35,668 matches
-
burta înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mătase, udă în spate. Căută o tufă de măcieș la marginea acelui ogor, care nu era al lor, era al nimănui. Se dezbrăcă, își făcu vânt cu palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o simțea urcâdu-i-se, amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai știe numărul? Pe Astrid au luat-o din prima zi și-au ars-o. I-au ars ochii albaștri-cenușii, fruntea netedă, părul, urechile și sprâncenele, obrajii moi și buzele. I-au ars buzele, mamă, și mâinile și picioarele. Au smuls-o de lângă mine și au silit-o pe picioarele ei să intre în camera de gazare, adică să facă baie. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în ierburile răscoapte sunând metalic și se ridică îmbătată de arome, cu florile calde, lipite de obraz. Așa se apropie, cu băgare de seamă, și se arătă lui Tudor. Avea înfățișarea nopții însăși, cu fața nobilă, arcuită pe gâtul înalt, părul stufos dat pe spate, o tufă de liliac înflorit, ochii strălucitori, învăpăiați de fugă, de oboseală și de neliniște. Ce bine c-ai venit! se bucură el. Nu eram sigur că vii. Mă faci să râd! se minună ea. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a auzi bufnitura cerbului în ușă. Călărea un căluț huțul cu pielea mătăsoasă de căprioară spălat în fiecare zi mai la vale de "bulboana lui Tudor", în râul în care se spăla și cerbul, frecat cu peria până-i lucea părul ca zăpada-n soare. Îi plăcea, să-i simtă coastele umflându-se sub apăsarea pulpelor ei, călărind pe deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la fugă și tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe spate. Zbura fâlfâind, cântând, cu păru-n ninsoarea deasă, prin avalanșele de troiene spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind ici-colo, lângă urmele cerbului, urmele pădurarului. O muzică dulce o purta. O bucurie cum nu mai cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
biciul. manta lungă și largă, de proveniență orientală, purtată de domn și marii boieri. cal de poștă. reprezentant sau agent diplomatic pe lângă Poarta Otomană. trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. postav făcut din părul castorului. boier care avea în grijă strângerea dării pentru băuturile spirtoase. persoană care conduce sau face transporturi cu căruța. centură. brazi despoiați de coajă, în jurul cărora se înfășura o funie de paie împletite, aclăite în rășină. albastru-închis. conducător al unui
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
am căsătorit și am rămas însărcinată... și într-o noapte mă visez tot la Frasin, în gara veche. Între linii erau numai iarbă și flori; și soare mult. Acolo, între linii, era o fetiță frumoasă ca un îngeraș: blondă tare, părul numai zulufi, ochișorii albaștri luminoși și o guriță ca o frăguță. Îmbrăcată cu o rochiță dantelată, alb-roz. Eu m-am repezit la ea, am luat-o fericită în brațe și am știut că e fata mea. și au venit doi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vorbă: „tot ce-i tânăr și frumos place și lui Dumnezeu”. și atunci nouă de ce nu ne place ? De ce tragem numai la culori închise și la forme urâte ? Mai am o nedumerire: de ce preoții trebuie să poarte neapărat bărbi și părul lung, la întrecere cu călugării? Dacă mai bate și vântul, arată ca niște sălbatici (scuzată să-mi fie expresia, dar am văzut unul când bătea vântul și chiar asta a fost prima impresie). Eu știu că la noi, românii, tradiția
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
am fost la mama: are o locuință foarte frumoasă și caldă, plăcută. M am sprijinit de tocul ușii de la dormitor și mă uitam la fetele care dormeau, cap la cap - fata mea și fata fratelui meu. Erau frumoase amândouă și părul creț, lung și auriu li se revărsa pe umeri și pe perne. O întreb pe mama dacă pot rămâne și eu la ea, dar ea îmi răspunde: -„Nu, tu pleci la casa ta care este mult mai frumoasă.” Dau să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
micuță. Casa în care copilărise Maria. Linii cuminți, simple, lipsite de elemente decorative inutile. De la poarta de lemn până la intrare, pe o distanță apreciabilă, te întâmpinau crizanteme de toate felurile și culorile. O încântare. - Maria! Din prag, o doamnă cu părul alb și ochii albaștri ne privea uimită. - Sărut mâna, mamă! - Bine ai venit, draga mea! Ce surpriză! Nu mă așteptam, în ultima noastră discuție telefonică n-ai lăsat a înțelege că intenționezi să ne vizitezi. M-aș fi pregătit și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
liniște cafeaua și dulceața. Într-adevăr, avea o aromă deosebită această dulceață, te purta undeva, în trecut. - N-ai vrea să ne plimbăm în livadă? Mi-ar plăcea s-o vezi. - Sigur, cu plăcere. O livada întinsă, plină de meri, peri, pruni. Printre ei, câțiva stupi vopsiți în galben. Îmi închipuiam raiul ce se năștea aici, primăvara. După vreo zece minute de mers, am urcat pe un deal, destul de departe de livada propriu-zisă. - Vezi acest salcâm, Ana? Aici mă refugiam în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și o aluniță minusculă aproape de colțul drept al gurii. Rochița cu volănașe albe, perfect apretate, îi dădeau aerul unei balerine în miniatură. Maria mă privea dintr-o fotografie. - Aici avea șase ani. Mergea la grădiniță și adora să îi pieptăn părul. O culoare minunată și bucle rebele, pe care cu greu reușeam să le domolesc. În timp, s-a închis la culoare și s-a îndreptat. Mi-aduc aminte că atunci când am tuns-o pentru prima oară, a plâns. Am păstrat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pufoși. Renunț la umbrelă, îmi ridic gulerul paltonului și mă îndrept cu pași înceți, către poartă. Nu mai e nimeni în jur și liniștea mă îndeamnă la visare. - Așteptați! Ați pierdut asta. Mă întorc. În spatele meu, o fetiță blondă, cu părul împletit strâns în codițe, îmi întinde o eșarfă albastră. - E a dvs, nu-i așa? V-a căzut din buzunar. - Da, e a mea... Mulțumesc. O privesc insistent. Aș putea să jur că n-am mai văzut-o și totuși
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o dezechilibră și căzu de-a binelea. Cu disperarea celui care simte amenințarea morții, se ridică, sprijinindu-se de un buștean, parcă atunci răsărit lângă ea. În lumina lunii, își dădu seama cum arăta, din cap până în picioare. Rochia, mâinile, părul... nimic nu mai era curat! - Ajutor! Ajutor! Pustiu. Doar ecoul îi răspunse, batjocoritor: ...jutooor!!!! Izbucni într-un râs isteric. De fapt, la cine, după cine striga? Nimeni, dar absolut nimeni nu știa că se afla acolo, prinsă în mocirla aceea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
înceți spre locul ales. Nu se grăbea. Avea timp, tot timpul... Dar ea ...cine este ea? De unde a apărut și s-a așezat tocmai pe banca lui? Se opri la câțiva pași și o privi insistent. Părea tristă. Sau melancolică. Părul de culoarea rubinului i se revărsa peste umeri. Avea un profil frumos. Nas mic, drept, bărbia copilăroasă, buze... Nu și-a dat seama când schița a început să se înfiripe. Desena concentrat, cu o febrilitate pe care nu o mai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
bucătăria mică experimentau împreună diverse preparate culinare, toate aceste momente aveau savoarea de neegalat a începuturilor. Dulce, atât de dulce... - Ce-ai găsit tu la mine? Uită-te și tu... - Chiar pe tine, răspundea ea, trecându-și mâna drăgăstoasă prin părul lui grizonat. Discuția se purta aproape în fiecare dimineață, devenise un obicei... Lui îi plăcea să audă răspunsul ei, să-i simtă mâna mângâietoare și să-i urmărească pașii pierzându-se printre straturile de flori din curte, după ce-și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să-i pună întrebări. O sută, o mie... Nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești, Silviu. Așa îi șoptise la ureche, cu buzele atingându-l ca într-o adiere. Acum doarme liniștită lângă el, cu părul împrăștiat haotic pe puiul de pernă sub care și-a vârât mâna. Îi place s-o privească. Nici nu mai știe de câte ceasuri îi ascultă respirația, îi urmărește cu vârful degetelor conturul feței. Femeie? Copil? Vis? Sau toate laolaltă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Mă așez la o masă, în apropierea fântânii arteziene ce domină grădina și comand înghețată. În așteptare, observ că la masa din fața mea își savurează limonada un domn foarte elegant (parcă prea la patru ace, pentru ziua aceea toridă), cu părul argintiu. Răsfoiește o carte. De fapt, privind mai atent, constat că masa la care s-a instalat este aproape în întregime ocupată de cărți. Volumele sunt așezate frumos, ordonat, dându-mi pe moment senzația că mă aflu în fața unui stand
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
martori ai unei treceri ireversibile a timpului în spațiu. Trecere ce se realizează împotriva voinței poetului: Doar vântul hai-hui mai șuieră prin crengi și întreabă mereu: "Unde-o fi omul palid care mi-a promis că se va spânzura? Avea părul zburlit și o haină gri." Vântul hai-hui simbolizează un timp diluat, un timp pe care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un pince-sans-rire specific scrierilor lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt "Arătări minunate", exponenții unui spațiu sacralizat, prezențe fantastice mai mult decât reale. Aceste arătări aparțin unui timp suspendat. ("Arătare", în DEX, prezintă următoarele accepțiuni: "Acțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în vârful dealului, în pădure, era cantonul pădurarului. Prin fața cantonului trecea un drum, iar la marginea drumului lângă canton era și fântâna de unde lua apă. În acești codri încă mai era legendarul Bour, cerbul carpatin, căprioare, lupi și mistreți cu părul ca sârma. Anii au trecut. A uitat și Ciolac de întâlnirea cu flăcăul cu boi din poiană, numai că flăcăul nu a uitat, ba mai mult, s-a aprins în el flacăra și dorința de răzbunare. Ciolac era căsătorit și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
poate întâmpla nimic rău. La sfârșitul vânătorii, în poiana falnicului stejar secular, Sava a primit mulțumirile și felicitările pentru organizarea vânătorii din partea regelui. Dumitru B....ă Dumitru era un bărbat înalt de aproximativ doi metri și douăzeci de centimetri, cu părul blond, lung și creț. S-a căsătorit la treizecișitrei de ani cu Agripina, care avea șaisprezece ani. La început a locuit cu soacră-sa la un loc până când și-a construit o casă cu două camere și o sală pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
soluție mai bună nu avea la îndemână decât să se însoare, a fost obligat de voie de nevoie să se căsătorească cu o fată din satul vecin. Și cum zicala este adevărată. „Averea mărită muerea” și Toader - fecior frumos, cu părul blond, ochii albaștri, mustăcioara lui - spicul grâului, fața lui ca spuma laptelui, de statură mijlocie, se pricopsise cu o femeie mai în vârstă decât el, mai înaltă, mai grasă, cu o față lungă, neagră și încruntată la figură, de-ți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu părul înainte făcute expres, cu niște sfori din tei de pădure și cu o sumedenie de noduri. Dar la vorbă era rar și așezat, vorbea puțin și cu judecată. Gospodarul din Tungujei nu s-a uitat la Dumitru și Agripina cum
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]