2,365 matches
-
de stâlpul verandei, privind grădina și mângâindu-l pe Pescăruș. Mă simțeam epuizat. Soarele era la asfințit și umbrele albăstrui se conturau tot mai puternic. Pescăruș dispăru, dar eu nu mă mai săturam de florile de cireș care, în lumina pală a amurgului, îmi lăsau impresia că sunt gata să explodeze, asemenea bubelor supurânde ce stau să plesnească. În momentul acela grădina se umplu de un miros dulceag, greoi, de carne putrezită și atunci m-am gândit la Naoko. Trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și o canadiană la fel de necunoscută, precum și câteva pulovere În stil britanic care, așa cum mi-am reamitit, erau de un galben pal, cu marginile dungate, imitând culorile unor colegii britanice. Pe alt umeraș am descoperit cinci sau șase cravate de mătase, pe altul, o cămașă de noapte subțirică, pe care am tras-o spre fața mea cu degete tremurânde. Amestecul Îmbietor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
comestibil de parcă ar fi vrut să compenseze prin asta acreala universului său. Și se Întâmplase ca În ziua aia să fie ea cea care gătise dolma. Am fost la doctor... murmură Zeliha, dezbrăcând cu grijă dolma de Învelișul ei verde pal. — Doctorii ăștia! se strâmbă Feride și ridică furculița În aer de parcă ar fi fost un baston pe care l-ar fi folosit ca să indice un lanț Îndepărtat de munți pe o hartă, iar publicul ei n-ar fi fost propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a spus Asya luminându-se la față pe când Își trecea rucsacul de pânză de pe umăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
generozitatea clientului său de o noapte. "Ali Mehmet, spuneți-mi, și morții ăia despre care scriu ziarele tot de Cocoș au fost omorîți?" Ali Mehmet a venit pînă aproape de el, a strîns ochii din cauza luminii, înlăuntru era întotdeauna o lumină pală, sepia, de fotografie veche, "a, morții ăia, nu, ăștia sînt căsăpiți de alții. Sînt tot felul de crime prin părțile astea, dar unde nu sînt, domnule?! Dar știi dumneata cum sînt jurnaliștii, le mai încurcă, pun în seama lui Cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
à la Quentin Tarantino. Nu aveau un simț al istoriei cinematografului. — Așadar, ce părere ai? îndrăzni în cele din urmă să întrebe. E mai bun decât rețetele contrafăcute de la Hollywood? — Nu-i rău, admise Ben, mijind ochii de un albastru pal întocmai ca tatălui său, de fapt e un exemplu de referință al expresionismului german. Acum unde e celălalt film pe care l-am văzut în servieta ta? Jack cedă, întrebându-se când învățase fiul său atât de bine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și-o face aliată, nu supu- să, este același. Impresionant. Deși îl văzusem într-o altă... montare scenică, nu ne mai săturăm de măreția lui. Domină verdele intens, sănătos, al plantelor viguroase și pline de rod bun. Se insinuează verdele pal al fructelor abia ieșite din floare. Sar în ochi petele roșii, parcă anume puse în peisaj de o pensulă de artist măiestru. Ace- eași geometrie inginerească în organizarea spațiului, a rândurilor îndeosebi. De dincolo de boltă, ne privește cerul, foliile din
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
nu voi comite impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
suflul ăla. Nici ea nu-mi spune. Dar privirile noastre ajung la un consens pentru cruțarea brațelor drepte. Sunt mai mare, sunt că petenie, sunt bravă și ridic prima, în tăcere, jumătatea de lamă Gillette. Buricul de getului arătător de la pal ma stân gă se retrage sub arsură și din tăietura subțire se rotunjește un bob de sânge curat. Laila e la fel de demnă și mânuiește cu același curaj jumătatea ei de lamă. Buricele degetelor noastre arătătoare își lipesc bobii de sânge
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să-i dea vreo sarcină. Drumul pe jos de la Lunghua o extenuase. Zăcea În iarba strălucitoare cu valiza ei de nuiele, tot ce Îi rămăsese din deceniile pe care le petrecuse În hinterlandul chinez. Fața ei avea acum cea mai pală nuanță sidefie, de parcă s-ar fi Înecat și apoi ar fi fost scoasă din apă și adusă pe acest mal liniștit. Ochii ei erau fixați Într-un punct Îndepărtat de pe cer. Jim Îi atinse obrajii, Întrebîndu-se dacă era moartă. — Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
colțul de sud-vest al terenului de fotbal, de parcă o uriașă bombă americană ar fi explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina din spatele lui crescu În intensitate. În cîteva secunde slăbi, dar strălucirea ei pală acoperea Întreg stadionul, mobilele furate din tribune, mașinile din spatele porții de fotbal, prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui furnal Încălzit de un al doilea soare. Jim se uită la mîinile și genunchii săi albi și la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Bucurîndu-se de reviste, Jim moțăia printre muște și vomă. Încercînd să nu se lase copleșit de Reader’s Digest, Își aminti de lumina albă a bombei atomice de la Nagasaki, a cărei strălucire o văzuse reflectată În Marea Chinei. Aureola ei pală Încă mai plutea peste cîmpurile tăcute, dar părea că nu egalează Ziua Debarcării și Bastogne. Spre deosebire de războiul din China, fiecare om din Europa știa clar de care parte era, o problemă pe care Jim nu o rezolvase niciodată cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
furate pe care le cuprindea, stadionul olimpic părea sumbru și amenințător, un loc prevestitor de rele. Aici văzuse strălucirea după explozia atomică de la Nagasaki. Lumina aceea albă Încă mai atîrna peste șoseaua marșului lor de moarte de la Lunghua, aceeași lumină pală pe care o putea vedea pe fațada de cretă a stadionului și pe pielea de groapă de var a locotenentului Price. Gonind muștele cu un exemplar din Life, Jim ședea pe șasiul unui camion. Studia o fotografie a unor marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
săpături, apoi coborî În valea unde camioanele japoneze Își lăsaseră cîndva Încărcătura de moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de același praf cenușiu. Malurile canalului erau la fel de pale ca și apa dintr-un pîrÎu În care se spală morții. Carcasa crăpată a unei bombe neexplodate zăcea În apa puțin adîncă, asemenea unei mari broaște țestoase care adormise Încercînd să-și Îngroape capul În noroi. DÎndu-și seama că vibrațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la pista de beton care se ducea la pagoda Lunghua. O vegetație densă acoperea rămășițele avioanelor japoneze. În timp ce stătea lîngă gard, urmărind cursul canalului prin valea Îngustă, un bombardier american Îi trecu pe deasupra lagărului. Preț de o clipă, o lumină pală, reflectată de partea inferioară a aripilor lui argintii alergă ca o fantomă printre urzici și sălciile răvășite. În timp ce Yang conducea fără tragere de inimă Înapoi spre Amherst Avenue, supărat Într-un fel de vizita la Lunghua, Jim se gîndea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pusă în primejdie, împărtășind soarta multor altor îndrăzneți: Dar fără merit morții ești supus, Plătind c-ai năzuit atât de sus. Te uită, prinți vestiți, cândva, ca tine, Atrași de faimă, îmboldiți de pofte, Vorbesc cu multe limbi și fețe pale, Acoperiș având doar câmp de stele, Martiri în luptele lui Ámor, grele. Spăimântători la chip, ei nu te lasă Să te arunci în neagra morții plasă 1. Răspunsul lui Pericle la provocarea lui Antiochus și atracția lui irezistibilă pentru tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spații propice dezvoltării problematicii dublului în raporturile sale cu manechinul, mergând până la exersarea de către actor a unor gesturi mecanice, însoțite și de zgomotele caracteristice automatelor. Toată această gesticulație sacadată, rigidă urmează să fie învăluită într-o lumină de un verde pal, aproape alburie, proiectată de la înălțime, ca în unele scene din muzeul Grévin. Artaud își imaginează aici actorul ca pe o veritabilă „figură de ceară”, pe care, în actul al treilea, în decorul reprezentat de Insula morților - tabloul lui Böcklin - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
voie la carnea iubitei. E sătul de minciuna ei și cântă pe Leda întruchipată în statuie de aur: Nu-ți vei mai face jocul, perfidă, Ci vei surâde în aur, candidă, De pat, aproape-mi. Ochi, pietre verzi cu sclipirile pale, Sâni, trandafiri cizelați din opale, Topaz pe buze. Trupul de aur nu-mi va dispare, N-o să mă-nșele trupul splendoare, Satană dragă. Trupul din carne poate să-mi plece Trupul din aur mă va petrece Mereu și veșnic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vecin curios Încerca să-și dea seama ce caută poliția la familia Caldwell. Avertisment sau punere sub acuzație? Se Înfioră și se Întoarse ca să intre Înapoi În casă, cuprinzând cu privirea grădina mică, mărginită cu trandafiri muribunzi, și Volvo-ul albastru pal. Își scoase telefonul și formă din memorie numărul de la garajul Broadstane. Cinci minute mai târziu, se afla În bucătăria mică Împreună cu Darren Caldwell, ceilalți ofițeri fiind Împrăștiați În camera de zi cu o cană de ceai și expresii confuze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încîlcit ne va duce la un hotel de mîna a treia din preajma unei piețe. În prim-plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecînd după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga-Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de nebuni se găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe pereți, pictate cu degetul și înfățișând o galerie de personaje selectate aleatoriu, cum ar fi Iisus Hristos, Joe DiMaggio și Franklin D. Roosevelt. Danny se așeză. Îl aștepta pe Cyril „Cy” Vandrich. Era îmbrăcat ca Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
criminală. Tache Ionescu a spus că răul la noi este confuzia ce se face între cestiunea de drept și cestiunea de fapt. Au mai fost două ședințe, fiindcă cestiunea a fost dezbătută trei duminici la rând. Avocații Grigore Păucescu și Pală au combătut eligibilitatea cu vorbe violente și ofensătoare pentru C.A. Rosetti. Ion Lahovary a fost și el în contra eligibilității. Apoi discuția s-a sfârșit cu un mic scandal. Tache Ionescu, pe care îl combătuse toți avocații cari au vorbit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pentru că din acele riscuri asumate de până acum, am învățat că nu există deosebire între victorie și înfrângere. Numai că de victorie, în zilele noastre, te bucuri numai tu și vreo doi, trei amici, dar, uneori, și cu un aer pal de invidie din partea lor, de înfrângere se bucură mai toți și te întristezi numai tu încât la primii mei șaizeci de ani de viață (pentru că azi, uitându-mă în noua mea carte de identitate, am constatat că aceasta îmi expiră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Între bam unde aș fi fost acum dacă aș fi continuat să văd ochii indefinibili ai Ericăi... — Ascultă, Richi, am hotărît să-i răspund după niscai reflecție, În capul meu buzele tale, oricît le-ai ruja, rămîn de un roz pal, ca niște petale și ca În urmă cu mai mult de douăzeci și cinci de ani, ai Înțeles? Vino, nebunule, În Deutschland! O să merg cu tine peste tot, am să depun mărturie că eu sînt aceea cu buzele pale, chiar și cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de un roz pal, ca niște petale și ca În urmă cu mai mult de douăzeci și cinci de ani, ai Înțeles? Vino, nebunule, În Deutschland! O să merg cu tine peste tot, am să depun mărturie că eu sînt aceea cu buzele pale, chiar și cînd sînt rujate, În carne și oase, eu, Erica Baum von Sagas in Siebenbürgen...! Proiectele ei deveneau tot mai incandescente pe măsură ce coniacul se Împuțina. Am azvîrlit o piatră În apă. A plescăit o dată și a spart, fără ndoială
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]