8,628 matches
-
vorbesc zidurile bisericii, covoarele țesute de presbiteră, care au dus faima zonei în întreaga lume, izvoarele, crucile din cimitir, pomii și chiar aerul. Pentru că de patru decenii, când spui Botiza, spui deopotrivă și familia Berbecar. Pentru românul din sud care pășește dincolo de orizontul Carpaților, în Maramureș, drumul pare mai degrabă o întoarcere la origini. O necesară împrospătare a sufletului cu puritatea nealterată încă a începuturilor. O regăsire de sine și, de ce nu, o speranță că neamul românesc nu se va stinge
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
Iacob Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului poveste fără de sfârșit Povestea nu se-ncheie dintr-odată și-n pajiștea cosită de pe munți au înflorit din nou, ca altădată, doi trandafiri în plete mai cărunți. Pășeau ușor prin firele de-otavă iscate din cosirea unei veri, purtau în ei iubirea lor suavă cu rădăcini aprinse-n primăveri. Și Magul cu bagheta-i fermecată le-a prins în piepturi dorul nesecat, povestea ta, povestea mea uitată ce
POVESTE FĂRĂ DE SFÂRŞIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364339_a_365668]
-
așezat cu sabia sa de foc drept pavăză la hotarul de nord al Ortodoxiei românești, unind cerul cu pământul într-o binecuvântare a Creatorului. Vertical și alb. Adică rugăciune și curăție sufletească izvorăsc imediat în gând, în clipa în care pășești din șosea spre Mănăstirea Săpânța Peri, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe malul stâng al Tisei, care îngână în piatră o doină, ca o străveche litanie. De cealaltă parte a drumului, o altă verticală, cea a cetinii de brad, îți
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
naște necuvinte de îngeri!? -aș izgoni toți soldații ruși ce au atins pământul strămoșesc le-aș păstra doar regretul lacurilor eseniene și un fiu al poeziei visurilor mele le-aș da soldaților ruși vodka înapoi cu care generalul Nikita a pășit aici și pe tine Stănescu Nichita te-aș sechestra într-o "altă matematică" ce nu știe a calcula "un inorog ori o pară un nor fără o corabie un munte împărțit la o capră o plapumă înmulțită cu un iepure
LUI NICHITA STĂNESCU de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364356_a_365685]
-
Ce mistuie amintirile din mine, Și fumu-l urcă-n cer într-un vârtej subțire, Roșul în gri și-albastru amestecând. Te simt în strălucirea palidă a lunii, Avid spre tine brațele-mi întind, O veșnicie mi-aș petrece așteptând, Să pășim, uniți, pe calea pasiunii Parfum de lăcrămioare Mai spune-mi vorbe de iubire, mai minte-mă frumos, Să simt cum vraja lor mă prinde într-un joc periculos. Iubește-mă așa cum sunt, cu micile defecte, Prietenă-ți voi fii, lansând
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
necinstiți pe humanoizii prezentului complet insalubri sub toate raporturile viețuirii lor morale), întreaga omenire parcuge acum treptele unei algoritmii alcătuite dintr-o serie de pași profund nesiguri și improprii pentru destinul său. Dezorientată până la Dumnezeu și înapoi o bucată, aceasta pășește confuză pe marginea unui hău imens și extrem de periculos pentru viitorul ei imediat. Un algoritm nenecesar și riscant, totdeodată, spunem noi, desfășurat între frontierele concrete ale timpului actual, o iluzie insistent vândută lui Homo communicans de către niște rațiuni perfect slugarnice
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
și dezamăgiri, Dar Tatăl ceresc Te va ocroti, Luminându-ți calea De la care să nu te abați. Du-te, Zboară, Lumea-i a ta! Urmează-ți inima, Ploaia nu te va uda, Pentru tine va fi Doar rouă înviorătoare. Vei păși pe ape Precum Iisus. Tu ești prezentul Și speranța de mâine. Eu cred în vise, Eu cred în tine! Fii rază de lumină În întunericul lumii! Tu ai dus pe aripi Simfonia cerului Și praful de stele - Misterul vieții te
ZIUA COPILULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364469_a_365798]
-
o mare mănăstire, Sion botezata, Chiar de el, cu dăruire, Nou înființată. Unchiul vrea să se pornească Înspre palestine Locuri sfinte, să cunoască Și să se închine Unde chiar Mântuitorul Nostru a trăit Și El Însuși cu piciorul Zilnic a pășit. De aceea-i lasă-n seama Dragului nepot Grijă toată, fără teama, Renunțând la tot, Pentru-o bună perioadă. Muncă lui a dat O nespus de bună roada. Vrând neapărat Țară sfântă să o vadă, Sfanțul a plecat, Fără a
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
ochii spre tine să-ndrept, Știrbă mi-i lancea, amorțit brațul drept. Stăpână, pe noroade și imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut, stăpână! Mireasma de poale, în mers unduit, Mă roade ca râul, prin mal prunduit. Gura ta, dulce, mai dulce ca mierea, Povară o port, sfântă-i durerea! Și-s mândru că
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
eu însămi când sămânța mea a fost de Mântuitor aleasă și pusă în traista timpului spre semănare și rodire. Eu nu sunt decât întruparea unui gând Ales nu știu Doamne dacă vreodată voi fi vrednică de alegerea ta pe drum pășesc când drept când strâmb uneori ridic ochii alteori îi plec uneori mă simt împovărată alteori alerg dar în clipele mele de lumină îți mulțumesc Doamne pentru toate bunele și relele și ca și în clipa dintâi mă rog să-mi
RUGĂMINTE, TATĂLUI MEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364530_a_365859]
-
și pe glasurile sunând a clopoței? Văzându-i, îi trecură prin fața ochilor imaginile chipurile copii săi dragi, de vârsta lor. Așa erau și ei - năstrușnici și ghiduși dar, parcă puțin mai respectuoși și mai cuminți. Ținând strâns în mână găleata, pășea încet și apăsat pe zăpada proaspăt căzută. Poate cu puțină teamă, să nu cumva să alunece și să cadă. Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar și așa, îndrăzni
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
în deplasare. Ajunsesem aproape de intrarea în blocul în care aflasem că locuiește și atenția mea era în alertă maximă. Mi-a prins bine, pentru că am observat și înțeles imediat semnul care îmi dădea de veste că trebuie să înaintez. Am pășit hotărât și am intrat. Nu m-au speriat bătăile puternice din piept ori, mai degrabă, nu am avut timp să le iau în seamă. Doamna mă aștepta extrem de calmă și zâmbitoare în hol. Am urcat împreună la primul etaj. Acolo
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
m-au speriat bătăile puternice din piept ori, mai degrabă, nu am avut timp să le iau în seamă. Doamna mă aștepta extrem de calmă și zâmbitoare în hol. Am urcat împreună la primul etaj. Acolo locuia. Fără să vreau am pășit numai pe vârfuri, în ritmul în care urca ea, cu două trepte înaintea mea. Doar zgomotul tocurilor pantofilor ei se auzeau. Odată intrați în apartamentul plăcut mobilat și foarte bine întreținut, nu au fost introduceri plictisitoare. Nici cu privire la poziția socială
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
revoluție pentru că nu e voie de la poliție să se tragă noaptea focuri de armă, nu-i așa că acesta, cel puțin pare o pură glumă ba încă prea exagerată? Cu toate acestea cine nu știe că revoluționari de-ai noștri nu pășesc la manifestație de stradă (să-i zicem câteva geamuri sparte) dacă n-are asigurată bunăvoința autorității? Fără această siguranță revoluție e întotdeauna un lucru primejdios, în orice caz îndoielnic prin urmările lui pentru cel ce o face. Revoluții (adică mai
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PĂȘEȘTI VÂNĂ DE AUR... Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului prin alveolele secate ale pământului... ridici brațele timpului printre arcurile negândirii, strălucind răspuns, în sfera cuvântului. măsurătorile au limitat veșnicia, fărâmând
PĂŞEŞTI VÂNĂ DE AUR... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361291_a_362620]
-
peștera prezentului... lumina aprinsă de aripile tale, nasc Zborul în trupul Dorului... trezite nervuri regăsesc viața în fiecare celulă prin care, fluid alb, alunecă mângâietor, căutând infinita bucurie a seninului, întrupat în fiecare floare a așteptării... ...înălțării... Ești. Referință Bibliografică: pășești vână de aur... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PĂŞEŞTI VÂNĂ DE AUR... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361291_a_362620]
-
Domnul, nădăjduiesc împotriva oricărei nădejdi.” „El este Domn al păcii” Prin urmare, lauda lui Dumnezeu reprezintă primul lucru pe care îl deprindem „ În răcoarea dimineții”, când în taină și singuri, ne putem întâlni cu Dumnezeu, învățând de la El cum să pășim în necunoscutul ce stă înaintea noastră, pe care nu-l înțelegem, nu-i vedem capătul, dar cu siguranță, la sfârșitul căruia ne așteaptă chiar Dumnezeu. Această frumoasă mărturie de credință se împletește armonios cu fiecare meditație din cuprinsul volumului „În
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
clopotele bat a sărbătoare E lumea creștineasca în picioare Că ceasul a bătut în Bethleem. Sosit-a clipă menită să se nască Iubitul fiu, sortit a pătimi De cei pe care-avea a-i mântui Pe urmele credinței de vor ca să pășească. El s-a nascut lumină să ne fie Iubirea-n suflet să ne răsădească Să ne învețe ce-i milă creștineasca Și pe pamant s-aducă bucurie. Aprindeți azi în brad cu dragoste lumină Primiti-l iar în case că
LĂSAŢI STRĂINII SĂ VĂ TREACĂ PRAGUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361368_a_362697]
-
doar pe derdeluș 15 fulgi albi peste tot - afară mult prea rece pernele mai moi Maria Doina Leonte 16 niciun pic de nea - pe câmpul sterp doar vântul culegând peturi Cornel Traian Atanasiu 17 gheață subțire - pe omăt un pescăruș pășind cu grijă Dan Norea 18 noapte cu luna - umbră lungă a crucii trecând peste gard 19 concurs de haiku - nu pot să scriu mai nimic de-atâta toamnă 20 gloata flamanda alungata de jandarmi -Poftiți la masa!" Corneliu Beldiman 21
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
desăvârșire, spre fericirea veșnică a vieții viitoare trece, inevitabil, prin proba ispitirilor și a încercărilor fără de voie, a supărărilor sau pătimirilor trupești și sufletești, care îi întăresc creștinului voința și îi intensifică nevoința. Toți cei care s-au mântuit au pășit pe "calea cea strâmtă și cu lacrimi", au suportat în însăși ființa lor dureri și încercări trupești sau sufletești, cu speranța mângâierii și a răsplatei viitoare. Învățătura tradițională a Sfinților Părinți ai Bisericii Răsăritene este aceea că necazurile, suferințele, încercările
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
superba făptură a trecut prin perdeaua de lumină, halatul ei alb ca din voal, intim mulat, și-a pierdut materialitatea, s-a dizolvat dezvăluindu-i nuditatea zveltă și senzuală. A dispărut cu micvuța cartea de vizită în mânâ și a pășit ca și cum nu ar fi atins pardoseala cu picioarele goale, plutind... Încă fixez consternat acea lumină... Descopăr că nu există o ușă, cum am crezut, ci doar acea perdea de lumină albastră și străvezie în dreptul unei suprafețe de perete. -Teribil! ... îmi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
strălucitoare, îmi face semn cu o mână, cu cealaltă își descoperă chipul, trecând prin păr degetele superb șlefuite, haide să mergem, este timpul... îmi șoptește surâzând. Cu suflarea tăiată mă ridic, îmi impun calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
îngerul căzut iarăși din cer @CÎNTEC DE PAHAR Pe struna viorii tale, Trece-mi-aș și eu arcușul. Pe cărarea ta din sale, Face-mi-aș, turbat, culcușul... Că mi-e rău de-atîția fluturi, Cîți din șoldu-ți de cadînă, Cînd pășești, pe cer îi scuturi - Și cu umbră lor mă-ngînă... @TANGO Te pot iubi la nesfîrșit Îți pot iubi trupul o viață Dulceața ta m-a nemurit N-am somn, adorm spre dimineață Și-mi amintesc că m-ai trezit Să
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
2011 Toate Articolele Autorului Gîndul că astăzi ploua și mîine va fi ger În mine disperarea va înflori și sper Că nu-ți vei da silința, suava domnișoara, De-a-mi spune că ți-e rece la mine-n primăvară! Atunci, pășește dîrza, pîrleazul te așteaptă El este cîteodată simbol pervers de poartă Dar asta nu înseamnă că vei fi pîngărita - Iluzia aceasta este doar o ispita Ci, vin-o, cade noaptea și eu încremenesc Iubirea noastră are imbold pur îngeresc Să
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
așa cum își dorise Lia, atunci când că o presimțire a evenimentelor ce aveau să urmeze, a propriei morți, are o premoniție, o viziune, gândindu-se “cât de frumos ar fi fost ca împreună, ea și Florin, ținându-se de mână, să pășească amândoi în fața zâmbetului Mântuitorului.” Așa se și întâmplă, pentru că Lia i se alătură logodnicului ei în viața de dincolo, lăsând în urmă iertare și împăcare. Suntem martorii unor evenimente plăsmuite de dragoste, astfel că nu există loc pentru regrete, pentru
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]