinurile, inimaginabile și de neînchipuit, dar și gustul excrementelor, al fecalelor umane, ca o expresie incomparabilă a „Înaltului umanism socialist”. Ca atare, să dăm mulțumire Domnului Dumnezeu că n am cunoscut nici a suta parte din incalificabilele orori bolșevice și satanice, să fim cât mai modești și să nu ne mai grozăvim, nici măcar În cuget, În dialogul cu noi Înșine, acreditând ideea stupidă, fariseică și nespus de falsă că noi am fi niște victime nemaipomenite, de toată exemplaritatea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
puteam vedea pe ei. Nu aveam nici un chef să dau cu ochii de nebun, dar cum poți să-i explici asta unui polițai tânăr și ambițios, care plesnește ca un pepene lângă tine - de mândrie și de nerăbdare. Tremurând de oroare, am privit fețele celor care se holbau la noi fărĂ să ne vadă. Sarcina mea, mi-a reamintit roibu, era să-l identific pe agresor, care se găsea acolo, amestecat printre ceilalți infractori. Dacă nu mi- ar fi reamintit pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu Însuși răul, dar nu prin ființa firavă și Îndoielnică a victimei acestuia, ci cel din spatele lui, care Îi juca o festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva Într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns zero imediat În acea noapte, după incident, ca să nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu părea nici ea tocmai zdravănĂ la cap. Vrei bani ? m-a Întrebat femeia cu Înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, Îți dau jumătate din apartamentul nostru... E central... Poți veni să locuiești la noi ! m-am Îndepărtat cu oroare. Era Într-adevăr o femeie cu mintea rătĂcită, ca și fiul său. — Nu, serios, insistă ea apropiindu-se din nou de mine. Ce vrei ? Întrebă ea cercetându-mă cu ochi speriați ca niște păsĂri. În cele din urmă femeia izbucni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
puteam vedea pe ei. Nu aveam nici un chef să dau cu ochii de nebun, dar cum poți să-i explici asta unui polițai tânăr și ambițios, care plesnește ca un pepene lângă tine - de mândrie și de nerăbdare. Tremurând de oroare, am privit fețele celor care se holbau la noi fără să ne vadă. Sarcina mea, mi-a reamintit roibu, era să-l identific pe agresor, care se găsea acolo, amestecat printre ceilalți infractori. Dacă nu mi- ar fi reamintit pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu însuși răul, dar nu prin ființa firavă și îndoielnică a victimei acestuia, ci cel din spatele lui, care îi juca o festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns zero imediat în acea noapte, după incident, ca să nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu părea nici ea tocmai zdravănă la cap. Vrei bani ? m-a întrebat femeia cu înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, îți dau jumătate din apartamentul nostru... E central... Poți veni să locuiești la noi ! m-am îndepărtat cu oroare. Era într-adevăr o femeie cu mintea rătăcită, ca și fiul său. — Nu, serios, insistă ea apropiindu-se din nou de mine. Ce vrei ? întrebă ea cercetându-mă cu ochi speriați ca niște păsări. În cele din urmă femeia izbucni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
două tabere, precum pasivele Căști albastre, care tocau planetei o grămadă de bani, În loc să lase legea războiului să-și urmeze cursul pînă cînd - cu Învingători sau fără - confruntarea se stingea Într-un fel. Thomas credea că disputele armate - chiar dacă avea oroare de așa ceva - Împinseseră planeta Înainte: nu pacea, ci războaiele mai primeniseră omenirea: conflicte dure erau, de cînd lumea, În interiorul oricărei specii. Omul avea o reminiscență bestială, bine disimulată; nu arăta că ar putea să omoare pe cineva; un miel. O
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uluitoare capacitate de a păstra timp de ore și ore cafeaua caldă, practic la o temperatură constantă. Ceea ce niciun alt tip de cafetieră nu poate face, cu excepția celor electrice (dar din păcate mereu conectate la priză, ceea ce este o veritabilă oroare, întrucît o cafea bună trebuie făcută întotdeauna la foc). Cum mintea mea începuse să capteze deja ceea ce bătrînelul excesiv de amabil ar fi vrut să-mi spună, acesta din urmă preferă să tacă pentru a-și continua lectura. mie nu-mi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este activ dar ineficient, un om care îmbătrînește dar se încalță în continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decît semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om-vraiște are oroare nu de vid (cum este cazul cu mama natură) ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe un om vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund nu poate avea decît un singur adversar : dezordinea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ghemuit sub ea. Urechea lui fină, obișnuită cu toate zgomotele naturale ale pensiunii și ale stațiunii, percepu imediat o respirație regulată. Da, cineva dormea acolo, o momîie ghemuită sub cuvertura sa, în camera sa, pe patul său. Un frison de oroare îl traversă pe Bernard, de la creier pînă la tălpi. oare înnebunise doamna Warnotte ? își permisese oare această glumă de prost gust, să plaseze pe altcineva în camera în care Bernard obișnuia să vină de atîția ani ? sau se strecurase cineva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Dacă e să ținem cont de numeroasele nenorociri care otrăvesc lumea și care îi afectează și pe creștini este, oare, viața consacrată o problemă prioritară? Spiritualitatea întrupată a acestui papă, experiența pe care a trăit-o printre marile mizerii și oroarea dictaturilor, fluctuația oamenilor între secularism și «revenirea lui Dumnezeu», în sfârșit, orbecăiala «războiului nesfârșit» în care lumea s-a angajat, nu ar fi trebuit, oare, să ne conducă pe alte tărâmuri, să ne indice alte orizonturi, mai surprinzătoare ori mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
facă sau o vor face, ne-am schimbat inexorabil în însăși felul nostru de a ne simți și de a voi să fim bărbați și femei, în primul rând, iar, mai apoi, ucenici. Fie ca toate scandalurile și abuzurile, inclusiv oroarea vreunui rău provocat sau îndurat, să devină un semn acceptat, demn de a fi descifrat cu o umilință atât de radicală încât să ne ajute să regăsim calea spre casă ... și să o regăsim împreună; mai ales atunci când, pe bună
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
atins de ponegrirea Otiliei, dar el însuși nu o ajuta cu nimic să-și clarifice situația, ba chiar o împingea, lacom, la combinații cu Pascalopol. În această societate, mai de treabă era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care, limitîndu-se la orori verbale și la paradoxuri, le făcea totuși mici și discrete servicii medicale. Obosit, Felix se lăsă pe o bancă. Aerul se învineți, apoi se albi, și lucrurile căpătară contururi. Un hârșâit monoton de târn se auzi pe undeva, și două
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în odaie. - Domnule Tulea, maestre, zise dulceag studentul, știu eu un mijloc ca îngerii să vină mai curând. Îți facem o mică înțepătură în braț, neînsemnată, cu asta, și numaidecât ai să simți lucruri minunate. Simion se dădu înapoi, cu oroare. Din fericire, Stănică avu un cuvânt nimerit: - Îmi pare rău că te porți așa, zise el cu prefăcută dezamăgire, mi se pare mie că nu ești ceea ce pretinzi. Isus a G. Călinescu fost înțepat pe cruce cu sulița, și dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe el, săracul, firește, dacă nu-l îngrijim. Eu zic că ar fi bine să vă împăcați. - O să văd eu ce fac și cu el! zise Aglae gînditoare,desfăcînd capacul ceasului de aur și pocnindu-l iarăși la loc. XVI Oroarea lui Stănică împotriva studentelor nu era chiar în totul simulată. În fond, el era un sentimental cu instincte casnice, bucuros de a se vedea înconjurat de o numeroasă familie. Din păcate, sentimentalismul lui familial se complica cu o mare lăcomie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știm cât vom trăi și nu se cade să mâniem pe Dumnezeu cu trufia noastră. Domnul vede. - Asta-i acum, observă Stănică în liber-cugetător, crezi că Dumnezeu stă cu răbojul să ne ție socoteala vieții? Părintele făcu un gest de oroare și amenință pe Stănică cu pumnul: - "Pus-am gurii mele pază, când a stătut păcătosulîmpotriva mea." Marina și Otilia veniră cu proviziile și le întinseră pe masă. Părintele aruncă ochii asupra aperitivelor, se închină, făcu semnul binecuvântării și zise.: - "Caută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cuvinte care să zugrăvească eroziunea lui implacabilă, înaintarea lui destructivă, când peisajul deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vestea atâtor și atâtor "acte disperate" și n-am numi "nefericit" un om ce-și sfințește propria împlinire. Lipsa de axă a modernilor nicăieri nu apare mai izbitoare ca în depărtarea lăuntrică de sinuciderea îngrijită și gândită, de sinuciderea ca oroare de ratare, îndobitocire și bătrânețe, de sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]