4,413 matches
-
abur”, „pe un nor călătorim”, iar cuvântul „se-așază pe inimă suav”. Natură vizionara a lirismului și aspirația spre transcendență, care se insinuează și în raporturile cu limbajul poetic, sunt definitorii pentru poezia să: „A trebuit să-nvăț acel grâi pământesc/ întreb piatră și ea nu-mi răspunde/ întreb mierla și ea tace/ nedumerita/ Norul se furișează tiptil/ Vulturul mă ciocănește disprețuitor/ - Descoperă tu cuvântul, spune el/ Află cuvântul care nu se spune și ne ține pe toate/ să nu ne
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. Împlinind șaizeci de ani, refuză proiectul de sărbătorire și recompensa națională ce se plănuia în România, socotind desigur că toate acestea vin prea târziu. Moare fulgerător, de inimă, rămășițele lui pământești fiind aduse după un timp, nu fără tribulații, pentru a fi reînhumate la cimitirul Bellu. C. și-a început activitatea literară prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. În 1873, la „Ghimpele”, el susține rubricile „Varietăți” și „Una-alta”. Este
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fie cea a unei dezbateri intelectuale. A. proiectează „durerile de viață” în metafore și simboluri nedespărțite de limbajul tainelor și al legilor universale, ca în Biblie sau ca în poezia populară, și vocabule cu însușiri violent materiale, ținând de sorgintea pământească, devin apte, într-un salt transfigurativ, să semnifice idealitatea. Alteori, se spovedește, dar la modul său, întortocheat, obscur-angoasat. „Radicalismul” nevoii de cunoaștere („gândirea, singura scuză și țintă a vieții mele”) arată un substrat nu atât intelectualist (Alexandru George), cât existențial
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată, pentru a atinge astfel veritabila asceză, atitudinea „de
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
ale corpului. În același mod, energia prenatală, cunoscută în limba chineză și sub numele de yuan-qi (energia primordială), este energia transformată din esența prenatală a glandelor, ca și energia asimilată din sursele cosmice din Cer. Energia postnatală vine din sursele pământești, cum ar fi hrana și apa, plantele medicinale și aerul, extrase și rafinate de sistemele digestiv și respirator. Spiritul prenatal este „mintea primordială Tao”, sufletul nemuritor și scânteia originală a conștiinței care „nu se naște și nu moare”. Spiritul postnatal
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
viața lor de zi ci zi pe pământ. Printre acestea se numără sexualitatea, personalitatea, psihologia, orgoliul și eul, familia și munca, precum și alte aspecte ale vieții umane postnatale. În ceea ce privește cele Trei Forțe ale Cerului, Pământului și Umanității, „natura” reflectă polul pământesc din ființele umane, grijile temporale ale vieții care definesc existența zilnică. „Viața” se referă la aspectele primordiale ale existenței umane, la spiritul nemuritor și la energia universală care animă corpul uman în timpul vieții, dar supraviețuiesc și după moartea acestuia. Acestea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
fundamentală a artei qi gong, care a fost, în cele din urmă, rezolvată prin „cultivarea naturii și a vieții la un loc”. Aceasta înseamnă că arta qi gong trebuie întotdeauna practicată într-un mod cuprinzător, echilibrat, care cultivă atât aspectele pământești ale naturii umane, cât și fațetele universale ale spiritului primordial. Maeștrii qi gong recunosc faptul că oamenii trebuie să trăiască prin corpurile și emoțiile lor, că poftele legate de mâncare și sex sunt la fel de fundamentale pentru natura umană cum sunt
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
principalul simbol al Cerului în filozofia taoistă și de aceea ideogramele pentru „Cer” și „boltă cerească” sunt aceleași în limba chineză - tien∗. Vremea, care reflectă diferitele stări și transformări ale energiei pe bolta cerească, este așadar văzută ca o manifestare pământească a toanelor Cerului, fiind e numită în limba chineză tien-qi, ce înseamnă „Temperamentul Cerului” sau, pur și simplu, „Energia celestă”, în funcție de nuanța dorită. „Pământul” se referă la lumea materială a solului și a apei, a munților și a râurilor, a
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
să transfome aceste frecvențe celeste în impulsuri energetice care pot fi folosite pentru a reîncărca și reechilibra sistemul uman. Cele Douăsprezece Ramuri Telurice se referă la cele douăsprezece meridiane organ-energie și la legăturile lor ombilicale cu surse externe de energii pământești corespunzătoare din natură. Cele Cinci Energii Elementare ale naturii curg prin aceste ramuri, la fel ca toate celelalte tipuri de energie produse din resursele pământului, cum ar fi hrana, apa, aerul, culoarea, aroma, sunetul și atingerea. Cele Douăsprezece Ramuri Telurice
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
-le ca pe niște temple sacre ale vieții. Își consumă energia la fel cum cheltuiesc banii, în loc să o păstreze ca pe o comoară prețioasă a vieții. Își folosesc mintea exclusiv pentru obținerea celebrității și a bogăției temporale și rezolvarea problemelor pământești, neluând în considerare nevoile înalte ale spiritului lor și vorbind doar despre înțelepciunea sfinților și a înțelepților. Permit ca grijile materiale să le conducă mintea și își cheltuiesc necugetat prețioasele resurse, la fel cum comerțul și industria consumă resursele planetei
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată: „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
treilea... Și, înainte de a se opri, tancurile descriau o curbă strâmtă pentru a intra în rând lângă cel precedent. Șenilele lor pocneau atunci și mai furios, rupând iarba în fâșii lungi. Hipnotizat de puterea imperiului, mi-am imaginat deodată globul pământesc, pe care tancurile acelea - tancurile noastre! - puteau să-l răscolească în întregime. O comandă scurtă ar fi fost de-ajuns. M-a năpădit o mândrie pe care nu o mai simțisem niciodată... Iar soldații care ieșeau din turele m-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iubește un om pe Dumnezeu. M[AIO] (repetă trist) E astfel cum iubește un om pe Dumnezău! SCENA V MAIO (singur) Va să zică asta e amorul?... Amorul! Neci nu știam c-o iubesc... Eram poet... visam că-s înger fără amor pământesc... Numai din când în când simțeam c-o iubesc cu desperare și cu sufletul zdrobit... când știam că ea, deși era să fie soția mea, dar nu mă iubește. Dar ce voiam eu? Amor? Nu. Să fiu sclavul visurilor, a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mai bine, ah! - mai bine inma-mi se rumpă! MARIA (împreună) În lacrămi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Al morții zbor mă va atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească; A zânei vraje, măiestrie, Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Ei au știut pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiasc-a lui iubire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de flăcări, Noroc și bine nu e Pentru-n cioban ce-și lasă turma Pe seama nimănuie. Întoarce-te cu noi și vin, Din munte te coboară, Îmi pare că n-o [să] revăd Ochi-ți vodinioară. COR DE BĂRBAȚI Ochi pământesc nu-l va vedea, De zână frică n-a avea, De-a sta cu inima vitează, El turma sa o s-o revază. IONEL Bun rămas! COR Bun rămas! IONEL Rămâi cu bine, sat, Și, turmă, eu te las! Veniți-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să se stingă, Mai bine inima-mi se rumpă. MARIA (deodată) În lacrimi ochii mei s-or stinge, S-a stinge sufletu-n durere, S-a rupe inima-n tăcere, Suflarea morții mă v-atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească. Măiestre zâne, vrăji pustie, Le alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Știură ei pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiască-a lui iubire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n păstor ce-și lasă turma În sama nimănuie. Cu noi să vii, căci altfel ochii-mi În veci n-or să mai vadă A tale plete lungi și negre Și fața ta cea smeadă. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codrii vechi n-o să-l zărească, {EminescuOpVIII 411} De-a sta cu inima vitează El turma sa o s-o revază IONEL Bun rămas! COR Bun rămas! IONEL Rămâi cu bine, sat! O turme, eu vă las! Veni-voi înapoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care nu e hazard, ci atmosfera unei lumi spirituale. - Nenorocirea e plină de prejudiții, observai eu. - Nenorocirea, zise contele; parte ai dreptate, nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată are aceeași urmare ca și nenorocirea. Șezi cu o consoartă iubită și cu copiii-ți într-o seară lină, de mulțămești lui Dumnezeu pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă lipii din ce în ce mai mult de acest bărbat spirituos și talentat, și el părea a se lipi de mine. El fu acela care-mi arătă, cu o claritate pe care nu o pot descrie, unirea între Dumnezeu și om, între lumea pământească și cea spirituală. El fu acela care-mi dovedi esistența unei relațiuni între noi și lumea spiritelor, care se manifestă prin visuri, presimțăminte, prin simțiri întunecoase, care dovedesc influința unei puteri superioare. El fu acela care primi adevărul esistinței fantasmelor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
serviciul ei (pentru) întru manifestarea spiritului. Această înfrîngere a esistenței pe care ea o arată în viața reală, aceasta contradicțiune a arătărei sensibile a omului și ființa sa spirituală, arătare care corespunde așa de rar cu caracterul, aceste lipse a pământești naturi omenești, arta le anulează pe toate și împacă astfel antitezele. De-aceea pretențiunea ce o facem artistului ca el să ne-arate și în ținuta corpului sau o copie adecuată cu lumea spiritului și sufletului său. Asta e cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înăbușit, dar arde, pentru că în om este scânteia din flacăra iubirii lui Dumnezeu, este dorul omului după Acesta, chiar dacă omul este despărțit de El prin păcat. Sf. Grigorie de Nazianz spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice”<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, PG., XXXVII, 452 48 Daniil Sandu-Tudor, Dumnezeu - Dragoste, Edit. Christiana, București, 2000, p. 160. footnote>. Recuperarea noastră, a celor
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
fanatism, de orbirea gândirii logice și a valorilor esențiale umane. Căci teroarea înseamnă crimă, indiferent de motivațiile care i se aduc. Iar crima este sancționată de omenire din toate timpurile, ea fiind socotită nu numai o gravă încălcare a moralei pământești, dar și un păcat capital, sancționat de Forța Divină, indiferent cum s-a numit aceasta de-a lungul istoriei. Așadar, invocarea terorismului ca act plăcut lui Allah sau oricărei ființe divine este o eroare monstruoasă. Terorismul este o formă specială
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
totul la cale acum! E prea complex! Revelația asta... Maria încuviință din cap. ― Desigur. Nimic din ceea ce fac nu este necunoscut Abatelui, care a decis că de-acum sunteți destul de maturi pentru a vă putea împărtăși credința augustiniană despre cetatea pământească și despre felurile în care trebuie rânduite lucrurile în ea. ― Și de ce m-ai ales tocmai pe mine ca să-ți începi lecțiile? ― Fiindcă, dintre toți, Stin, tu acești acela pe care eu și Abatele te apreciem cel mai mult. Prea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
anume? ― Dumnezeu a vrut ca tu să fii un caracter ales, iar ceea ce vei înfăptui e deocamdată o taină cerească. Noi nu știm, dar nu ne îndoim că vei avea ceva de spus de-a lungul existenței tale în cetatea pământească. Stin se ridică și începu să umble agitat prin coliba lui. ― Bine, dar... părinții ar putea... trupele lor... sau să nu ne mai permită... ― Nu înțeleg nimic, Stin. Încearcă să vorbești coerent, spuse Maria. Rosti cu calm cuvintele despre care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
imediat și abia după ce Stin căpătă privirea aceea pierdută, care o făcea aproape să înnebunească, Maria începu să-i explice filozofia Sfântului Augustin din Hippona. Dumnezeu, în marea sa înțelepciune, știe ce destin vor avea oamenii, o dată ajunși în cetatea pământească. El știe că, prin uzanța liberului arbitru, majoritatea oamenilor sunt damnați și că, indiferent de ce-ar face, ei nu vor putea niciodată să-și obțină mântuirea. Dar asta nu înseamnă defel ca oamenii trebuie să-și petreacă viața într-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]