5,611 matches
-
de obicei după miezul nopții, omul Braic avea temerile sale. Trezindu-se Înconjurat de beznă cu chibritul aprins În mână, el se repezea la geam, Încercând să deschidă oberlihtul și Înțepenea acolo. Dincolo de geam Îl privea un alt om de paie Braic, Înarmat cu o torță sau cu un felinar. Omul Braic se apropia de geam, se apropia și celălalt. Frica lui creștea. Iar mâinile se transformau În niște cărbuni aprinși. Văzând aceste imagini, omul Braic intra În panică. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
niște cărbuni aprinși. Văzând aceste imagini, omul Braic intra În panică. Și atunci, spărgând sticla, Încerca să pună mâna pe celălalt Braic, care, la lumina felinarului, Își bătea joc de el. Întrebându-l ce caută acolo, În salon, omul de paie Braic apărut de dincolo de geam răspundea că-l caută pe omul Braic de dincoace de geam. Dar pentru ce? Ca să-i dea foc răului ce se ascundea Înăuntrul său. Având reflexe gata formate, omul de paie Braic, trecut prin ciur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În salon, omul de paie Braic apărut de dincolo de geam răspundea că-l caută pe omul Braic de dincoace de geam. Dar pentru ce? Ca să-i dea foc răului ce se ascundea Înăuntrul său. Având reflexe gata formate, omul de paie Braic, trecut prin ciur și prin dârmon, nu stătea prea mult pe gânduri, ci acționa În consecință. Când celălalt Braic era deja cuprins de vâlvătăi, omul-paie scotea de sub pat valiza de voiaj și se ascundea cu totu-n ea. Oglinjoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la pompieri, Îi multiplica nodurile de pe față, aducându-l Într-o stare de exasperare profundă. Omul Braic transpira din răsputeri, Încercând să se ascundă cât mai bine În valiză. Și cu cît se agita mai mult, cu atât oamenii de paie Braic din jurul lui se Înmulțeau, ajungând la dimensiunea unei căpițe. Drept rezultat al Înghesuielii dinăuntru, valiza se aprindea și ea... Și atunci ardeau În salon doi oameni Braic, unul ieșit din valiză, altul apărut pe geam... Fiind prevăzător de fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui se Înmulțeau, ajungând la dimensiunea unei căpițe. Drept rezultat al Înghesuielii dinăuntru, valiza se aprindea și ea... Și atunci ardeau În salon doi oameni Braic, unul ieșit din valiză, altul apărut pe geam... Fiind prevăzător de fire, omul de paie nu lăsa, totuși, niciodată lucrurile la voia Întâmplării, ci, intuind din timp evoluția evenimentelor, lua toate măsurile de precauție pentru ca urmările „escapadelor” sale nocturne să fie cât mai mici. De pildă, știind prea bine că după experiența cu chibriturile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
domnule Braic, deja ne-ați luat-o Înainte, scutindu-ne de o serie de operațiuni de rutină pe care ar fi trebuit să le facem În cazul unui pacient obișnuit... După cum observ, ați reușit să vă pansați singur...” Omul de paie Braic dădea entuaziast din cap. „Și v-ați uns tot fără ajutorul nostru rănile cu Jecolan, după ce În prealabil le-ați dezinfectat cu apă oxigenată și cu alcool iodat... Așa-i?” Omul de paie Braic aproba din cap, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vă pansați singur...” Omul de paie Braic dădea entuaziast din cap. „Și v-ați uns tot fără ajutorul nostru rănile cu Jecolan, după ce În prealabil le-ați dezinfectat cu apă oxigenată și cu alcool iodat... Așa-i?” Omul de paie Braic aproba din cap, cu un entuziasm molipsitor. „În cazul acesta, noi ce mai avem de făcut decât să vă strângem mâna și să vă urăm Însănătoșire grabnică!? Așa-i?” „Așa-i”, răspundea Braic, cu o voce neașteptat de vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i”, răspundea Braic, cu o voce neașteptat de vioaie, răsucindu-se neliniștit Între bandaje... „E cumva cazul”, mai Întreba, Înălțându-se pe călcâie, profesorul Perjovski, „să avem nevoie de un transplant de piele? Simțiți pe undeva vreo lipsă?” Omul de paie Braic scutura din cap că nu. Nu era cazul. În ceea ce-l privește, mai degrabă avea surplus de epidernă, nicidecum vreun gol, nici pe față, nici pe spate, nici În alte părți mai mult sau mai puțin esențiale... După acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
piae Braic, pășind dimineața În salon, rând pe rând, asistenții și profesorul Își dădeau foc la păr... În sinea lui, masterandul Oliver Îi purta lui Braic un adânc respect. În ciuda multiplelor neajunsuri și a unor slăbiciuni de caracter, omul de paie ajunsese, totuși, prin sacrificiul de sine, renunțând la o parte din materie, care, la drept vorbind, nu-i era de nici un folos, să atingă starea de grație și să acceadă la adevărul ultim, aflat dincolo de flăcările iadului, În eterul pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că muncesc?” Își spuse masterandul. Oliver a căutat să pună În practică preceptele lui Iisus: săptămâni Întregi a umblat pe câmp, umplându-și gușa cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Masa Înainta, iar patul tot dădea Îndărăt. Noimann Încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau. Întredeschizându-și pleoapele, medicul văzu că o sticlă de pe masă dispăruse și că, În locul farfuriei cu resturi, se afla acum o pălărie de pai cu boruri largi, plină cu bucăți de prescură stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa Înainta spre el cu pași hotărâți. Picioarele ei erau Încălțate cu adidași Nike, destul de jerpeliți. Încălțămintea Îi aducea aminte de cea purtată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
s-o aprindă, Însă, apropiindu-și prea mult fața de flacăra bengală, se alese c-o sprânceană arsă. Și acum locul Îl frigea. Ce-ar fi zis omul Braic văzându-l În această postură? Instinctul de conservare al omului de paie Braic Îl determina să se ascundă În valiză, unde, din pricina Înghesuielii, lua foc. Ce-l făcea pe Noimann oare ca, vârându-se sub pat, să răscolească lenjeria intimă În căutarea unor semne referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grâul de neghină și adevărul ultim de adevărul brut. Oliver desprinse o bucățică de carne de pe frigăruie și o vârâ În gură. N-are nici un gust”, spuse el, oarecum dezamăgit. Chipul său prelung, alb, mărginit de o barbă de culoarea paiului prospăt pieptănată, Încadrat de un păr de culoarea inului, lăsat pînă la umeri, bine Îngrijit și el, exprimau nedumerire. „Parcă ar fi de cauciuc”, adăugă Oliver, după ce trecu bucățica de carne de pe o măsea pe alta, mestecând-o Îndelung, meticulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ca să fei totuși sigur de substituirea sa, masterandul renunță la pălăria de fetru și i-o Îndesă arțarului pe cap. La fel făcu și cu sandalele: scoțându-le ușurel de sub pat, i le așeză la rădăcină. Acum nici omul de paie Braic, nici omul-locomotivă, nici oamenii-mâini, nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că Oliver lipsește din salon. Aruncând o privire spre mijlocul Încăperii, Îl vor vedea stând, ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ghemuindu-se pe taburet. În scurtul răgaz scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au avut nici un fel de consecințe asupra vieții masterandului, nu trebuie, totuși, trecute cu vederea. Unu: omul de paie Braic, intrând Într-o stare de agitație, fusese prins În flagrant delict În timp ce Încerca să-și dea foc, scos de sub pat din valiză și băgat Într-o cămașă de forță. Doi: tot Într-o cămașă de forță fusese imobilizată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lipicioasă, Înăuntrul căreia se zbătea el asemenea unui păianjen, căzut pradă propriilor sale secreții. Noimann știa foarte bine că imaginile nu dispăreau nici dacă le-ai fi dat foc. Poate că singura soluție era să arzi odată cu ele... Omul de paie Braic apela la această metodă, dar fără nici un rezultat. „Terapia prin electroșocuri scoate pacientul din episodul depresiv foarte repede. Starea de depresie depinde foarte mult de personalitatea și de experiența de viață a fiecărui om. Persoanele combative și rezistente cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
văzut tremurând din frunziș lângă femeia-girafă, care atenta și acum la pudoarea lui. Îl văzu stând În balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mijloc. Fiecare Dumnezeu are la rândul său nevoie de un Dumnezeu al său, altfel n-ar putea exista...”. Și spunând aceasta, omul-locomotivă fluieră scurt, strigând: Ura! Înșirați cu mic, cu mare În spatele lui, toți Îmbrăcați În halate albe, omul de paie Braic, femeia-capră, femeia-girafă, femeia-pâlnie Olanda, oameni-mâini și oameni-degete, femeia-uter și femeia-capră aplaudară frenetic, strigând, În timp ce pufăiau și scoteau rotocoale de fum pe nări: Ura! Ura! Noimann Încercă să se ridice În picioare, cu gândul de a porni pe urmele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căruțele după muniție și o distribuiai pe poziție În linia Întâi. Uneori se mai Întâmpla să fim surprinși de aviația inamică, dar... mai neplăcut era altceva, acolo În spatele frontului, am avut și soldați Împușcați pentru că s-au dus să ia paie pentru cai. Dracu știe de unde, erau civili Înarmați sau gărzile lor patriotice, făceau paza la depozitele de alimente și muniții, dar... la paie? Să moară omul Împușcat pentru că s-a dus să ia pentru cal un braț de paie? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
neplăcut era altceva, acolo În spatele frontului, am avut și soldați Împușcați pentru că s-au dus să ia paie pentru cai. Dracu știe de unde, erau civili Înarmați sau gărzile lor patriotice, făceau paza la depozitele de alimente și muniții, dar... la paie? Să moară omul Împușcat pentru că s-a dus să ia pentru cal un braț de paie? Păi, ăla mai e război?“ Ți se pare ciudată mentalitatea lui cavalerească. În imaginația ta, probabil și În funcție de tot ce-ai apucat să citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ia paie pentru cai. Dracu știe de unde, erau civili Înarmați sau gărzile lor patriotice, făceau paza la depozitele de alimente și muniții, dar... la paie? Să moară omul Împușcat pentru că s-a dus să ia pentru cal un braț de paie? Păi, ăla mai e război?“ Ți se pare ciudată mentalitatea lui cavalerească. În imaginația ta, probabil și În funcție de tot ce-ai apucat să citești despre război, al doilea război mondial nu ți s-a părut deloc o confruntare dominată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau o movilă rezultată din pământul scos de la săparea tranșeelor. Obiectul nu poate fi distins foarte clar, de aceea aș fi de acord chiar și În cazul În care cineva mi-ar propune să spun că este o grămadă de paie sau de fân. Eu stau, oricum, cu spatele la cei care mă privesc, astfel că ceea ce este În stânga mea pare să fie și În stânga câmpului lor de privire. Port un costum neutru de pânză de doc a cărei culoare nu este deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tocmai bune pentru a fi consumate În context. Ca la un semn, aproape toate celelalte mașini devin mici magazine ambulante. Sunt expuse spre vânzare ștergare, perdele, cusături de etamină, jucării de lemn sau de material plastic, coșuri și pălării de paie, maiouri cu chipul lui Alain Delon, agrafe, ace și bile de prins În păr, ba chiar și scule și accesorii de mașină. Familiile comersanților se plimbă de colo-colo și, oprindu-se În fața uneia sau alteia dintre dughene (“În fața“ Înseamnă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de zgârcit cu cozonacii evocați de Bobocică se deplasează către o fermă din marginea satului. Ferma are câteva grajduri mari, toate la fel, aliniate impecabil. Brutarii intră și Încep să râvnească, să spele, să arunce băligarul uscat și să aștearnă paie pe jos. Pregătesc locul pentru instalarea vitelor brutăriei. Când În sfârșit termină (au dat și cu var pe țărușii care Împrejmuiesc intrarea) privesc cu oarecare mândrie În urma lor. Ei sunt țărani și Încă n-au uitat cum se rânește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]