6,523 matches
-
ci cu doi ani mai târziu, cu câteva luni înainte de plecarea Charlottei în Rusia. Aflam și că soldatul acela era foarte departe de eroul mustăcios, sclipind de medalii, făurit de imaginația noastră naivă. Se dovedea mai degrabă slab, cu chipul palid, cu ochii triști. Tușea adesea. Plămânii îi fuseseră arși într-unul dintre primele atacuri cu gaz. Și nu părăsind rândurile marii parade a venit el spre Charlotte, întinzându-i „Verdun”-ul. Îi înmânase talismanul acela la gară, în ziua plecării
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care ocupa colțul culoarului. Dincolo de fereastra înghețată, se stingea încet asfințitul de iarnă, albastru și limpede... Charlotte a tăcut o secundă, apoi a continuat cu o voce șovăitoare: - Știi, bineînțeles că era o iluzie... Dar chipul ei era atât de palid, atât de delicat... Aidoma florilor de gheață care acopereau geamul. Da, ca și cum trăsăturile ei ar fi fost desprinse dintre podoabele de promoroacă. N-am mai văzut o frumusețe atât de fragilă. Da, ca o icoană desenată pe gheață... Am mers
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude de pe frunte. Genele ei se irizau sub razele asfințitului... NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910. Auzeam liniștea cețoasă, clipocitul apei la trecerea unei bărci. O fetiță, cu fruntea lipită de geam, privea oglinda palidă a unui bulevard inundat. Trăiam atât de intens dimineața aceea tăcută dintr-un mare apartament parizian de la începutul secolului... Și dimineața aceea dădea, în șir, în alta, cu pietrișul scârțâind pe o alee aurită de frunzișurile de toamnă. Trei femei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deosebesc unele înfățișări tipice ale figurii, indicatoare de diagnostic și prognostic. Facies hippocratica, caracteristic pentru apropierea morții. Nasul este ascuțit, ochii înfundați, tâmplele scobite, urechile reci și căzute; pielea frunții are aspect de pergament și este uscată; pielea feței este palidă sau plumburie. -Facies abdominalis, în peritonite -Facies colerica, cu trăsături ascuțite - Facies leonina, în lepră, cu îngroșări ale pielii, infiltrată mai des în jurul ochilor - Facies nujopathica, (facies de sphynx), ca o mască - Facies ovariana în chisturile maligne de ovar, cu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând În gândul lui: ,, Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !” Și bietul om slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgând piciorul Încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari, Treceau lucioase umbre de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
dă un ordin... Pe loc, tot regimentul Se nșiră, poartă arma, salută cu onor Românul care pleacă trăgând a lui picior. Cuvinte : suman= haină țărănească; batalion = unitate militară; cal pag = cal cu pete pe trup; sarbed = aici, cu Înțeles de palid; redută= construcție pentru apărare, Înconjurată de șanțuri; dorobanț = soldat român de odinioară. DARUL LUI MOȘ MIRON după Ion Agârbiceanu Era În vara anului 1916. Războiul bântuia de-atât amar de vreme. Moș Miron, În satul lui transilvănean, de la poalele munților
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
lumii ș-a patimelor sale. Colo în scrin, coroana... să-i iau cheia din sin Să văd cum mi-a sta mie... Cum stai închisă-n scrin Vei fi văduvă astăzi de pletele-i cărunte, Vei fi mireasă mâne pe palida mea frunte. (se duce-n odaie la, Vodă; Roman Bodei acopere tronul cu postav negru ) [SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi ce sînteți, păharele cu palma! Sărute-și fiecare fetița și să cântăm de-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
leul murind, i-a strâns mâna eroului în război, e ca un sânt care-n visul tinerețelor lui a văzut pe asprul și bătrânul Dumnezeu. Mândru și mare față cu Domnitorul (Posa-Essex). Desprețuitor sublim față cu curtizanii (Alb). MIRA. Fată palidă și lunatecă, cu inima la început rece ca [a] unei vergine ce-a visat cerul. E personificarea unei rugăciuni melancolice care nu se știe cum de rătăcește pe pământ când nimica din ea nu se pare a fi a pământului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trăiască numai pentru că trăiește ea; nu cere nimic, neci amor, neci compătimire, nu cere să cugete la el, numai să-i permită ca să fie reflectul unui surâs a buzelor sale, unei raze a ochilor ei. Dar, deși aceste visării sânt palide, dar amorul lui nu e palid, e un amor de arab, arzător, de foc, care contrastă mult cu ființa lui angelică (Blond). PETRU MAJĂ. Pasiune italiană; visurile sale sânt de foc, și când sânt palide sânt ca flacăra ce se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cere nimic, neci amor, neci compătimire, nu cere să cugete la el, numai să-i permită ca să fie reflectul unui surâs a buzelor sale, unei raze a ochilor ei. Dar, deși aceste visării sânt palide, dar amorul lui nu e palid, e un amor de arab, arzător, de foc, care contrastă mult cu ființa lui angelică (Blond). PETRU MAJĂ. Pasiune italiană; visurile sale sânt de foc, și când sânt palide sânt ca flacăra ce se stinge, dar amorul lui pentru Mira
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar, deși aceste visării sânt palide, dar amorul lui nu e palid, e un amor de arab, arzător, de foc, care contrastă mult cu ființa lui angelică (Blond). PETRU MAJĂ. Pasiune italiană; visurile sale sânt de foc, și când sânt palide sânt ca flacăra ce se stinge, dar amorul lui pentru Mira e contrariul amorului lui Maio, angelic, curat ceresc. Are un mare fond de forță în sufletul lui care-i lipsește lui Maio (Păr castaniu, ochii caprii). {EminescuOpVIII 150} ACTUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
răpească puiul din cuibul lui de stînci!... MAIO Mira! Ea... O, arhanghel frumos al cerului... tu ești aceea ce visezi asupra mărei... tu!... O, cine a știut! Și eu săpam pieirea ta... Tot bolnavă e, părinte ARB[ORE] Bolnavă... adică palidă ca peretele... visătoare... mai știu eu cîte-i lipsesc? Eu n-o pot înțelege... Eu, care n-am văzut decât ochii plini de groază și roșii a dușmanilor murinzi în războaie, nu pot să-nțeleg ochii ei cei înfundați și plânși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aș cere, Ca să mă-nvețe-o vrajă, să-mi deie [o] putere Să pot descrie vouă al vieței mele vis Și-ntreaga vecinicie din sufletu-mi închis. Visarea mea cernită întoarce câteodată A vremei uriașe înfricoșată roată, Cu secolii săi palizi, cu stinsele-i popoare Ce-nchinau idoli monștri și le zideau altare. Când sufletu-mi e[-o] noapte bătrână și tăcută, Cu codrii săi de secoli {EminescuOpVIII 157} [ARBORE] Mă-nchin M[ăriei] Tale! ȘTE[EFAN] Portare, voi aici! [ARBORE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
talazurile de foc a Romei arzînde, visând în fruntea palatului lui de aur, pe Neron, umbră-n togă de argint, cântând, molatec poet, căderea Troadei! Și-apoi mi-aduc aminte că acești oameni a fost străbunii mei, ai voștri! Strănepoți palizi uitați în Carpații bătrâni, ne-am uitat pe noi înșine. Au venit timpuri când acești strănepoți a împăraților coronați cu aur, a căror Senat era de regi, a căror imperiu era pământul... au venit timpi ca nepoții lor să nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lacomi... când lumea-i grea de vină, Când capul n-are minte și ochii n-au lumină, Când în poporul timid, coprins de-o noapte tristă, Nimic nu mai lucește, nimic nu mai esistă {EminescuOpVIII 160} Decât o suvenire din palidul trecut, Al basmului imperiu răcoare și tăcut; Când nu mai e virtute, când nu mai e putere Virtutea cea flămândă pe drumuri vezi că piere, Când lumea bântuită de bici și neodină Plânge după dreptate și după legi suspină, Atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu mai e virtute, când nu mai e putere Virtutea cea flămândă pe drumuri vezi că piere, Când lumea bântuită de bici și neodină Plânge după dreptate și după legi suspină, Atunci singura moaște, catarg pe-al mărei val, E palida ruină din fruntea unui deal. Cu noaptea și cu somnul și visul zboară, trece, Și nu rămîne-n creieri nici suvenirea-i rece, Pe când ruina sură e-un vis încremenit, E-un basmu făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei speră, Pentru copii li este o vorbă efemeră. ARB[ORE] O, când un copil fraged privește o ruină Și știe c-avea zale de aur și lumină, Ai vrea să fie-un rege cu-ncoronată frunte, Un rege trist și palid din vremile cărunte, Cu o regină dulce și blândă ca o steauă, Cu-n păr de raze negre, c-un sân de albă neauă, Și să domnească-n lume ca legea aspră vie, Averea lui un caos și viața-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în iconostas Vezi că abia conture și umbre a rămas, De ploaie și de vânturi s-au dus fețele sfinte Cari de sfinți și îngeri din ceri ni-aduc aminte, Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină, Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul meazănoptei cu aripa-i vrăjită Atinge ochi -ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele în noapte cheamă... Ca s-apese sigiliul de aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei negre, cu fața ei arabă Aerul alb ca apa. Ș-apoi privirea-ți slabă Abia deosebește altar, cruce, vergină Ctnd ochi-ți se-nnoptează... Și-n creieri se-nsenină... O, vis absurd dar dulce... când moarta nebunie Înfige ochii-i palizi în mintea ta pustie. ]2 2254 Când cimitirul doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... Biserica-n ruină Stă ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vezi că abia conture și umbre a rămas, De ploaie și de vânturi s-au șters fețele sfinte Cari de sfinți și îngeri din ceri ni-aduc aminte. {EminescuOpVIII 167} Și când deschizi altarul și pe masa-n ruină Vezi palidă și moartă întinsă o vergină... Atunci părul stă codru pe fruntea ta zburlită Și ceasul mezenopții cu aripa-i vrăjită Atinge, ochi-ți galbeni... încît, coprins de teamă, Gîndirea-ți turburată soarele-n noapte cheamă, Ca el să-apese sigil de aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Altarul de-o pală rază-ncins E inima mea tristă, încinsă de durere, Vergina care, moartă, stă-ntinsă în tăcere E-amorul ce îl simt eu. E tristul meu amor Ce stins îl păstrez încă în inim-un odor. Deși-nghețat și palid, dar totuși mai mângâie Inima mea cea moartă... ........... dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noaptea-i o-nsenină. Ș-atunci (arunc-]amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară Se uita prin spărtura a bolții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care, moartă, stă-ntinsă în tăcere E-amorul ce îl simt eu. E tristul meu amor Ce stins îl păstrez încă în inim-un odor. Deși-nghețat și palid, dar totuși mai mângâie Inima mea cea moartă... ........... dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noaptea-i o-nsenină. Ș-atunci (arunc-]amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară Se uita prin spărtura a bolții la steaua care zboară Pe țărmul lumei moarte... Eu auria speranță Ce-n cerul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țărmul lumei moarte... Eu auria speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și las-o rază albă candidă, blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină. {EminescuOpVIII 168} dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noapte-i o-nsenină. Ș-atunci arunc-amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară, Prin bolta spartă s-uită la steaua care zboară Pe cerul lumei moarte. Stea... aureea speranță Ce-n cerul lumii, -n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu, Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan. Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee, De-acea blăstem pe mama, fiindc-a fost femeie, Femeie ca și Mira. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său, Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan, Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee Ș-aș blăstăma pe mama fiindc-a fost femeie, Femeie ca și dânsa. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]