2,327 matches
-
ruble în schimbul renunțării lui Vladislav la toate pretențiile asupra tronului și predarii însemnelor regale, care se alfau în posesia Republicii de la războiul Dymitriads. În urma campaniei Smolensk, Republica a fost amenințată de un alt atac din partea Imperiului Otoman. În timpul războaielor împotriva otomanilor în 1633 - 1634, Vladislav a mutat armata la sud de Moscova, unde sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski, i-a forțat pe turci să reînnoiască tratatul de pace. În tratat, ambele țări au fost de acord să stopeze raidurile, iar otomanii
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
otomanilor în 1633 - 1634, Vladislav a mutat armata la sud de Moscova, unde sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski, i-a forțat pe turci să reînnoiască tratatul de pace. În tratat, ambele țări au fost de acord să stopeze raidurile, iar otomanii au confirmat că Republica este o putere independentă și nu e nevoie să platească tribut Imperiului Otoman. În cele trei luni dintre alegere și încoronare, Vladislav a privit posibilitatea de succesiune pașnică a tronului suedez, după moartea recentă a lui
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
otomane și-a zdrobit adversarii, le-au străpuns liniile și au cucerit un teritoriu important, ajungând practic pe liniile de demarcație din perioada antebelică. O nouă conferință de pace a fost deschisă la Batumi pe 11 mai. La această conferință, otomanii și-au extins pretențiile, cerând ca să le fie cedate orașele Tiflis, Alexandropol și Echmiadzin. Otomanii doreau de asemenea să fie construit o cale ferată care să lege Kars și Julfa de Baku. Noul stat armean, pe teritoriul căreia avea să
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
ajungând practic pe liniile de demarcație din perioada antebelică. O nouă conferință de pace a fost deschisă la Batumi pe 11 mai. La această conferință, otomanii și-au extins pretențiile, cerând ca să le fie cedate orașele Tiflis, Alexandropol și Echmiadzin. Otomanii doreau de asemenea să fie construit o cale ferată care să lege Kars și Julfa de Baku. Noul stat armean, pe teritoriul căreia avea să fie construită calea ferată, trebuia să asigure libera circulație a mărfurilor otomane tranzitate spre Baku
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
dezbaterilor din politica internă a Poloniei, cum a fost cazul cu Seimul lui Repnin, denumit astfel după ambasadorul rus care i-a prezidat neoficial lucrările. Prima împărțire a avut loc după modificarea echilibrului puterilor în Europa, în urma victoriilor rusești împotriva otomanilor în Războiul Ruso-Turc din 1768-1774 care a întărit Rusia și a pus în pericol interesele Habsburgilor în regiune (în special în Moldova și Țara Românească). În acel moment, Austria Habsburgică a început să ia în calcul perspectiva declanșării unui război
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
avut loc pe 27 iulie 1302 între o armată otomană condusă de Osman I și una bizantină a lui George Mouzalon. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie otomană, întărind poziția statului otoman prin capturarea Bitiniei. Conform lui Halil İnalcık, otomanii și-au creat niște caracteristici ale statului după bătălie ("Bafeus Savașı"). Osman I a urmat la conducerea clanului său în jurul anului 1282, iar în următoarele două decenii, a lansat o serie de raiduri tot mai adânc în granițele bizantine din
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
niște caracteristici ale statului după bătălie ("Bafeus Savașı"). Osman I a urmat la conducerea clanului său în jurul anului 1282, iar în următoarele două decenii, a lansat o serie de raiduri tot mai adânc în granițele bizantine din Bitinia. Din 1301, otomanii au asediat Niceea, fosta capitală imperială. Raidurile turcilor au amenințat, de asemenea, orașul-port Nicomidia, prin foamete, distrugând recoltarea. În primăvara anului 1302, împăratul Mihail al IX-lea (domnind 1294-1320) a lansat o campanie care a ajuns la sud, până la Magnesia
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
prima dată cu Anna Thomae (1632-66) și a doua oară cu Barbara Kissling (1633-91), dintr-o veche familie săsească de judecători regali. În 1661, când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron, conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a refuzat oferta. Fiul lui Petrus, Georg Soterius (cel bătrân) s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf (Bunești). A urmat gimnaziul din Sibiu
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
a fost un asediu otoman al orașului bizantin Nicomedia care a durat între anii 1333 și 1337. Asediul a dus la capturarea orașului de către otomani, care au capturat ultimul teritoriu al Constantinopolului din Asia. Începând cu 1299, noul stat turc otoman a început să-și însușească teritoriile Imperiului Bizantin. Pierderea orașului Niceea a fost începutul avansului otoman, care a dus la dispariția Imperiului Bizantin și
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
anul 1331, pierderea Nicomediei era doar o chestiune de timp. Împăratul bizantin a încercat să-l convingă pe sultanul turc Orhan Gâzi să nu ocupe Nicomedia, cu toate acestea, în 1337, orașul a fost luat cu asalt și capturat de otomani. Imperiul Bizantin nu și-a mai revenit după aceasta înfrângere, ultimul bastion bizantin în Anatolia a căzut. După căderea Nicomedia, situația Imperiului Bizantin a devenit de neconceput. Spre deosebire de situația din 1096, imperiul a avut mai mult decât câteva domenii și
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
neconceput. Spre deosebire de situația din 1096, imperiul a avut mai mult decât câteva domenii și nu a mai reușit să mențină un numar de orașe din Peloponez. Cu presiunea din partea Șerbiei și a vecinilor maghiari la frontierele sale vestice și a otomanilor în est, vulturul cu două capete al Bizanțului s-a fost văzut în pericol venit din două direcții, în același timp.
Asediul Nicomediei () [Corola-website/Science/329620_a_330949]
-
grele până ce "domestikos" a aranjat o retragere pe mare a armatei la Constantinopol. O altă campanie de recucerire a Anatoliei nu a fost luată în considerare. Capitalele istorice anterioare, Nicomedia și Niceea, au ieșit de sub controlul imperial, căzând în mâinile otomanilor. Aceștia din urmă au construit o bază puternică, care în cele din urmă au distrus Imperiul Bizantin.
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
cca. 1415/1416, fiind în toată această perioadă sub tutela generalului Demetrios Laskaris Leontares. După ce Ioan al VIII-lea și-a asumat controlul guvernării imperiale din 1421, Imperiul Bizantin s-a confruntat cu Imperiul Otoman. Constantinopolul a fost atacat de către otomani în 1422, iar Salonicul s-a aflat supusă unei blocade. Sub asediu, Andronic a început inițiativele diplomatice pentru predarea orașului Republicii Veneției. Datorită acestor negocieri, o forță venețiană a intrat în oraș în 1423. Ocuparea Salonicului de către venețieni a contribuit
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
predarea orașului Republicii Veneției. Datorită acestor negocieri, o forță venețiană a intrat în oraș în 1423. Ocuparea Salonicului de către venețieni a contribuit la izbucnirea primul dintr-o serie de războaie între Veneția și Imperiul Otoman. Însă, cetatea este cucerită de otomani în 1430. Din cauza bolii sale, Andronic a devenit călugăr la mai puțin de un an de la predarea Salonicului Veneției și s-a retras la mănăstirea Pantokrator din Constantinopol, decedând în 1429.
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
domeniul lui Ioan Sigismund Zápolya și al suveranilor care au urmat după el, care au domnit în paralel cu regii habsburgici ai Ungariei Regale. Habsburgii au avut mai multe tentative de unire a celor două regate sub domnia lor, dar otomanii au împiedicat aceste încercări preluând sub protecția lor. Teritoriul regatului a fost determinat prin semnarea Tratatului de pace de la Oradea (Nagyvárad) din 1538. Conform acestui punct de vedere naționalist, regatul Ungariei Răsăritene este predecesorul Principatului Transilvaniei, care nu exista înainte de
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
fostul voievod al Transilvaniei și, după dezastrul de la Mohács, cel mai puternic nobli din Ungaria, Ferdinand se bucura de sprijinul fratelui său, Carol al V-lea. Ioan Zápolya a încercat să echilibreze situația și a căutat să se alieze cu otomanii și, în 1528, sultanul a fost de acord să îi acorde voievodului sprijinul în schimbul vasalității. În 1538, taberele care își disputau controlul asupra Ungariei au oficializat ceea ce era divizarea de facto a țării prin semnarea Tratatului de pace de la Oradea
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai Alianței Israelite. În 1882 a plecat iar, cu Alice, în Orientul Apropiat. Mai întâi la Istanbul, unde au stat la Therapia. Reluând negocierile cu otomanii, a reușit să atragă interesul ministrului turc al afacerilor externe, Said Pasă, care voia să lege planul de așezare a evreilor cu proiectul construirii unei căi ferate care să traverseze Palestina. În condițiile deteriorării relațiilor otomano-britanice, din cauza situației în Egipt
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
1882 l-a angajat ca secretar pe Naftali Herz Imber, poetul ebraic care va fi cunoscut că autorul cuvintelor imnului sionist și al Statului Israel, Hatikva. La Haifa a petrecut vremea în meditații mistice și religioase. În ciuda eșecului negocierilor cu otomanii, a continuat să susțină moral și material experiență colonizării agricole evreiești, de pildă la Zamarin (Zihron Iacov) sau la Rosh Pînă. Împreună cu Alice a scris o carte intitulată „Sympneumata sau Forțe evoluționare active în om” („Sympneumata, or, Evolutionary Forces Now
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
După o perioadă de glorie între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, achingiii au început să-și piardă din importanță. Începând de la sfârșitul secolului al XVI-lea, călăreții tătari și nogai din Hanatul Crimeii au fost folosiți de otomani ca achingii. După ce înaintarea în Europa a încetat, achingiii nu au mai fost necesari Imperiului Otoman și, fără câștigurile din jafuri, această clasă de războinici a început să dispară. După modernizarea armatei otomane, ultimele clanuri de achingii recunoscute oficial au
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
al III-lea al Franței, dintr-o dinastie care era ostilă Habsburgilor. Candidatul acestora (arhiducele Maximilian avea câțiva suporteri în Polonia, mai ales în rândul magnaților. În timpul alegerilor din 1575 a acordat sprijin unui alt candidat ostil Habsburgilor (dar și Otomanilor), principele Transilvaniei Ștefan Báthory, pe care l-a ajutat să își întărească autoritatea. A participat alături de Ștefan Báthory la potolirea rebeliunii Danzig-ului din anii 1576-1577. În 1578 a primit postul de mare cancelar al Coroanei. A contribuit la pregătirea războiului
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
o situație juridică incertă. Vladislav I al Țării Românești s-a aliat cu nou putere apărută în Balcani, Imperiul Otoman, pentru a-și asigura independența față de Regatul Ungariei. Ludovic I a fost astfel primul rege maghiar care a luptat împotriva otomanilor în 1375.. În cinstea victoriilor repurtate de Ludovic în luptele împotriva otomanilor, el a ridicat o capelă la Mariazell. Domnia lui Ludovic I a fost caracterizată prin extremism religios. El a încercat să convertească cu forța masa de credincioși ortodocși
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
cu nou putere apărută în Balcani, Imperiul Otoman, pentru a-și asigura independența față de Regatul Ungariei. Ludovic I a fost astfel primul rege maghiar care a luptat împotriva otomanilor în 1375.. În cinstea victoriilor repurtate de Ludovic în luptele împotriva otomanilor, el a ridicat o capelă la Mariazell. Domnia lui Ludovic I a fost caracterizată prin extremism religios. El a încercat să convertească cu forța masa de credincioși ortodocși la catolicism, dar această acțiune s-a dovedit un eșec pe termen
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
evreii din regat, dar le-a permis să se reîntoarcă în 1367. Stabilitatea internă a facilitate dezvoltarea culturală în timpul domniei regilor dinastiei Angevine. Au fost ridicate noi castele regale la Visegrád, Diósgyőr, Zólyom (Zvolen, Slovacia) și alte câteva locații. Deși otomanii aveau să distrugă cele mai multe monumente de arhitectură în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, casele nobiliare ale căror ruine au fost scoase la lumină prin săpături arheologice la Sopron și în alte câteva locații, frescele și sculpturile descoperite
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Garai . În această perioadă, Imperiul Otoman aflat în expansiune a ajuns să se învecineze regiunile sudice ale Regatului Ungariei. Ștefan Lazarevici al Serbiei a fost forțat să accepte suzeranitatea sultanului în 1390. Sigismund, care efectuase o serie de raiduri împotriva otomanilor și a aliaților acestora între 1390 și 1395, a decis să organizeze o coaliție internațională împotriva acestora din urmă. A fost organizată o mare armată formată în principal din cavaleri francezi conduși de Ioan cel Neînfricat, urmașul desemnat al ducelui
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Ladislau al V-lea Postumul, iar pentru funcția de regent pe aristocratul de origine română Iancu de Hunedoara, care urma să conducă regatul până la majoratul monarhului. Iancu de Hunedoara era fiul unui nobil mărunt, care se distinsese în luptele împotriva otomanilor. El a avansat treptat, ajungând general, guvernator militar al Transilvaniei, erou de război și, din punct de vedere material, unul dintre cei mai mari proprietari funciari ai Ungariei. El și-a folosit averea personală și sprijinul primit din parte micii
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]