138,898 matches
-
și abisala, ba chiar depășind buza faliei, cu ceea ce simte insul obștesc, plecat să-și achite datoriile către stat, la ușa unei administrații financiare. Chiar comparația cu Infernul dantesc este fada, odată ce acolo fiecare ispășitor își are regimul propriu, își păstrează identitatea, suferă o pedeapsă personalizată, încă îi mai și arde să stea de vorbă cu câte un rar vizitator! Aici, unde spațiul nu este, ca în infern, încăpător, daca nu supradimensionat, o incredibilă mulțime omenească, jefuită de orice personalitate, tentează
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
să nu vaza o asemenea oroare. Nu izbutiseră. Încăpăținata, fetița refuză să plece. Era numai curiozitate, cu viitorul ei înainte gata încărcat, gata suprasaturat de întîmplări și evenimente, cu foamea ei de a înregistra tot ce vedea și de a păstra în memorie lucrurile... pentru cine? nu se știa, desi acum se putea afirmă că pentru însuși destinul ei puternic... Astfel încît ea, după doar patru primăveri, patru veri, patru toamne și tot patru ierni numai, altceva mai important din viața
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
doua îi acordă... asistență psihiatrică, folosind în mod mecanic cunoștințele conspectate din manualele de specialitate. Că orice melodrama, si aceasta are un happy-end. Dorra, femeia violată, o anunță pe Kate, americancă naivă în conștiinciozitatea ei, ca a luat hotărârea să păstreze copilul. Cu mențiunea, însă, ca aceasta rezolvare fericită nu este deloc convențională. Dorra renunța la avort în momentul în care, plimbându-se pe malul lacului, citește inscripția de pe un copac: "Va INFORMAM Că ACEST ARBORE ESTE MORT. EL VA FI
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
clipa imediat următoare simplă legendă sau zvon. Istoria lui Schmitt este, din acest motiv, o istorie a narațiunilor despre gesturi sau a imaginilor care le conserva, o căutare a surselor care le evocă, le comentează și în felul acesta le păstrează, indiferent cît de discutabila ar fi depozitarea lor. Intenția lui Schmitt nu este de a crea o tipologie a gesturilor; de altfel, nimic mai neinteresant decît o istorie constatativa a ritualurilor comportamentale. Nu este nici aceea de a zăbovi asupra
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației, măsurii, conform principiilor ciceroniene, în vreme ce actorul, saltimbancul, ca și jonglerul de mai tîrziu, e, dimpotrivă, afectat, strident chiar. Componentă retorica a lui actio se păstrează timp îndelungat tocmai datorită acestei opoziții față de regimul gestului în teatru, dar ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai corespunde cu normele comportamentale ale creștinătății. Lectură creștină a gestualității e bazată în chip esențial, susține Schmitt, pe dihotomia dintre trup
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
declară undeva că pe tot parcursul filmărilor nu s-a privit nici măcar o singură dată în oglindă!), încearcă, mereu, să se înscrie pe orbită, dar, de îndată ce intră pe orbită, are un chef nebun să iasă, să se salveze, să-și păstreze libertatea fără traseu și fără țel. La ora scrierii acestor rînduri, nu se cunosc încă rezultatele Césars-urilor. Indiferent, însă, de premii, filmul merită o deplasare în sala de cinema. E o victorie a bunului simț în materie de distribuție autohtonă
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
cînd în cînd, cîte o privire în traducerile în spaniolă și în italiană.) Am avut uneori ocazia să văd traducerile în engleză în cursul redactării și să-mi spun părerea. Mi s-a părut că, în ansamblu, esențialul a fost păstrat, pe plan conceptual, iar planul stilistic - destul de fidel redat. Dar, repet, faptul că nu am nici o experiență în practică traducerii, că nu sînt eu insumi traducător, face să nu mă încumet să judec traducerile cărților mele.
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
care nu se descompun în pământ zeci de ani și li se întâmplă asta când sunt dezgropate și vin în contact cu aerul care nu mai e, orice ați spune, cel din timpurile lor, încheiate de mult și clasate. Ceea ce păstrăm în noi, cu voie dar mai ales fără de voie, nu vine decât într-un contact foarte mediat cu ceea ce se mai întâmplă pe afară, cu trecerea anilor. Ca-ntr-un chihlimbar gazele altor vremi, trecutul rămâne în conștiințele noastre, zeci
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Alexandru Andritoiu, Ion Vlad, D.R. Popescu, Mircea Zaciu, Marin Sorescu). Demn de remarcat este faptul că, alcătuindu-si în 1998 volumul, Dorin Tudoran nu a modificat sumarul, așa cum, de altfel, nu a renunțat la nimic din ceea ce evocă epoca. A păstrat până și apelativul "tovarășe" ("- Stimate tovarășe Mihail Cruceanu..."), iar într-o scurtă prefață nu a ezitat să aducă mulțumiri unor adversari ai săi de idei (" Indiferent de felul în care s-au despărțit drumurile lor și pozițiile foarte diferite pe
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
spinos, (erotetica sau știința întrebărilor reprezintă aproape jumătate din filosofia limbajului și, probabil, mai mult de cât atât, din filosofia analitică) totuși, ca omeni cu mintea, zicem noi, limpede și veșnic întrebătoare, încercăm să ne dăm răspunsuri pentru a ne păstra pe linia vieții, oricum, în derivă, mai ales atunci când nu le primim și, mai ales, când autoritățile ridică din umeri sau pun pe tapet abureala cu izul veșnicului gri. Și pentru ca rândurile mele să fie la îndemâna oricui și mai ales
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
ignoranța și impostura denotă și articolele traduse din publicații în limbi de circulație, fără nici o indicare a sursei, și uneori semnate cu dezinvoltura de traducător în calitate de autor. Procedeul incorect e evident cînd în text sînt nume rusești, poloneze, cehe etc. păstrate cu grafia franceză sau engleză. De exemplu, în COTIDIANUL nr. 246 am putut cîți titlul de o șchioapa "Nikita Mikhalkov se opune numirii unui fost ăaparatchikă ca ministru al cinematografiei". Din text am aflat ca aparatchikul se numește Alexandre Goloutva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
bani pentru a ajunge în India, unde era așteptat. Ministerul Învățămîntului, la care apelează, îl duce cu vorba. Și vremea plecării venise. Atunci intervine salvator un unchi (evocatul, în memorii, unchiul Mitache), cu ai cărui bani ajunge la Calcutta. Își păstrează bunul obicei de a-și face notații în jurnal, care, apoi, publicat, mai întîi în presă ca atare sau în foiletoane caracteristice, a reconstituit acest itinerariu extraordinar, în cartea, din 1934, intitulată simplu dar atrăgător India. Se instalează în pensiunea
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
mă privește, cred că o asemenea carte nu poate fi scrisă decît după șase luni de ședere în India: după trei ani, e peste putință. N-am încercat, deci, să refac materialul de impresii și reflecții cules. Am preferat să păstrez caracterul fragmentar, spontan, al paginilor scrise asupra anumitor părți din necunoscută Indie - evitînd pe cît am putut elementul personal. Aventură a fost sistematic evitată în această carte. Am înlocuit aventură cu reportajul și reportajul cu amintirea." Să adaug că oricît
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
să evite aventurosul, înlocuindu-l cu reportajul și amintirea, acesta potopește totuși paginile cărții. E reportajul și amintirea unei aventuri fascinante, transmisă cititorului sobru și fără căutare. Și, e necesar să se precizeze, această stare de spirit (de fapte?) se păstrează intactă la peste șase decenii de la data primei apariții. Mărturisesc chiar că am retrăit acest aventuros dintr-o lume mirifica și, acum, la a treia lectură a cărții. E dovada cea mai fericită a rezistenței ei literare. Pentru că literatura (nu
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
vegetînd în văgăunile munților, cu temple budhiste și moschei musulmane. Apar și observații la prima vedere surprinzătoare, ca aceasta: "Delhi e un oraș specific musulman, dar de data aceasta mahomedanii întovărășeau procesiunea hindușilor, studenți cu insigne ănationalistă și ăvoluntariiă congresului păstrînd ordinea, corectînd circulația vehiculelor, avînd inițiativa uralelor, care nu se adresau totdeauna către Dunga, ci mai mult pentru șefii politici din închisoare. Toate acestea sînt semne precise: "E India cea nouă". Plin de miez e descrisă stabilirea să, ca eremit
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
dimpotrivă, are plăcerea de a submina legendele și de a răsturna tradițiile. Despre bunica să, posesoarea unor bijuterii de o frumusețe și valoare neobișnuită, Moraes mărturisește că a fost conducătoarea unei bande de hoți de smaragde, suficient de isteața să păstreze o bună parte din capturi. Deși ne asigura că cele narate de el sunt autentice, ne dăm seama că nu-l putem crede nici pe el. Ca și în cazul lui Saleem Sinai, naratorul din Midnight^s Children, regăsim în
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
contact cu Parisul - Monica Lovinescu și Virgil Ierunca - și am inceput colaborarea în presa exilului. Contrar a ceea ce se crede, exilul politic era puțin numeros. Marea majoritate a emigranților erau exilați economic, veniți în Occident pentru a trăi mai bine, păstrînd relații utile cu ambasadele și cu regimul din țară. Doar 5-6 la suta erau cu adevarat exilați politic activi, înfruntînd toate riscurile unei astfel de alegeri. Există un cod moral al exilului, care separă net diaspora politică, de stînga comunistă
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Murăsanu, căci prozatorul de mai tarziu al Câmpiei Transilvane i-a fost elev, l-a susținut și încurajat, chiar dacă discipolul nu i-a arătat întotdeauna gratitudinea cuvenită. (A se vedea în acest sens corespondență lui Pavel Dan cu Ion Chinezu păstrată în arhiva revistei "Gând românesc") Ca poet, Teodor Murăsanu este discutat din două perspective diferite: din perspectiva epocii sale și din perspectiva actualității. Cred că autorul ediției a procedat bine punând față în fața aceste ipostaze critice diferite. Pentru prima perspectiva
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
cînd România ar fi refuzat ultimatumul. Și un război pe trei fronturi România nu avea mijloace să ducă. În condițiile vitrege date, cedarea, de tipul strategiei brîncovenești, a fost singura alternativă posibilă. Țară s-a împuținat tragic, dar și-a păstrat statalitatea. Și regele a plătit, pentru asta, cu tronul. Trecînd la personalitatea lui Ion Antonescu, autorul consideră din capul locului, cu dreptate, ca acesta a fost, negreșit, un dictator. Dar nu unul fascist (cu exceptia lunilor de început de coabitare cu
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
Zamfirescu. E drept, a scris, împotriva acestei ipoteze, Perpessicius și, mult mai tîrziu, Augustin Z.N. Pop. Dar nu uit că a pledat pentru paternitatea prozatorului asupra acestui nefericit articol Tudor Vianu și, fugitiv, Călinescu. E suficient, pentru mine, să păstrez, întreaga, paternitatea lui Duiliu Zamfirescu, (sau - cum îi spunea Caragiale debutonîndu-i superbia - "mai Duilă") asupra articolului Frunze găsite prin volume, în perioada cînd viitorul prozator îi cîntă în struna lui Macedonski. E dreapta, în schimb, observația (deloc, ce-i drept
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Da, în ultimii ani ai vieții lui a fost îndrăgostit nebunește de Clody, care e din generația noastră. O văzuse în Don Carlos și rămăsese fascinat. O aștepta la teatru, îi scria poeme...Nu știu dacă aceste poeme s-au păstrat. Era cu adevărat un poet. - Că liceeni la Spiru, în anii mai mari, ce nume cunoscute azi mai erau? - Păi, era Mircea Eliade, mai mare cu doi ani, Haig Acterian, Grigore Moisil, al cărui tata ne era profesor de istorie
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
Avramescu, Arsavir Acterian, B.I.Bujor, Octav Sulutiu, Al. Ciorănescu, Eugen Ionescu... - Eugen Ionescu nu era la "Sf. Sava"? - Ba da, si scotea, împreună cu Mircea Grigorescu și Horia Român, o revistă și la liceul lor, dar colabora și la Vlăstarul. Am păstrat numărul asta fiindcă în el am debutat. Poeziile pe care ni le dăduse Eugen, i le trimisese și lui Arghezi, la Bilete de papagal și Arghezi, cu flerul lui extraordinar, l-a debutat oficial. - Să ne întoarcem la Ion Barbu
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
masacrata într-un jargon pretențios dar poticnit, care face orice comentariu de prisos: "Din această perspectivă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător și nu poate reveni asupra erorilor de conduită existențiala; dar - urmează sentențios autorul - nici nu poate păstra, atunci cînd o trăiește, clipă fericirii. Nu are cum, intră în fatalitatea devenirii.." EXISTĂ nu numai victime preferențiale, ci și maladii contagioase ale manualelor. Una dintre ele atinge invariabil capitolul figurilor de stil. Acestea sînt concepute de regulă că un
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
fel situația țării va putea fi evaluată corect abia după ce se va ridica valul de minciuni și complicități care ne-au ținut, vreme de zece ani, prizonieri într-un labirint al putreziciunii și decăderii. Las deoparte considerentele de natură morală, păstrându-le doar pe cele de natură juridică. Oricâte apeluri la reconcilierea națională vor lansa tenorii de speță lui Dudu Ionescu, doar justiția poate asigura liniștea și pacea socială. Orice alt substitut al dreptății nu va face decât să pună paie
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
a ținut un discurs ce poate fi rezumat la ideea deplângerii întinării... idealurilor democrației și ale economiei de piață de către adversarii pe care tocmai urma să-i învingă! Similitudinile merg mai departe: în timp ce Ion Iliescu a depus eforturi herculeene să păstreze intacte structurile comunisto-securiste, Emil Constantinescu a părut să n-aibă altă obsesie decât de a-i menține în funcții pe neo-comunistii și neo-securistii afirmați pe vremea lui Iliescu! Amândoi au avut de pierdut de pe urma acestui calcul prostesc: Iliescu a fost
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]